ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1290/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 396/P/2007, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen., art. 10 lit. a) C. proc. pen. și art. 45 cu referire la art. 42, art. 38, art. 30 alin. (1) lit. a), c) și d) și art. 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 215, art. 246 și art. 249 cu aplicarea art. 33 lit. a) față de intimații judecători și sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., față de intimații procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila. S-a mai dispus disjungerea cauzei privind pe fostul prefect B.C.

pentru art. 215, art. 246, art. 289, art. 291 și actuala conducere a Prefecturii Brăila pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 și art. 263 C. pen. și s-a declinat competența către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila. Pentru a dispune această soluție, s-au reținut următoarele: La 13 august 2007, partea vătămată C.D. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se face cercetări față de judecătorii T.M. și V.V. (Tribunalul Brăila), sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215 și art. 246 C. pen., fiind nemulțumită de soluția pronunțată prin decizia penală nr. 336 din 8 iunie 2007 . Plângerea a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Petenta a mai arătat că au fost sustrase și distruse acte din dosarul nr. 580/CC/2006 al Tribunalului Brăila, unele amestecate cu cele din dosarul nr. 332/P/2006 al parchetului și astfel s-a format un alt dosar, nr. 1863/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila. Plângerea a avut drept obiect cercetarea faptelor săvârșite de B.C. (fost prefect) sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen., și care a fost introdusă printre filele dosarului nr. 332/P/2006. De asemenea, a considerat petenta că și actuala conducere a prefecturii se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 249 și art. 264 C. pen., deoarece nu a soluționat un denunț făcut împotriva lui B.C.

pentru încălcarea Legii nr. 18/1991. Ca atare, s-a cerut anularea rezoluției nr. 1863/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, a sentinței penale nr. 561 din 6 martie 2007 a Judecătoriei Brăila și deciziei penale nr. 336 din 8 iunie 2007 a Tribunalului Brăila. Procurorul efectuând acte premergătoare a reținut că partea vătămată a fost citată la 24 septembrie 2007 pentru a-și preciza obiectul plângerii și nefiind în măsură, din motive medicale, să facă precizările necesare, ea a cerut acordarea unui termen de circa 4 luni, situație în care plângerea care viza faptele săvârșite de judecători a fost înregistrată sub nr. 396/P/2007. Plângerea formulată la 9 februarie 2006 sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 247 C. pen., față de primarul comunei Zăvoaia, Tobă Vasile, primarul comunei Cireșu, directorul Direcției județene Brăila a Arhivelor Naționale și consilierul juridic al Prefecturii Brăila s-a înregistrat sub nr. 1863/P/2006.

La 3 aprilie 2006, partea vătămată s-a adresat Tribunalului Brăila cu o cerere de chemare în judecată a reprezentantului Prefecturii Brăila pentru a i se comunica anumite acte necesare în vederea probării dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha, situată în comuna Zăvoaia și comuna Cireșu. Tribunalul Brăila, la 26 aprilie 2006 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului nr. 580/C/2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, cererea fiind apreciată ca plângere și înregistrată sub nr. 1863/P/2006. La 2 septembrie 2006, procurorul Coșniță a dispus conexarea dosarului nr. 332 și 1863/P/2006 pentru o bună înfăptuire a justiției și a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu începe urmărirea penală, soluție menținută și de prim procuror.

Astfel, prin sentința penală nr. 561 din 6 martie 2007, Judecătoria Brăila a respins ca nefondată plângerea petiționarei împotriva rezoluției nr. 1863/P/2006, soluție rămasă definitivă prin respingerea recursului petentei, soluție pronunțată de intimații judecători din prezenta cauză. De asemenea, s-a reținut că s-a dispus conexarea celor două dosare și pentru o bună înfăptuire a justiției, constatându-se că nu s-au distrus și nici sustras acte de către procurorii intimați în cauză, fiind disjunsă cauza față de fostul prefect și actuala conducerea a prefecturii Brăila așa cum s-a arătat mai sus. Petenta a formulat plângere pe cale ierarhică, plângere respinsă ca nefondată de procurorul general.

În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petenta s-a adresat cu plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție, socotind rezoluția ca nelegală și netemeinică. Înalta Curte, prin încheierea din 29 mai 2008 a trimis plângerea spre soluționare Curții de Apel Galați. Analizând-o, Curtea de Apel Galați, prin sentința penală nr. 189/F din 23 decembrie 2008 a respins plângerea petentei ca nefondată, motivând că din actele premergătoare nu rezultă indicii că judecătorii și procurorii intimați în cauză ar fi săvârșit vreo faptă penală. Împotriva acestei hotărâri, petenta a declarat recurs, solicitând casarea sentinței atacate, desființarea rezoluției și trimiterea dosarului la parchet pentru începerea urmăririi penale.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce vor arăta. În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5/2 C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc.

pen. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art . 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. În respectarea acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format dosarul penal nr. 198/P/2008, care cuprinde 157 de file. În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de petiționar, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice, în sensul art. 68/1 C. proc.

pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-au efectuat acte premergătoare a săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală. Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. Pretinsa nesoluționare a „obiectului acțiunii" și, respectiv, pretinsa neefectuare a actelor de cercetare penală, sunt critici neîntemeiate întrucât, pe de o parte, organele judiciare penale nu au competența soluționării unor litigii de natură civilă, iar pe de altă parte, în cauză au fost efectuate acte premergătoare - acte prevăzute ca atare de Codul de procedură penală.

Efectuarea actelor de cercetare penală propriu-zise (ca acte de urmărire penală), ar fi fost legal posibilă numai în măsura în care, din conținutul actelor premergătoare, nu ar fost constatată incidența unuia dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. Actele premergătoare efectuate nu au relevat faptul că judecătorii, cu ocazia judecării dosarului nr. 6915/2006 al Tribunalului Brăila și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu, ci, dimpotrivă au dat soluție pe baza probelor administrate în cauză și propriei convingeri. Pe de altă parte cenzurarea se face numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. De asemenea, referitor la procurorii intimați nu au fost relevate indicii în sensul distrugerii sau sustragerii unor acte.

Constatând că actele premergătoare efectuate și în consecință și sentința pronunțată nu au reținut că în cauză ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sus-arătate pretins a fi fost săvârșite de intimați, Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.D. împotriva sentinței penale nr. 189/F din 23 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția minori și familie. Obligă recurenta petiționară să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 aprilie 2009.