CtEDO 21.10.2002 Auto

CASE OF GAUTRIN AND OTHERS AGAINST FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
21.10.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF GAUTRIN AND OTHERS AGAINST FRANCE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

Rezoluția ResDH(2002)100 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 mai 1998 în cazul Gautrin și alții împotriva Franței (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 54 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Gautrin și alții, pronunțată la 20 mai 1998 și transmisă în aceeași zi Comitetului miniștrilor; Amintind că cazul a fost originar din patru cereri (Nus. 21257/93-21260/93) împotriva Franței, depusă la 7 ianuarie 1993 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului, în conformitate cu art. 25 din Convenția de dl Norbert Gautrin pentru prima cerere, dl Jérôme Fillion pentru a doua, dl Dominique Mynard pentru a treia și dna Anne Allemandou și alții 101 pentru a patra, toate resortisanții francezi, și că Comisia a declarat admisibile plângerile referitoare la lipsa de ședințe publice în fața instanțelor disciplinare – Consiliul regional Ile-de-France și secțiunea disciplinară a Consiliului Național al Consiliului Național Ordre des Médecins – și lipsa de imparțialitate a acestor organisme; reamintind că cazul a fost prezentat în fața Curții la 14 februarie 1997 de către guvernul francez; întrucât în hotărârea sa din 20 mai 1998 Curtea a respins în unanimitate obiecțiile preliminare ale guvernului; - a considerat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție în sensul că cazul reclamanților nu a fost auzit în public; - a considerat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție în sensul că cazul reclamanților nu a fost auzit de un tribunal imparțial; - a considerat că prezenta hotărâre a constituit o satisfacție suficientă pentru orice presupusă prejudiciu moral; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, în ceea ce privește costurile și cheltuielile: 13 650 franci francezi către dl Fillion; 6 030 franci francezi către dl Boyer; 50 000 franci francezi în comun către ceilalți o sută și două solicitanți ; și dobânzile simple la o rată anuală de 3,36% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - au respins restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, astfel cum a fost modificat de Protocolul nr. 11, prezentul regulament se aplică prin decizia Comitetului de Miniștri cazurilor prevăzute în art. 54; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 53 din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări de la fel ca cele stabilite în prezenta hotărâre; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere că, la 20 august 1998, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 20 mai 1998, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 54 din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2002)100 Informații furnizate de Guvernul Franței în cursul examinării cazului Gautrin și al altor cazuri de către Comitetul de miniștri Guvernul francez reamintește că, în ceea ce privește absența publicității, deja au fost adoptate măsuri pentru a preveni încălcări similare, în special adoptarea decretului 93-181 din 5 februarie 1993 care prevede că audierile cu privire la aspecte disciplinare în fața unui organism al Ordine des médecins sunt publice (a se vedea Rezoluția DH(97)352 în cazul lui Diennet împotriva Franței). Aceasta remarcă că, printre altele, având în vedere faptele specifice ale cazului, noi încălcări referitoare la imparțialitatea organismelor disciplinare ale Ordre des médecins ar putea fi evitate în viitor prin informarea autorităților în cauză direct a cerințelor Convenției: organismul disciplinar al Consiliului Național al Ordre des médecins a trimis în consecință o circulară la 24 septembrie 2001 președinților și secretarilor generali ai consiliilor regionale, atragând atenția asupra cazului Gautrin și alții și asupra cerinței de imparțialitate prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție. Guvernul francez este de părere că aceste măsuri vor împiedica repetarea încălcărilor constatate în acest caz și consideră că, prin urmare, și-a îndeplinit obligațiile în ceea ce privește ex-art. 54 din Convenție.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă