ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3584/2008

Asupra recursului penal de

față;

Din actele și lucrările

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 861

din 15 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București s-a respins, ca nefondată,

cererea de revizuire formulată de revizuientul B.M., împotriva sentinței penale

nr. 552 din 4 mai 2006, pronunțată de Tribunalul București.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că în motivarea cererii condamnatul a arătat că au

apărut fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanța de fond

la soluționarea cauzei, că a constatat că unul dintre martori a comis

infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar instanța nu a făcut aplicarea art. 19

din Legea nr. 682/2002 și a art. 74 – art. 76 C. pen.

A mai arătat că există două

hotărâri ce nu se pot concilia, aceea prin care a fost condamnat la 9 ani

închisoare și aceea prin care a fost condamnat 15 ani închisoare.

Analizând actele cauzei,

prima instanță a apreciat că cererea este nefondată deoarece condamnatul a

criticat hotărârea penală definitivă sub aspectul probatoriului administrat, al

individualizării pedepselor, critici care pot face numai obiectul căilor

ordinare de atac. S-a mai reținut că revizuientul nu a indicat ce martor a fost

condamnat pentru mărturie mincinoasă și prin care hotărâre, după cum nici

sentințele ce s-au pronunțat în aceeași cauză și care nu pot fi conciliate, în

sensul legii.

Apelul declarat de

revizuientul condamnat a fost soluționat, prin respingere, prin decizia penală nr.

222 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București.

Verificând hotărârea

atacată, în motivarea soluției, instanța de apel a constatat că revizuientul nu

a indicat faptele și împrejurările noi și nici mijloacele de probă pentru

dovedirea lor.

Cât privește neaplicarea

dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și ale art. 74 – art. 76 C. pen.,

aceste solicitări privesc individualizarea pedepselor și nu se regăsesc în

cazurile expres și limitativ în care se poate formula revizuirea unei hotărâri

definitive.

În termen legal, împotriva

acestor hotărâri a declarat recurs revizuientul, care nu și-a motivat nici în

scris și nici oral recursul declarat.

În această situație se

constată incidente dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.,

potrivit cărora se iau în considerare doar motivele de casare ce se pot

verifica în temeiul art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Examinând legalitatea și

temeinicia hotărârilor atacate, în raport de prevederile art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., nu se constată motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu.

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac care se exercită numai în limita cazurilor expres și

imperativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât, împrejurările

invocate de condamnat prin cerere, fie au fost examinate cu ocazia căilor de

atac exercitate în cauză, fie nu se încadrează în cazurile de revizuire.

Drept urmare, soluția de

respingere a cererii de revizuire pronunțată de prima instanță și menținută în

apel, este legală și temeinică și, în consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul condamnat.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 222 din 15

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 noiembrie 2008.