ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1290/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin rezoluția

nr. 396/P/2007, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați a dispus în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen., art. 10 lit. a) C.

proc. pen. și art. 45 cu referire la art. 42, art. 38, art. 30 alin. (1) lit.

a), c) și d) și art. 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215, art. 246 și art. 249 cu aplicarea art. 33

lit. a) față de intimații judecători și sub aspectul infracțiunii prevăzute de

art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., față de intimații procurori din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.

S-a mai dispus

disjungerea cauzei privind pe fostul prefect B.C. pentru art. 215, art. 246,

art. 289, art. 291 și actuala conducere a Prefecturii Brăila pentru

infracțiunea prevăzută de art. 249 și art. 263 C. pen. și s-a declinat

competența către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.

Pentru a dispune

această soluție, s-au reținut următoarele:

La 13 august

2007, partea vătămată C.D. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru a se face cercetări față de judecătorii

T.M. și V.V. (Tribunalul Brăila), sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.

215 și art. 246 C. pen., fiind nemulțumită de soluția pronunțată prin decizia

penală nr. 336 din 8 iunie 2007 .

Plângerea a fost

înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Petenta a mai

arătat că au fost sustrase și distruse acte din dosarul nr. 580/CC/2006 al

Tribunalului Brăila, unele amestecate cu cele din dosarul nr. 332/P/2006 al

parchetului și astfel s-a format un alt dosar, nr. 1863/P/2006 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Brăila.

Plângerea a avut

drept obiect cercetarea faptelor săvârșite de B.C. (fost prefect) sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.,

și care a fost introdusă printre filele dosarului nr. 332/P/2006.

De asemenea, a

considerat petenta că și actuala conducere a prefecturii se face vinovată de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 249 și art. 264 C. pen., deoarece

nu a soluționat un denunț făcut împotriva lui B.C. pentru încălcarea Legii nr.

18/1991.

Ca atare, s-a

cerut anularea rezoluției nr. 1863/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Brăila, a sentinței penale nr. 561 din 6 martie 2007 a Judecătoriei Brăila și deciziei penale nr. 336 din 8 iunie 2007 a Tribunalului Brăila.

Procurorul

efectuând acte premergătoare a reținut că partea vătămată a fost citată la 24

septembrie 2007 pentru a-și preciza obiectul plângerii și nefiind în măsură,

din motive medicale, să facă precizările necesare, ea a cerut acordarea unui

termen de circa 4 luni, situație în care plângerea care viza faptele săvârșite

de judecători a fost înregistrată sub nr. 396/P/2007.

Plângerea

formulată la 9 februarie 2006 sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246

și art. 247 C. pen., față de primarul comunei Zăvoaia, Tobă Vasile, primarul

comunei Cireșu, directorul Direcției județene Brăila a Arhivelor Naționale și

consilierul juridic al Prefecturii Brăila s-a înregistrat sub nr. 1863/P/2006.

La 3 aprilie

2006, partea vătămată s-a adresat Tribunalului Brăila cu o cerere de chemare în

judecată a reprezentantului Prefecturii Brăila pentru a i se comunica anumite

acte necesare în vederea probării dreptului de proprietate pentru suprafața de

10 ha, situată în comuna Zăvoaia și comuna Cireșu.

Tribunalul

Brăila, la 26 aprilie 2006 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea

dosarului nr. 580/C/2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, cererea

fiind apreciată ca plângere și înregistrată sub nr. 1863/P/2006.

La 2 septembrie

2006, procurorul Coșniță a dispus conexarea dosarului nr. 332 și 1863/P/2006

pentru o bună înfăptuire a justiției și a confirmat propunerea organelor de

poliție de a nu începe urmărirea penală, soluție menținută și de prim procuror.

Astfel, prin

sentința penală nr. 561 din 6 martie 2007, Judecătoria Brăila a respins ca

nefondată plângerea petiționarei împotriva rezoluției nr. 1863/P/2006, soluție

rămasă definitivă prin respingerea recursului petentei, soluție pronunțată de

intimații judecători din prezenta cauză.

De asemenea, s-a

reținut că s-a dispus conexarea celor două dosare și pentru o bună înfăptuire a

justiției, constatându-se că nu s-au distrus și nici sustras acte de către

procurorii intimați în cauză, fiind disjunsă cauza față de fostul prefect și

actuala conducerea a prefecturii Brăila așa cum s-a arătat mai sus.

Petenta a

formulat plângere pe cale ierarhică, plângere respinsă ca nefondată de

procurorul general.

În temeiul art.

278

1

C. proc. pen., petenta s-a adresat cu plângere la Înalta Curte

de Casație și Justiție, socotind rezoluția ca nelegală și netemeinică.

Înalta Curte,

prin încheierea din 29 mai 2008 a trimis plângerea spre soluționare Curții de

Apel Galați.

Analizând-o,

Curtea de Apel Galați, prin sentința penală nr. 189/F din 23 decembrie 2008 a

respins plângerea petentei ca nefondată, motivând că din actele premergătoare

nu rezultă indicii că judecătorii și procurorii intimați în cauză ar fi săvârșit

vreo faptă penală.

Împotriva acestei

hotărâri, petenta a declarat recurs, solicitând casarea sentinței atacate,

desființarea rezoluției și trimiterea dosarului la parchet pentru începerea

urmăririi penale.

Recursul va fi

respins ca nefondat pentru motivele ce vor arăta.

În

conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5/2 C. proc. pen.,

precum și cu cele ale art. 23 alin. (11) din

Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție,

deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale)

nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen.,

organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art.

221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din

cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă

vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale

prevăzute de art. 10 C. proc. pen.

De

altfel,

în

conformitate

cu dispozițiile

art

. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea

începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte

premergătoare.

În

respectarea acestor dispoziții

legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin.

(2) C. proc. pen., fiind format dosarul penal nr. 198/P/2008, care cuprinde 157

de file.

În urma efectuării acestor acte premergătoare,

necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de petiționar, dar și

pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare

a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu

au fost relevate minime indicii temeinice, în sensul art. 68/1 C. proc. pen.,

care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-au efectuat

acte premergătoare a săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în

plângerea penală.

Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au

relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., caz care

împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Pretinsa nesoluționare a „obiectului acțiunii" și,

respectiv, pretinsa neefectuare a actelor de cercetare penală, sunt critici

neîntemeiate întrucât, pe de o parte, organele judiciare penale nu au

competența soluționării unor litigii de natură civilă, iar pe de altă parte, în

cauză au fost efectuate acte premergătoare - acte prevăzute ca atare de Codul

de procedură penală. Efectuarea actelor de cercetare penală propriu-zise (ca

acte de urmărire penală), ar fi fost legal posibilă numai în măsura în care,

din conținutul actelor premergătoare, nu ar fost constatată incidența unuia

dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Actele premergătoare efectuate nu au relevat faptul că

judecătorii, cu ocazia judecării dosarului nr. 6915/2006 al Tribunalului Brăila

și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu, ci, dimpotrivă au dat soluție pe

baza probelor administrate în cauză și propriei convingeri. Pe de altă parte

cenzurarea se face numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, referitor la procurorii intimați nu au

fost relevate indicii în sensul distrugerii sau sustragerii unor acte.

Constatând că actele premergătoare efectuate și în

consecință și sentința pronunțată nu au reținut că în cauză ar fi întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor sus-arătate pretins a fi fost

săvârșite de intimați, Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge recursul.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.D. împotriva

sentinței penale nr. 189/F din 23 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați,

secția minori și familie.

Obligă recurenta petiționară să plătească statului suma de 200 lei

cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 aprilie 2009.