ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3065/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 11 septembrie 2009 Curtea de Apel Craiova a admis cererea de executare a mandatului european de arestare formulată de autoritățile judiciare, Tribunalul de punere în aplicare a pedepsei din Antwerp, din Belgia privind persoana solicitată V.M., și a dispus predarea acestuia sub condiția prevăzută de art. 100 și art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată. A menținut arestarea persoanei solicitate în vederea predării. Instanța a reținut că Biroul Național Interpol București a transmis semnalarea Interpol Brussels de urmărire internațională în vederea arestării și predării către Belgia a numitului V.M., cetățean român, împotriva căruia a fost emis mandat european de arestare de către Tribunalul de punere în aplicare a pedepsei din Antwerp.

Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus reținerea pe o durată de 24 ore, de la data de 18 august 2009, a persoanei solicitate V.M. și în baza art. 89 din Legea nr. 302/2004, modificată, a sesizat Curtea de Apel Craiova în desfășurarea procedurii de executare a mandatului european de arestare. Prin încheierea din 19 august 2009 Curtea de Apel Craiova a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 4 zile.

La data de 21 august 2009 a fost înaintat și atașat dosarului mandatul european de arestare nr. 08/222 din 25 iulie 2009, emis de prim locțiitorul Procurorului Regal din Anvers, în baza Ordinului de încarcerare pe baza sentinței de redeschidere a procesului de la Tribunalul de aplicare a pedepsei Anvers (Antwerp) din 6 aprilie 2009. Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că acesta a fost emis pentru executarea restului de 2 ani, 3 luni și 44 zile ce a rămas din pedeapsa de 5 ani aplicată de Tribunalul Penal din Antwerp prin sentința din 3 aprilie 2006, menținută prin sentința Curții de Apel din Antwerp din 14 iunie 2007. Faptele care au ocazionat condamnarea constau în aceea că, în perioada mai 2000-decembrie 2006 persoana solicitată a fost capul unui grup criminal organizat care se ocupa cu uz de falsuri, escrocherie și tăinuire în mai multe arondismente iar în perioada iulie-noiembrie 2003 acesta a vândut diferite bunuri despre care știa sau ar fi trebuit să știe că provin din furt.

Ascultată în instanță, persoana solicitată a declarat că nu consimte la predarea către autoritățile belgiene întrucât, a executat pedeapsa, invocând însă și regula specialității. Instanța a constatat că mandatul european de arestare îndeplinește toate condițiile de fond și formă și că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz al executării, prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004, modificată și, în consecință, a admis cererea de executare și a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare belgiene, cu menținerea arestării. Împotriva acestei hotărâri persoana solicitată a declarat recurs, solicitând, prin apărătorul ales, constatarea incidenței art. 24 1 din Legea nr. 302/2004 referitoare la motivele obligatorii de refuz al extrădării, și personal, casarea hotărârii și în rejudecare respingerea cererii, precizând că a executat pedeapsa.

Cât privește termenul de declarare a recursului, sus-numitul a arătat că a făcut declarația de recurs la data de 11 septembrie 2009, data la care i s-a adus la cunoștință hotărârea. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. , Curtea constată că recursul nu este fondat. Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv adresa Curții de Apel Craiova către Arestul IPJ Dolj din 11 septembrie 2008 de comunicare a hotărârii din cauză și mențiunile olografe ale persoanei solicitate V.M., datate 11 septembrie 2009, de luare la cunoștință și de declarare a recursului, precum și nota telefonică din 25 septembrie 2009, toate coroborate cu precizarea persoanei solicitate făcută în fața Înaltei Curți, nu se poate constata decât că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de art. 94 1 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.

Examinată în fond, hotărârea Curții de Apel Craiova este legală și temeinică sub toate aspectele. Potrivit art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, modificată, audierea persoanei solicitate care nu consimte la judecare, ca și în cazul de față, se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și eventuale obiecții în ce privește identitatea. Corelativ, instanța este datoare să observe îndeplinirea atât a acestor exigențe, cât și a celorlalte condiții, prevăzute de art. 85 și art. 87 din Legea nr. 302/2004, modificată. De urmare, se reține că faptele care au ocazionat condamnarea la pedeapsa închisorii pentru executarea căreia a fost emis mandatul european de arestare, sunt dintre cele prevăzute de art. 85 din legea sus-menționată iar prin mandatul european de arestare a fost dată asigurarea că persoana solicitată are șansa de a cere rejudecarea cazului în prezența sa.

În cauză nu se regăsește niciunul dintre cazurile de refuz al executării mandatului european de arestare iar persoana solicitată nu a formulat obiecții în ceea ce privește identitatea. În referire la invocarea de către apărător, a incidenței dispozițiilor art. 24 1 din Legea nr. 302/2004, modificată, care privesc motivele obligatorii de refuz al extrădării, se impune precizarea că în cauză este aplicabilă procedura de cooperare judiciară cu statele membre ale Uniunii Europene privind mandatul european de arestare, și nu cea referitoare la extrădare. În sfârșit, obiecțiunea formulată de persoana solicitată în sensul că a executat mai mult de două treimi din pedeapsă, din care motiv refuză predarea, nu poate fi examinată în procedura executării mandatului european de arestare, nefiind prevăzută printre cazurile de refuz al executării mandatului.

Față de cele ce preced, recursul persoanei solicitate V.M. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată V.M. împotriva sentinței penale nr. 120 din 11 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta persoană solicitată la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2009.