ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3584/2008

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 861 din 15 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuientul B.M., împotriva sentinței penale nr. 552 din 4 mai 2006, pronunțată de Tribunalul București. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în motivarea cererii condamnatul a arătat că au apărut fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanța de fond la soluționarea cauzei, că a constatat că unul dintre martori a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar instanța nu a făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a art. 74 – art. 76 C. pen.

A mai arătat că există două hotărâri ce nu se pot concilia, aceea prin care a fost condamnat la 9 ani închisoare și aceea prin care a fost condamnat 15 ani închisoare. Analizând actele cauzei, prima instanță a apreciat că cererea este nefondată deoarece condamnatul a criticat hotărârea penală definitivă sub aspectul probatoriului administrat, al individualizării pedepselor, critici care pot face numai obiectul căilor ordinare de atac. S-a mai reținut că revizuientul nu a indicat ce martor a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă și prin care hotărâre, după cum nici sentințele ce s-au pronunțat în aceeași cauză și care nu pot fi conciliate, în sensul legii. Apelul declarat de revizuientul condamnat a fost soluționat, prin respingere, prin decizia penală nr. 222 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București.

Verificând hotărârea atacată, în motivarea soluției, instanța de apel a constatat că revizuientul nu a indicat faptele și împrejurările noi și nici mijloacele de probă pentru dovedirea lor. Cât privește neaplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și ale art. 74 – art. 76 C. pen., aceste solicitări privesc individualizarea pedepselor și nu se regăsesc în cazurile expres și limitativ în care se poate formula revizuirea unei hotărâri definitive. În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs revizuientul, care nu și-a motivat nici în scris și nici oral recursul declarat. În această situație se constată incidente dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora se iau în considerare doar motivele de casare ce se pot verifica în temeiul art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, în raport de prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu. Revizuirea este o cale extraordinară de atac care se exercită numai în limita cazurilor expres și imperativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât, împrejurările invocate de condamnat prin cerere, fie au fost examinate cu ocazia căilor de atac exercitate în cauză, fie nu se încadrează în cazurile de revizuire. Drept urmare, soluția de respingere a cererii de revizuire pronunțată de prima instanță și menținută în apel, este legală și temeinică și, în consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 222 din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2008.