CASE OF CHEVROL AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2006)52 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 13 februarie 2003 (finală la 13 mai 2003) în cazul Chevrol împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, la a 976-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a drepturilor omului în cauza Chevrol pronunțată la 13 Februarie 2003 și transmise Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 49636/99) împotriva Franței, depusă la 4 martie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dna Yamina Chevrol, un cetățean francez, și că Curtea, sesizată din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la interferența competenței executive în competențele jurisdicționale ale Consiliului d'Etat , din cauza faptului că această Curte, a semnat un recurs interzis de către reclamant împotriva deciziei luate de organismul medical de a o refuza (la momentul respectiv) să practice medicina în Franța, s-a considerat obligată de avizul negativ al ministrului afacerilor externe în ceea ce privește aplicabilitatea tratatului internațional în cauză (a se lua în considerare evaluarea condiției de reciprocitate prevăzute la art. 55 din Constituție, care prevede că tratatele sau acordurile în mod corespunzător ratificate sau aprobate au un grad de autoritate mai mare decât legislația internă, cu condiția ca cealalaltă parte să aplice aceeași regulă); întrucât în hotărârea sa din 13 februarie 2003 Curtea: deținută, cu șase voturi împotrivă, că reclamantul ar putea pretinde că este o „victă” în sensul art. 34 din Convenție; deținută, cu șase voturi împotrivă și una, că art. 6 alin. (1) din Convenție se aplică în caz instantan; deținută, cu șase voturi împotrivă la unu, că s-a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție în sensul că cazul reclamantului nu a fost auzit de un „tribunal” care are competența deplină; deținută, cu șase voturi împotrivă una, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 17 000 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale și dobânzile simple la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se achită de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; a respins în unanimitate restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comitetului informații cu privire la posibilitățile de la dispoziția reclamantului de a șterge, în măsura posibilă, consecințele încălcării și asupra măsurilor luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri ca cele stabilite în prezenta hotărâre; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere că, la 23 mai 2003, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 13 februarie 2003, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2006)52 Informații furnizate de Guvernul Franței în cadrul examinării cazului Chevrol de către Comitetul de Miniștri Măsuri individuale În timpul procedurii dinainte de Curtea Europeană, reclamantul a fost autorizat să practice medicină în Franța pentru 1997 și numele ei a fost plasat pe rolul organismului profesional (Decret ministrul nr. 22 În ianuarie 1999, publică în Jurnalul Oficial de la République englishe la 30 ianuarie 1999 (§20 din hotărâre). Cu toate acestea, Curtea nu a considerat că acest lucru era suficient pentru a motiva o constatare de cesionare a reclamantului statutului ei de „victim” și a urmărit examinarea cazului, hotărând în cele din urmă că a existat o încălcare a Convenției. În urma hotărârii Curții, reclamantul a solicitat Consiliului d'Etat să revizuiască decizia pe care a luat-o în 1995 în urma recursului depus în acel moment pentru a contesta licența refuzului de a o autoriza să practice medicina. Această cerere a fost respinsă de Conseil d'Etat prin decizia din 11 februarie 2004. Cu toate acestea, mijloacele utilizate de reclamant pentru a șterge, cât mai mult posibil, consecințele încălcării nu au fost singurele, nici cele mai oportune. În aceste circumstanțe, autoritățile administrative ar trebui să evalueze încă o dată aplicabilitatea acordului internațional relevant în legislația internă și să adopte o nouă decizie care ar fi supus apelului în fața instanțelor administrative. Întrucât aceste instanțe aplică direct Convenția și jurisprudența Curții Europene; prin urmare, nu există nici un motiv să se îndoiască că, dacă este necesar, acestea vor lua în considerare această hotărâre pentru a șterge, în măsura posibilului, consecințele negative ale încălcării Convenției. Măsurile generale Hotărârea Curții Europene a fost trimisă imediat Conseil d'Etat (20 februarie 2003). Având în vedere faptul că Consiliul d'Etat aplică direct Convenția și jurisprudența Curții Europene, astfel cum a confirmat jurisprudența sa recentă (a se vedea printre numeroase exemple hotărârea din 30 decembrie 2003, dl Beausoleil, dna Richard – n 251120), nu există nici un motiv să se îndoiască că va scoate toate indiciile din această hotărâre a Curții Europene în ceea ce privește propria practică jurisprudențială pentru a evita acest tip de încălcare. În plus, publicul general a fost, de asemenea, informat cu privire la cerințele Convenției, în timp ce acestea iese din această hotărâre, după cum a fost publicată și comentată în mai multe jurnale de lege difuzate la scară largă și în secțiunea „Actualité européenne ” din baza de date „ Legifrance ” (www.legifrance.gouv.fr).

Resolution ResDH(2006)52

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 13 February 2003 (final on 13 May 2003)

in the case of Chevrol against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 2 November 2006,

at the 976th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Chevrol case delivered on 13

February 2003 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 49636/99) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 4 March 1996 under former Article 25 of the Convention by Ms

Yamina

Chevrol, a French national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning the interference of the executive power in the jurisdictional competences of the

Conseil d'Etat

, because this Court, seised of an appeal lodged by the applicant against the decision taken by the medical professional body to refuse her (at the relevant time) to practice medicine in France, held itself to be bound by the negative opinion of the Minister of Foreign Affairs with regard to the applicability of the international treaty at issue in the case (considering the assessment of the reciprocity condition contained in Article 55 of the Constitution which provides that treaties or agreements duly ratified or approved have a higher degree of authority than domestic laws, provided the other party applies the same rule);

Whereas in its judgment of 13 February 2003 the Court:

-

held, by six votes to one, that the applicant could claim to be a “victim” within the meaning of Article 34 of the Convention;

-

held, by six votes to one, that Article 6, paragraph 1, of the Convention was applicable in the instant case;

-

held, by six votes to one, that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention in that the applicant's case was not heard by a “tribunal” having full jurisdiction;

-

held, by six votes to one, that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 17 000 euros in respect of non-pecuniary damage and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed unanimously the remainder of the applicant's claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 13 February 2003, having regard to France's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the possibilities at the applicant's disposal to erase, as far as possible, the consequences of the violation and about the measures taken preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution;

Having satisfied itself that on 23 May 2003, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 13 February 2003,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2006)52

Information provided by the Government of France

during the examination of the Chevrol case

by the Committee of Ministers

Individual measures

During the proceedings before the European Court, the applicant was authorised to practice medicine in France for 1997 and her name was placed on the roll of the professional body (Ministerial Decree of 22

January 1999, published in the

Journal official de la République française

on 30 January 1999) (§20 of the judgment).

Nevertheless, the Court did not consider that this was sufficient to motivate a finding divesting the applicant of her status of “victim” and pursued its examination of the case, finally deciding that there had been a violation of the Convention.

Following the Court's judgment, the applicant applied requested the

Conseil d'Etat

to re-examine the decision it had taken in 1995 following the appeal lodged at that time to challenge the lawfulness of the refusal to authorise her to practice medicine. This request was dismissed by the

Conseil d'Etat

by decision of 11

February 2004.

However, the means used by the applicant in order to erase, as far as possible, the consequences of the violation was neither the only one, nor the most opportune.

The applicant could seise the administrative authorities of her claims, in particular for compensation, for the period at issue. In these circumstances, the administrative authorities would have to assess once again the applicability of the relevant international agreement in domestic law and to adopt a new decision which would be subject tot appeal before the administrative courts. As these courts apply the Convention and the European Court's case-law directly; hence, there is no reason to doubt that, if need be, they would take this judgment into account in order to erase, as far as possible, the negative consequences of the violation of the Convention.

General measures

The European Court's judgment was immediately sent to the

Conseil d'Etat

(20 February 2003). In view of the fact that the

Conseil d'Etat

directly applies the Convention and the European Court's case-law, as confirmed by its own recent case-law (see among numerous examples the judgment of 30 December 2003, Mr. Beausoleil, Ms Richard – n

o

251120), there is no reason to doubt that it will draw all inferences from this judgment of the European Court judgment with regard to its own jurisprudential practice in order to avoid this kind of violation.

Furthermore, the general public has also been informed of the requirements of the Convention as they emerge from this judgment, as it has been published and commented on in several widely disseminated law journals and in the “

Actualité européenne

” section of the “

Legifrance

” database (www.legifrance.gouv.fr).