ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4478/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 decembrie 2007 reclamantul I.D. a chemat în judecată Ministerul Justiției, Direcția de

Probațiune solicitând anularea Ordinului M.J. nr. 3001/C din 23 noiembrie 2007

prin care a fost sancționat disciplinar cu suspendarea dreptului de a promova

în grade profesionale pentru o perioadă de un an și șase luni.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că sancțiunea disciplinară i-a fost aplicată cu nesocotirea termenului

de șase luni prevăzut de art. 76 din Legea nr. 123/2006, iar în ceea ce

privește cercetarea prealabilă s-a făcut fără audierea sa și fără a i se fi

comunicat vreun act.

Prin precizările la acțiune formulate la 18 ianuarie 2008 și respectiv 25 ianuarie 2008, reclamantul a invocat nulitatea absolută a

ordinului de sancționare, întrucât nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute

de art. 268 alin. (2) lit. c) C. muncii și a solicitat suspendarea executării

lui.

Prin sentința civilă nr. 115 din 5 mai

2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției

de Probațiune din cadrul Ministerului Justiției a admis acțiunea și a anulat

ordinul M.J. nr. 3001/C din 23 noiembrie 2007 ca urmare a admiterii excepției

tardivității aplicării sancțiunii.

S-a avut în vedere că în raport de data

la care reclamantul și-a încetat activitatea la Biroul de Probațiune Buzău, 1 februarie 2007, ordinului de sancționare la 23 noiembrie 2007 s-a făcut cu depășirea termenului de șase luni prevăzut de art. 76 alin.

(2) din Legea nr. 123/2006.

În ce privește Biroul de Probațiune din

cadrul Ministerului Justiției s-a apreciat că în condițiile în care nu are

personalitate juridică fiind un compartiment care duce la îndeplinire sarcinile

trasate de Ministerul Justiției, nu poate avea calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs Ministerul Justiției care a susținut în esență că dispozițiile art. 76

din Legea nr. 123/2006, reglementează două termene diferite în interiorul

cărora, angajatorul poate să sancționeze personalul de probațiune vinovat de

nerespectarea obligațiilor de serviciu.

Cum un prim termen de 90 de zile curge de

la data înregistrării actului de constatare a abaterii, în speță raportul de inspecție

din 14 august 2007, înregistrat la 9 octombrie 2007, emiterea ordinului de sancționare la 23 noiembrie 2007 s-a făcut cu respectarea acestui termen.

În ce privește termenul de 6 luni,

considerat de la data săvârșirii abaterii, recurenta a susținut respectarea

acestuia având în vedere că abaterile disciplinare constatate, respectiv,

îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, și-au produs efecte și

ulterior momentului la care s-a finalizat inspecția (22-25 mai 2007), astfel încât greșit s-a considerat data de 1 februarie 2007 ca moment al săvârșirii abaterii.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 76

alin. (2) din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului din serviciile

de probațiune, „sancționarea disciplinară se aplică în termen de 90 de zile de

la data înregistrării actului de constatare a abaterii disciplinare, dar nu mai

târziu de 6 luni de la data săvârșirii acesteia”.

În mod evident, intenția legiuitorului,

astfel după cum rezultă din conținutul textului enunțat a fost de a impune ca

și condiție pentru validitatea actului de sancționare, respectarea celor două

termene imperative.

Or, în cauză actul de constatare a

abaterii disciplinare, raportul de inspecție nr. 62181 din 14 august 2007, a

fost înregistrat la 26 octombrie 2007, dată în raport de care ordinul de

sancționare O.M.J. nr. 3001/C din 23 noiembrie 2007 a fost emis cu respectarea termenului de 90 de zile, dar nu și cu respectarea termenului de 6

luni de la data săvârșirii abaterii.

I.D. a fost sancționat, conform

raportului de inspecție, pentru îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor ce-i

reveneau, în perioada în care și-a desfășurat activitatea la Biroul de Probațiune Buzău și de unde a fost transferat la Biroul de Probațiune Prahova la 1 februarie 2007.

Astfel fiind, legal și temeinic, s-a

considerat drept dată a săvârșirii abaterilor acest moment, sancțiunea

disciplinară fiind propusă tocmai pentru activitatea desfășurată până la

această dată, așa cum rezultă de altfel și din raportul de inspecție, astfel

încât nu poate fi susținută caracterul continuu al abaterii săvârșite.

Reținând aceste aspecte, legal și

temeinic, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ, a apreciat

că ordinul de sancționare a fost emis cu depășirea termenului de 6 luni

prevăzut de art. 76 alin. (2) din Legea nr. 123/2006 și a procedat în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Justiției împotriva sentinței nr. 115 din 5 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2008.