Assanidzé împotriva Georgiei

Rezoluția ResDH(2006)53 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 aprilie 2004 (Marea Cameră) în cauza Assanidze împotriva Georgiei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, cu ocazia celei de-a 976-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Acțiunea"), având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 08 aprilie 2004 în cauza Assanidze și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 71503/01) formulată împotriva Georgiei, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 2 iulie 2001 în temeiul art. 34 din Convenție, de către M. Tenguiz Assanidze, resortisant georgian, și că Curtea a declarat, printre altele, admisibile obiecțiunile privind încălcarea dreptului reclamantului la libertate și la securitate din cauza detenției arbitrare a acestuia, timp de mai mult de 3 ani de către autoritățile Republicii Autonome Adjarie, în ciuda achitarea sa pronunțată la nivel central la 29 ianuarie 2001 de către Curtea Supremă a Georgiei; întrucât, în hotărârea sa din 08/04/2004, Curtea [1] - a respins, în unanimitate,

excepția bazată pe neobosirea căilor de atac interne (punctul 131); - a declarat, în unanimitate, că faptele în litigiu intră în sfera de competență a Georgiei în sensul articolului 1 din convenție și că numai responsabilitatea statului georgian era angajată în temeiul Convenției (punctul 150); - a declarat, în unanimitate, că motivul întemeiat pe art. 5 alineatul (1) din Convenție cu privire la deținerea reclamantului în perioada 1 octombrie - 11 decembrie 1999 a fost întârziat (punctul 161); - a declarat în unanimitate că motivul întemeiat pe art. 5 alineatul (1) din Convenție cu privire la deținerea reclamantului în perioada 11 decembrie 1999 - 29 ianuarie 2001 a ieșit din domeniul de aplicare al examinării sale (punctul 162) ; - a declarat în unanimitate că, începând cu 29 ianuarie 2001, reclamantul a fost reținut arbitrar, încălcând dispozițiile art. 5 alin. (1) din Convenție (punctul 176); - a declarat, în unanimitate, că nu este necesar să se examineze separat problema locului de detenție al reclamantului din perspectiva art. 5 alin. (1) din Convenție (punctul 178); - a spus în unanimitate că motivul întemeiat pe art. 3 din Convenție iese din sfera examinării sale (punctul 178); - a declarat, cu paisprezece voturi la trei, că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza neexecutării hotărârii din 29 ianuarie 2001 (punctul 184);

- a declarat, cu paisprezece voturi la trei, că nu era necesar să se examineze motivul întemeiat pe refuz executarea hotărârii din 29 ianuarie 2001 și din punctul de vedere al articolului 5 alineatul (4) din Convenție (punctul 187); - a declarat în unanimitate că nu era necesar să se examineze motivul întemeiat pe neexecutarea hotărârii din 29 ianuarie 2001 și din perspectiva articolului 13 din Convenție (punctul 187); - a declarat, în unanimitate, că motivul întemeiat pe art. 5 alineatul (3) din Convenție a fost întârziat (punctul 190) ; - a declarat în unanimitate că nu a existat nicio încălcare a articolului 10 alineatul (1) din Convenție (punctul 192); - a declarat în unanimitate că nu este necesar să se examineze motivul întemeiat pe presupusa încălcare a articolului 2 din Protocolul nr. 4 (punctul 194); - a declarat, în unanimitate, a) că statul pârât trebuie să asigure eliberarea reclamantului în cel mai scurt timp (punctele 202 și 203); (b) că, pentru toate prejudiciile suferite, statul pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni, o sumă de 150 000 EUR pentru perioada de detenție care a avut loc la 29 ianuarie 2001 în ziua pronunțării prezentei hotărâri, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată, care trebuie convertită în laris georgian la rata aplicabilă la data plății (punctul 201);

(c) statul pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni, o sumă de 5 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată, care să fie convertită în laris georgian la rata aplicabilă la data plății (punctul 207); (d) de la expirarea termenului menționat și până la plată, aceste sume ar trebui să crească de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale; - a respins, în unanimitate, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenția de invitare a guvernului statului pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 8 aprilie 2004, având în vedere obligația pe care Georgia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații (a se vedea anexa la prezenta rezoluție) cu privire la măsurile luate în vederea ștearsării, în conformitate cu hotărârea, a consecințelor încălcărilor asupra reclamantului și care permit evitarea unor noi încălcări similare celor constatate având în vedere faptul că, la 21 august 2004, după expirarea termenului acordat, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 08 aprilie 2004, inclusiv dobânda de întârziere datorată, Declar că, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Georgiei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Anexă la Rezoluția ResDH(2006)53 Informații furnizate de Guvernul Georgiei la examinarea cauzei Assanideze de către Comitetul miniștrilor Măsuri cu caracter individual Reclamantul a fost eliberat la 09/04/2004, i.e. la o zi după hotărârea Curții. Măsuri cu caracter general Ca urmare a demisiei, la 6 mai 2004, a dlui Abachidse, fostul conducător al Republicii Autonome d'Adjarie, care fusese responsabil de lipsa de monitorizare a activității dlui Assanidze, și ca urmare a noilor alegeri legitime din 20 iunie 2004 în Republica Autonomă Adjaria, dificultățile legate de exercitarea jurisdicției în această regiune sunt rezolvate în prezent. Hotărârea Curții Europene a fost acoperită pe deplin de media și a fost trimisă autorităților competente, în special instanțelor naționale, pentru a atrage atenția asupra cerințelor Convenției.

Guvernul este convins că măsurile luate permit, pe de o parte, eliminarea, pe cât posibil, a consecințelor pentru reclamant ale încălcărilor constatate în această cauză și, pe de altă parte, că reglementarea situației din Republica Autonomă Adjarie permite efectiv evitarea unor noi încălcări similare. Prin urmare, guvernul consideră că Georgia și-a îndeplinit, în raport cu hotărârea respectivă, obligațiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Cifrele dintre paranteze se referă la paragrafele din hotărâre.

Résolution ResDH(2006)53 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 8 avril 2004 (Grande Chambre) dans l’affaire Assanidzé contre la Géorgie (adoptée par le Comité des Ministres le 2 novembre 2006, lors de la 976e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée « la Convention »), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 08 avril 2004 dans l’affaire Assanidzé et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 71503/01) dirigée contre la Géorgie, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 2 juillet 2001 en vertu de l’article 34 de la Convention, par M. Tenguiz Assanidzé, ressortissant géorgien, et que la Cour a notamment déclaré recevables les griefs concernant la violation du droit du requérant à la liberté et à la sûreté en raison de sa détention arbitraire, pendant plus de 3 ans par les autorités de la République autonome d'Adjarie malgré son acquittement prononcé le 29 janvier 2001 au niveau central, par la Cour suprême de Géorgie; Considérant que dans son arrêt du 08/04/2004 la Cour [1] : - a rejeté, à l'unanimité,

l'exception tirée du non-épuisement des voies de recours internes (paragraphe 131) ; - a dit, à l'unanimité, que les faits litigieux relevaient de la « juridiction » de la Géorgie au sens de l'article 1 de la Convention et que seule la responsabilité de l'Etat géorgien se trouvait engagée au regard de la Convention (paragraphe 150) ; - a dit, à l'unanimité, que le grief tiré de l'article 5, paragraphe 1, de la Convention quant à la détention du requérant du 1er octobre au 11 décembre 1999 était tardif (paragraphe 161) ; - a dit, à l'unanimité, que le grief tiré de l'article 5, paragraphe 1, de la Convention quant à la détention du requérant du 11 décembre 1999 au 29 janvier 2001 sortait du champ de son examen (paragraphe 162) ; - a dit, à l'unanimité, que, depuis le 29 janvier 2001, le requérant subissait une détention arbitraire en violation des dispositions de l'article 5, paragraphe 1, de la Convention (paragraphe 176) ; - a dit, à l'unanimité, qu'il n'y avait pas lieu d'examiner séparément la question relative au lieu de détention du requérant sous l'angle de l'article 5, paragraphe 1, de la Convention (paragraphe 178) ; - a dit, à l'unanimité, que le grief tiré de l'article 3 de la Convention sortait du champ de son examen (paragraphe 178) ; - a dit, par quatorze voix contre trois, qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1,

de la Convention en raison de la non-exécution de l'arrêt du 29 janvier 2001 (paragraphe 184) ; - a dit, par quatorze voix contre trois, qu'il ne s'imposait pas d'examiner le grief tiré de la non ‑ exécution de l'arrêt du 29 janvier 2001 également sous l'angle de l'article 5, paragraphe 4, de la Convention (paragraphe 187) ; - a dit, à l'unanimité, qu'il ne s'imposait pas d'examiner le grief tiré de la non-exécution de l'arrêt du 29 janvier 2001 également sous l'angle de l'article 13 de la Convention (paragraphe 187) ; - a dit, à l'unanimité, que le grief tiré de l'article 5, paragraphe 3, de la Convention était tardif (paragraphe 190) ; - a dit, à l'unanimité, qu'il n'y avait pas eu violation de l'article 10, paragraphe 1, de la Convention (paragraphe 192) ; - a dit, à l'unanimité, qu'il n'y avait pas lieu d'examiner le grief tiré de la violation alléguée de l'article 2 du Protocole no 4 (paragraphe 194) ; - a dit, à l'unanimité, a) que l'Etat défendeur devait assurer la remise en liberté du requérant dans les plus brefs délais (paragraphes 202 et 203) ; b) que, pour l'ensemble des préjudices subis, l'Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois, une somme de 150 000 euros au titre de la période de détention subie du 29 janvier 2001 au jour du prononcé du présent arrêt, plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée,

à convertir en laris géorgiens au taux applicable à la date du versement (paragraphe 201) ; c) que l'Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois, une somme de 5 000 euros pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée, à convertir en laris géorgiens au taux applicable à la date du versement (paragraphe 207) ; d) qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; - a rejeté, à l'unanimité, la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 8 avril 2004, eu égard à l’obligation qu’a la Géorgie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations (voir l’annexe à la présente Résolution) sur les mesures prises afin d’effacer, conformément à l’arrêt, les conséquences des violations pour le requérant et permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées ; S’étant assuré que le 21 août 2004, après l’expiration du délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 08 avril 2004, y compris les intérêts de retard dus, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Géorgie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2006)53 Informations fournies par le Gouvernement de la Géorgie lors de l’examen de l’affaire Assanidzé par le Comité des Ministres 1) Mesures de caractère individuel : Le requérant a été libéré le 09/04/2004, i.e. un jour après l’arrêt de la Cour. 2) Mesures de caractère général : Suite à la démission, le 6 mai 2004, de M. Abachidse, l’ancien dirigeant de la République autonome d’Adjarie qui avait été responsable de l’absence de suivi donné à l’acquittement de M. Assanidzé, et suite aux nouvelles élections légitimes du 20 juin 2004 dans la République autonome de l'Adjarie, les difficultés relatives à l'exercice de la juridiction dans cette région sont désormais résolues.

L'arrêt de la Cour européenne a été amplement couvert par les media et a été envoyé aux autorités compétentes, en particulier les tribunaux nationaux, afin d'attirer leur attention sur les exigences de la Convention. 3) Conclusions : Le gouvernement est convaincu que les mesures prises permettent, d’une part, d'effacer dans la mesure du possible les conséquences pour le requérant des violations constatées dans cette affaire et, d’autre part, que la régularisation de la situation dans la République autonome de l’Adjarie permet effectivement d’éviter de nouvelles violations similaires. Le gouvernement estime donc que la Géorgie s'est acquittée, par rapport à cet arrêt, des obligations qui lui incombent en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Les chiffres entre parenthèses se réfèrent aux paragraphes de l’arrêt.