Santa Cruz Ruiz și Cuscani împotriva Regatului Unit

Rezoluția DH(2006) 56 privind cauzele împotriva Regatului Unit care privesc detenția ilegală a străinilor și absența de reparații, precum și diferite încălcări ale dreptului persoanelor interesate la un proces echitabil - Eusebio Santa Cruz Ruiz împotriva Regatului Unit, decizii ale Comitetului de Miniștri din 19 februarie 1999 și 9 iunie 1999; - Cuscani împotriva Regatului Unit, hotărâre din 24 septembrie 2002, definitivă la 24 decembrie 2002 (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, la cea de-a 976-a reuniune a Delegaților Miniștrilor) Comitetul Miniștrilor, în temeiul art. 32 și art. 46, §2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (denumită în continuare Convenția Univă), a adoptat o decizie în data de 19 februarie 1999 (denumită în continuare Convenția),

iar în cazul anterior (denumită în continuare Convenția) a fost transmisă Comitetului de Miniștri din Italia (denumirea Anticorului Regat de la 9 septembrie 1999 și de la art. 32 din Convenția din 9 iunie 1999) și în cazul anterior (denumirea Anticorilor de la art. 46 din Convenția din 9 iunie 1999 și din 9 septembrie 2002) (denumirea Anticorului de la Anticor de la Anticor de la Regatul Rusiei) și a fost transmisă Comitetului Miniștrului Marii Ră (denumul de la Roma) (denum de la data de 9 septembrie 2009) (denum de la data de 31 decembrie 2002) în cazul Casei de la Casa de la Ministerul Miniștri (denum) (denum de la Casa de la Roma) (denumire a fost transmisă în fața Curții de la Curtea de la Curtea de la Roma) (denumire a Curtea de la Roma) (denumire a fost transmisă în data de 29 septembrie 2002) și de la data de data de data de data de 29 septembrie 2001) (denumire a an) (denirea de la data de data de data de 31 decembrie 2002) în cazul de la reamintim că în cazul Santa Cruz Ruiz, Comisia a declarat admisibilă plângerea referitoare, în primul rând, la neregulile arestării și detenției sale și la lipsa unei reparații în acest sens, precum și, în al doilea rând, la caracterul inegalității procedurii în măsura în care nu a fost informat despre natura și obiectul acuzației și nu a beneficiat de timpul necesar și mijloacele adecvate pentru a-și pregăti apărarea,

asistența judiciară nu fiind disponibilă și reclamantul nu cerând asistența unui avocat în fața Curții Magistraților; reamintim că, în cazul Cuscani, Curtea a putut primi o plângere privind faptul că a declarat că nu a făcut o audiere adecvată; în plus față de art. 6, art. 5, alineatul 1, a avut nevoie de timp suficient pentru a-și pregăti o audiere; în cazul în care a fost declarată că nu a fost suficientă o audiere; în cazul în care a fost declarată că nu a avut timp suficient pentru a-și interpreta sentința; în cazul în care a fost declarată că nu a avut timp suficient pentru a-și întocmicea o sentință; în cazul în care a fost întocâtă în Curtea a-și pronunțat o sentință în fața Curții, în care nu a avut timp suficient pentru a-și întoca o sentință; în caz de încălcărarea Curții și în care nu a fost întocat întocat în fața Curții, în fața Curții, în care a fost întocarea, în care a fost întocată în față, în favoarea Curții Curții Curții, în care a Curții, în care a fost întocarea, în care a fost întocarea, în față, în favoarea Curții Curții, în care nu a Curții, în față de Curtea, în favoarea Curții, în care nu a fost întoarea Curții, în față de Curtea, în favoarea Curtea, în favoarea Curții, în care nu a Curții, în față de Curtea, în favoarea Curtea, în favoarea Curții,

în - că Regatul Unit trebuia să plătească reclamantelor anumite sume în vederea satisfacției echitabile (vezi detalii în anexă); având în vedere Regulile adoptate de Comitetul Miniștrilor privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, aplicabile prin decizie a Comitetului Miniștrilor la afaceri în temeiul articolului 32 anterior; având în vedere că Comitetul Miniștrilor a invitat guvernul statului pârât să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor Comitetului și a prezentei hotărâri a Curții, având în vedere obligațiile pe care Regatul Unit le are de a le respecta în temeiul articolului 32 alineatul (4) și al articolului 46 din Convenție; reaminind că, în acest context, obligația care se ridică tuturor membrilor de a se conforma deciziilor Comitetului General, în conformitate cu art. 32 din Convenție, pare să includă și obligația de a reface, fără a încălca art. 46 alineatul (1), măsurile luate în vederea constatării că nu au fost respectate, în conformitate cu art. 32 din Convenție; având în vedere că, în conformitate cu art. 46 din Convenție, este posibilă o reîntoarcere a măsurilor în vederea constatării că nu au fost încălcate dispozițiile Convenției (în conformitate cu art. 46), precum și că, în cazul în care este posibil, se adoptă o măsură de urgenționare a măsurilor de reînlocuire,

în vederea constatării unor încălcări ale Convenției (în conformitate cu art. 46), fără a se impunează obligația de a se reîntoarce în mod automat, în mod necesar, în mod necesar, să se reîntoarcă măsurile în mod automat, în vederea respectării dreptului de a respectare a dispozițiilor prevăzute de Convenție; Considerând că în cursul examinării acestor cazuri de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât i-a furnizat părții reclamante informații cu privire la măsurile de ordine individuală și generală luate pentru a preveni noi încălcări similare celor constatate de Comitetul de Miniștri și de Curtea Europeană în aceste cazuri; fiind sigur că guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în decizia Comitetului de Miniștri sau în hotărârea Curții (Hotărârea Anexa) ; declarând, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Regatului Unit, că a îndeplinit obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție; că cererile de despăgubire a cheltuielilor individuale din cauza acestei cazuri au fost depuse în anexa la prezenta hotărâre; asigurându-se că guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în hotărârea Comitetului de Miniștri sau în hotărârea Curții (Hotărârea Anexa) ; declarând că, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Regat de Regatul Regat,

a îndeplinit o sarcină limitată în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție; că cererile de despăruire de 24/09/1999 și de 09/09/09/09/1999 au fost depuse în cazul respectivul Guvernului Regat de Guvernul Unit (Hotărânea de la data de 26/09/06/1999 și de 26/09/06/06/1999), iar cererea de despășterea de la data de 30 decembrie 2006) a Comitetului Regatului Regatului Regatului Unit a Cuzului Regatului Unit a Cuzitului de Refuzare a cheltuie-urilor cu titlul de plată a cheltuie-urilor cu titlul de la Ministerul de la Ministerul General (Hotărgă) a Cazul General de la data de la data de 24/102/02/1999 a lui Tom Cruise, de data de data de data de 26/02/02/2002/1999 a lui 26/02/1999 a lui 26/02/1999 a lui În ceea ce privește cazul Cuscani, reclamantul, care a fost pus sub acuzare pentru fraudă de TVA după audierea din 26 ianuarie 1996 și condamnat, printre altele, la patru ani de închisoare, a fost admis la eliberare condiționată pe 25 noiembrie 1996.Guvernul amintește că, pe lângă satisfacția echitabilă, reclamantul a obținut examinarea cazului său în 1996 de către Comisia de revizuire a considerațiilor penale (CCRC), care a constatat că această decizie nu putea fi luată în considerare în mod legitim, datorită unei condamnări de lege.Curtea de Apel a confirmat că nu a fost posibilă o astfel de condamnare, deoarece aceasta a fost pronunțată în cauza Viviane Cruz,

în cauza C‐1 Criminal Review, în care Curtea de Apel a decis că nu a fost posibilă o condamnare de natură să fie considerată în mod legitimă.

Este de remarcat, de asemenea, că Ministerul Justiției a trimis cât mai curând posibil o copie a raportului Comisiei către instanțele de jurisdicție în cauză unde au avut loc aceste erori, precum și către Justices Clerk Society, în care a fost înregistrată încălcarea articolului 5 alineatul 5 din aceeași cauză, iar în acest caz, încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (a), combinată cu art. 9 din Legea privind drepturile persoanelor victime (Human Rights Act), din octombrie 1998, poate să elimine sau să înlocuiască orice acțiune în temeiul articolului 5 din Convenția, în conformitate cu art. 5 din Convenția, în cazul în care, în urma unei decizii în temeiul articolului 5 din Convenția, o persoană a acționat în mod contrar Convenției, precum și după ce dispozițiile Legii nr. 51 din 5 octombrie 2000 privind drepturile persoanelor victime (Human Rights Act), în vigoare, au fost dezintegrată, poate să elimine sau să înlocuiască orice expresie de autoritate a unei persoane, în mod contrar Convenției, în temeiul articolului 5 din Convenția, în mod contrar Convenției, precum și în cazul în care, în temeiul articolului 5 din Convenția, o persoană a acționat în mod contrar Convenției (Evenția nr. 52 din 5 din 2000), în temeiul articolului 5 din Convenția, în temeiul articolului 5 din Convenția, în temeiul articolul Convenției, în temeiul articolului 5 din Convenția,

în temeiul articolului, în temeiul articolului 5 din Convenția, în temeiul articolului, în temeiul articolului 5 din Convenția, în temeiul articolului, în temeiul articolul Convenției, în temeiul Convenției, în temeiul Convenției, în temeiul Convenției, în temeiul Convenției, în temeiul Convenției. Încalcările articolului 6 alineatul (1), combinate cu alineatele 3 și 3, vor prevedea, printre altele, că: o acțiune este admisibilă împotriva unui judecător de pace sau a unui grefier pentru un act sau o omisiune a acestuia din urmă în cadrul presupusei îndepliniri a obligației sale cu privire la o chestiune care nu intră în competența sa, dacă, dar numai dacă, se dovedește că a acționat în necredință.

Încălcarea articoluluiui 6 alineatul (1), combinată cu alineatele 3 și 3 din acest articol: Guvernul subliniază că HRA, care transpune Convenția în dreptul intern, garantează că este obligat să ia în considerare în mod corespunzător toate autoritățile judiciare competente în temeiul elementelor pe care Comisia Europeană și Curtea au prezentat în speță. Guvernul Unit se consideră echitabil în conformitate cu aceste două obligații în temeiul articolului 46 din Convenția privind drepturile omului liber și drepturile omului liber și drepturile omului liber. În cazul în care aceste două cazuri sunt considerate în mod direct ca fiind încalcite, Guvernul Unit se consideră că a stabilit în conformitate cu art. 36 din Convenția privind drepturile omului liber și drepturile omului liber și drepturile omului liber.

Résolution ResDH(2006)56 relative à des affaires contre le Royaume-Uni qui concernent la détention illégale d'étrangers et l'absence de réparation ainsi que différentes violations du droit des intéressés à un procès équitable - Eusebio Santa Cruz Ruiz contre le Royaume-Uni, décisions du Comité des Ministres du 19 février 1999 et du 9 juin 1999 ; - Cuscani contre le Royaume-Uni, arrêt du 24 septembre 2002, définitif le 24 décembre 2002 (adoptée par le Comité des Ministres le 2 novembre 2006, lors de la 976e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article 32 et de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée « la Convention »), Vus la décision du Comité des Ministres adoptée le 19 février 1999 (Résolution intérimaire DH(99)131) et le 9 juin 1999 en vertu de l’ancien article 32 dans l’affaire Eusebio Santa Cruz Ruiz (ressortissant espagnol) contre le Royaume-Uni et l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 24 septembre 2002, dans l’affaire Cuscani (ressortissant italien) et transmis une fois définitif au Comité des Ministres aux fins de l’examen de l’exécution en vertu de l’ancien article 32 et de l’article 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de ces affaires se trouvent des requêtes (voir détails figurant en Annexe) dirigées contre le Royaume-Uni ; Rappelant que dans l’affaire Santa Cruz Ruiz, la Commission a déclaré recevables les griefs relatifs en premier lieu à l’irrégularité de son arrestation et détention ainsi que de l’absence de réparation à ce titre et, en second lieu, au caractère inéquitable de la procédure dans la mesure où il n’avait pas été informé de la nature et de l’objet de l’accusation et n’avait pas bénéficié du temps nécessaire et des moyens adéquats pour préparer sa défense, l’aide judiciaire n’étant pas disponible et le requérant n’étant pas assisté d’un avocat devant la « Magistrates’ Court »; Rappelant que dans l’affaire Cuscani, la Cour a déclaré recevable le grief relatif à l’absence d’interprétation lors de son audience de condamnation devant la « Crown Court » en 1996 ; Rappelant que le Comité des Ministres ou la Cour a dit : - qu’il y avait eu, dans la première affaire : violations de l’article 5, paragraphes 1 et 5, de la Convention, étant donné que la détention du requérant était illégale, celle-ci étant basée sur une ordonnance de la « Magistrates’ Court » qui avait outrepassé ses pouvoirs et qu’il ne pouvait pas prétendre à une réparation ; violation de l’article 6, paragraphes 1 et 3, de la Convention,

du fait de l’absence d’informations suffisantes du requérant concernant les charges retenues contre lui et de l’absence de temps suffisant et de moyens adéquats pour préparer sa défense ; - qu’il y avait eu, dans la seconde affaire : violation de l’article 6, paragraphe 1, combiné à l’article 6, paragraphe 3(e), de la Convention ; - que le Royaume-Uni devait verser aux requérants certaines sommes au titre de la satisfaction équitable (voir détails en Annexe) ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relative à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, applicables par décision du Comité des Ministres aux affaires en vertu de l’ancien article 32 ; Considérant que le Comité des Ministres a invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite des décisions du Comité et du présent arrêt de la Cour, vu les obligations qui incombent au Royaume-Uni de s’y conformer en vertu de l’ancien article 32, paragraphe 4, et de l’article 46 de la Convention ; Rappelant que, dans ce contexte, l’obligation qui incombe à tous les Etats membres de se conformer aux décisions du Comité, conformément à l’ancien article 32 de la Convention, et aux arrêts de la Cour européenne conformément à l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, comporte l’obligation d’adopter rapidement des mesures d’ordre individuel afin d’accorder aux requérants,

dans la mesure du possible, une réparation complète des violations constatées ( restitutio in integrum ), ainsi que d’adopter sans délai des mesures d’ordre général, incluant, dans la mesure du possible, des mesures provisoires, en vue de mettre un terme aux violations continues de la Convention et de prévenir la répétition de violations semblables à celles déjà constatées par la Cour ; Considérant que lors de l’examen de ces affaires par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures d’ordres individuel et général prises afin de prévenir de nouvelles violations semblables à celles constatées par le Comité des Ministres et la Cour européenne dans les présentes affaires ; ces informations figurent en annexe à la présente résolution ; S’étant assuré que le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans la décision du Comité des Ministres ou dans l’arrêt de la Cour (voir Annexe) ; Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2006)56 Renseignements communiqués par le Gouvernement du Royaume-Uni lors de l'examen des affaires Santa Cruz Ruiz et Cuscani par le Comité des Ministres I. Versement d'une satisfaction équitable Affaires Requête n° Décisions/ Arrêt Satisfaction équitable Date limite de paiement Date du paiement Intérêt de retard dû Santa Cruz Ruiz Eusebio 26109/95 19/02/1999 09/06/1999 £ 7 000 (somme globale) 09/09/1999 19/10/1999 Refusé par le requérant Cuscani Santo Annino Tommaso 32771/96 24/09/2002 définitif le 24/12/2002 Uniquement frais et dépens: € 2 200 24/03/2003 01/05/2003 Refusé par le requérant II. Mesures à caractère individuel En ce qui concerne l'affaire Santa Cruz Ruiz, le Gouvernement rappelle que le requérant avait été arrêté le 4 janvier 1994 et remis en liberté le 7 janvier 1994 contre versement des arriérés de pension alimentaire en question.

Toutes les conséquences des violations de la Convention qui en ont découlé ont été couvertes par la satisfaction équitable accordée par la Cour. En ce qui concerne l'affaire Cuscani, le requérant, mis en examen pour fraudes à la TVA, après l'audience mise en cause du 26 janvier 1996 et sa condamnation, entre autres, à quatre années d'emprisonnement, a été admis au bénéfice de la libération conditionnelle le 25 novembre 1996. Le Gouvernement rappelle que, parallèlement à la satisfaction équitable, le requérant a obtenu l'examen de son affaire en 1996 par la Commission de révision des condamnations pénales Criminal Case Review Commission (CCRC) qui a estimé sa condamnation bien fondée même si elle pouvait légitimement être considérée comme peu satisfaisante.

Etant donné que la CCRC a estimé peu probable qu’en cas de saisine de la « Court of Appeal » celle-ci ne confirme pas la condamnation prononcée par la « Crown Court », elle a décidé de ne pas procéder à cette saisine. Aucune autre demande n'a été présentée par le requérant. III. Mesures à caractère général Violation de l'article 5, paragraphe 1 : dans l'affaire Santa Cruz Ruiz, le Gouvernement rappelle que cette violation était due au fait qu'en ordonnant en 1994 le placement en détention du requérant la « Magistrates’ Court » de Hove avait excédé ses pouvoirs car elle avait cru à tort que la décision prise par la « County Court » de Brighton en 1978, au sujet de l'exécution du versement des arriérés de pension alimentaire, avait été enregistrée et que le tribunal était habilité à la faire exécuter.

Il est donc évident que cette violation était due à une erreur judiciaire qui ne s'est pas reproduite par la suite. Il y a lieu aussi de noter que le ministère de la Justice a envoyé dans les plus brefs délais une copie du rapport de la Commission aux juridictions ci-dessus où les erreurs en question s'étaient produites, ainsi qu'à la « Justices’ Clerk Society » [Association des greffiers]. Violation de l'article 5, paragraphe 5 : dans la même affaire, l'article 7, paragraphe 1, alinéa a), combiné à l'article 9 de la loi de 1998 relative aux droits de l'homme Human Rights Act 1998 (HRA ), en vigueur depuis octobre 2000, permet à toute personne d'exercer une action devant les juridictions internes à l'encontre d'une autorité de l’Etat, expression qui désigne également les tribunaux, pour avoir agi de manière incompatible avec l'article 5 de la Convention.

En conséquence, une personne victime d'une arrestation ou d'un placement en détention contraire aux dispositions de l'article 5 de la Convention, à la suite d'une mesure judiciaire, a désormais un droit à réparation qu'il peut faire valoir, ainsi que l'exige l'article 5, paragraphe 5, de la Convention. En outre, après les faits de l'affaire, les articles 51 et 52 de la loi de 1997 relative aux juges de paix (qui ont remplacé l'article 108 de la loi de 1990 relative aux tribunaux et aux services juridiques) sont entrés en vigueur.

Ils prévoient, entre autres, qu'« une action est recevable contre un juge de paix ou un greffier pour un acte ou une omission de ce dernier dans le cadre de la prétendue exécution de son obligation concernant une question qui ne relève pas de sa compétence si, mais seulement si, il est prouvé qu'il a agi de mauvaise foi ». Violations de l'article 6, paragraphe 1, combiné aux paragraphes 3 et 3 alinéa e : le Gouvernement souligne que la HRA, qui transpose la Convention en droit interne, garantit maintenant qu'il sera tenu dûment compte par toutes les autorités judiciaires compétentes des éléments que la Commission et la Cour ont jugés déterminants en l'espèce.

La garantie absolue d'un procès équitable conformément à l'article 6 est maintenant directement invoquée et appliquée par les juridictions du Royaume-Uni (voir, par exemple, R v A (n° 2), [2001] UKHL 251). Dans ce contexte, il est à noter que l'arrêt de la Cour européenne dans l'affaire Cuscani a été publié dans (2003) 36 European Human Rights Reports 1 et qu'il a été diffusé rapidement auprès des juridictions pénales compétentes. IV. Conclusion Le Gouvernement du Royaume-Uni considère, eu égard aux mesures adoptées, que les violations de la Convention constatées par le Comité des Ministres et la Cour européenne dans ces deux affaires ont été intégralement réparées et que le Royaume-Uni s'est donc acquitté des obligations qui lui incombaient en vertu de l’ancien article 32 et l’article 46, paragraphe 1 de la Convention.