ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3065/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 120 din 11 septembrie 2009 Curtea de Apel Craiova a admis

cererea de executare a mandatului european de arestare formulată de

autoritățile judiciare, Tribunalul de punere în aplicare a pedepsei din Antwerp,

din Belgia privind persoana solicitată V.M., și a dispus predarea acestuia sub

condiția prevăzută de art. 100 și art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,

modificată.

A menținut arestarea persoanei solicitate

în vederea predării.

Instanța a reținut că Biroul Național

Interpol București a transmis semnalarea Interpol Brussels de urmărire

internațională în vederea arestării și predării către Belgia a numitului V.M.,

cetățean român, împotriva căruia a fost emis mandat european de arestare de

către Tribunalul de punere în aplicare a pedepsei din Antwerp.

Procurorul din cadrul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova a dispus reținerea pe o durată de 24 ore, de la

data de 18 august 2009, a persoanei solicitate V.M. și în baza art. 89 din

Legea nr. 302/2004, modificată, a sesizat Curtea de Apel Craiova în

desfășurarea procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Prin încheierea din 19 august 2009 Curtea

de Apel Craiova a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 4

zile.

La data de 21 august 2009 a fost înaintat

și atașat dosarului mandatul european de arestare nr. 08/222 din 25 iulie 2009,

emis de prim locțiitorul Procurorului Regal din Anvers, în baza Ordinului de

încarcerare pe baza sentinței de redeschidere a procesului de la Tribunalul de

aplicare a pedepsei Anvers (Antwerp) din 6 aprilie 2009.

Din conținutul mandatului european de

arestare rezultă că acesta a fost emis pentru executarea restului de 2 ani, 3

luni și 44 zile ce a rămas din pedeapsa de 5 ani aplicată de Tribunalul Penal

din Antwerp prin sentința din 3 aprilie 2006, menținută prin sentința Curții de

Apel din Antwerp din 14 iunie 2007.

Faptele care au ocazionat condamnarea

constau în aceea că, în perioada mai 2000-decembrie 2006 persoana solicitată a

fost capul unui grup criminal organizat care se ocupa cu uz de falsuri,

escrocherie și tăinuire în mai multe arondismente iar în perioada

iulie-noiembrie 2003 acesta a vândut diferite bunuri despre care știa sau ar fi

trebuit să știe că provin din furt.

Ascultată în instanță, persoana

solicitată a declarat că nu consimte la predarea către autoritățile belgiene

întrucât, a executat pedeapsa, invocând însă și regula specialității.

Instanța a constatat că mandatul european

de arestare îndeplinește toate condițiile de fond și formă și că în cauză nu

este incident niciunul din motivele de refuz al executării, prevăzute de art. 88

din Legea nr. 302/2004, modificată și, în consecință, a admis cererea de

executare și a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile

judiciare belgiene, cu menținerea arestării.

Împotriva acestei hotărâri persoana

solicitată a declarat recurs, solicitând, prin apărătorul ales, constatarea

incidenței art. 24

1

din Legea nr. 302/2004 referitoare la motivele

obligatorii de refuz al extrădării, și personal, casarea hotărârii și în rejudecare

respingerea cererii, precizând că a executat pedeapsa.

Cât privește termenul de declarare a

recursului, sus-numitul a arătat că a făcut declarația de recurs la data de 11

septembrie 2009, data la care i s-a adus la cunoștință hotărârea.

Verificând hotărârea atacată pe baza

actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. , Curtea constată că

recursul nu este fondat.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar,

respectiv adresa Curții de Apel Craiova către Arestul IPJ Dolj din 11

septembrie 2008 de comunicare a hotărârii din cauză și mențiunile olografe ale

persoanei solicitate V.M., datate 11 septembrie 2009, de luare la cunoștință și

de declarare a recursului, precum și nota telefonică din 25 septembrie 2009,

toate coroborate cu precizarea persoanei solicitate făcută în fața Înaltei

Curți, nu se poate constata decât că recursul a fost declarat în termenul

prevăzut de art. 94

1

alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.

Examinată în fond, hotărârea Curții de

Apel Craiova este legală și temeinică sub toate aspectele.

Potrivit art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004,

modificată, audierea persoanei solicitate care nu consimte la judecare, ca și

în cazul de față, se limitează la consemnarea poziției acesteia față de

existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare,

precum și eventuale obiecții în ce privește identitatea.

Corelativ, instanța este datoare să

observe îndeplinirea atât a acestor exigențe, cât și a celorlalte condiții,

prevăzute de art. 85 și art. 87 din Legea nr. 302/2004, modificată.

De urmare, se reține că faptele care au

ocazionat condamnarea la pedeapsa închisorii pentru executarea căreia a fost

emis mandatul european de arestare, sunt dintre cele prevăzute de art. 85 din

legea sus-menționată iar prin mandatul european de arestare a fost dată

asigurarea că persoana solicitată are șansa de a cere rejudecarea cazului în

prezența sa.

În cauză nu se regăsește niciunul dintre

cazurile de refuz al executării mandatului european de arestare iar persoana

solicitată nu a formulat obiecții în ceea ce privește identitatea.

În referire la invocarea de către

apărător, a incidenței dispozițiilor art. 24

1

din Legea nr. 302/2004,

modificată, care privesc motivele obligatorii de refuz al extrădării, se impune

precizarea că în cauză este aplicabilă procedura de cooperare judiciară cu

statele membre ale Uniunii Europene privind mandatul european de arestare, și

nu cea referitoare la extrădare.

În sfârșit, obiecțiunea formulată de

persoana solicitată în sensul că a executat mai mult de două treimi din

pedeapsă, din care motiv refuză predarea, nu poate fi examinată în procedura

executării mandatului european de arestare, nefiind prevăzută printre cazurile

de refuz al executării mandatului.

Față de cele ce preced, recursul

persoanei solicitate V.M. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată V.M. împotriva

sentinței penale nr. 120 din 11 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta persoană solicitată la 260 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie

2009.