ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2151/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă la 28 aprilie 2009, contestatorul G.M.I. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii nr. 516 din 13 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, arătând că la Tribunalul Ialomița nu are parte de o judecată dreaptă și că a formulat mai multe cereri de revocare și contestare a mandatului de arestare preventivă, întrucât în mod abuziv a fost încadrat la infracțiunea de tentativă la omor. La instanța supremă, discutându-se admisibilitatea în principiu a contestației, potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., apărătorul din oficiu desemnat pentru contestatorul aflat în stare de arest, a lăsat la aprecierea instanței admiterea contestației, față de motivele invocate în cererea scrisă de către acesta, iar pe fond a solicitat admiterea cererii și strămutarea cauzei.

Contestația în anulare este inadmisibilă. Analizându-se, în principiu, contestația în anulare, se constată că motivele invocate de contestator nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. se poate face contestație în anulare, în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 lit. f)-i) 1 , cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen. Conform disp. art. 387 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contestație în anulare pentru motivele prevăzute de art. 386 lit. a)-c), trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acesteia. În cauză, contestatorul nu a menționat niciunul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar cele arătate de el în cererea de contestație în anulare nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de lege.

În consecință, contestația în anulare formulată de contestator, este inadmisibilă și urmează a se respinge ca atare și a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.M.I. împotriva încheierii nr. 516 din 13 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 9 iunie 2009.