CASE OF AÏT-MOUHOUB AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2002)1 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1998 în cazul Aït-Mouhoub împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 6 martie 2002 la a 783-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 54 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Aït-Muhoub pronunțată la 28 octombrie 1998 și transmisă în aceeași zi Comitetului miniștrilor; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 22924/93) împotriva Franței, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 9 noiembrie 1992 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Areski Aït-Mouhoub, un cetățen francez, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea că suma mare a sumelor fixate de judecătorul investigator care urmează să fie plătită în instanță la depunerea plângerii sale, l-a privat în practică a dreptului său de acces la un tribunal; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții la 29 octombrie 1997 de către Comisie și de către Guvern la 7 ianuarie 1998; întrucât în hotărârea sa din 28 octombrie 1998 Curtea: - a hotărât, în unanimitate, că, în ceea ce privește cea de-a doua plângere penală, art. 6 alineatul (1) din convenție se aplică procedurii în cauză și că a existat o încălcare a acesteia; - deținută, cu opt voturi împotrivă, că, în ceea ce privește prima plângere, art. 6 alineatul (1) din Convenție se aplică procedurii în cauză și că a existat o încălcare a acesteia; - deținută, în unanimitate, că prezenta hotărâre în sine constituie suficientă satisfacție pentru orice prejudiciu moral; - deținută, în unanimitate, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 30 000 de franci francezi, impozitul pe valoarea adăugată neinclus, în ceea ce privește costurile și cheltuielile și faptul că dobânzile simple la o rată anuală de 3,36% vor fi plătite pe această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins în unanimitate restul cererii pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 din Convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 53 din Convenție de a respecta aceasta, întrucât în cadrul examinării cauzei de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost publicată în Bulletinul des arrêts de la Cour de cassation din 15 ianuarie 1999, a comentat în Revue de Droit Public n° 3-1999 și a fost trimisă autorităților în cauză; Având în vedere faptul că la 29 aprilie 1999, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 28 octombrie 1998, iar dobânzile nejustificate, care reprezintă 251,30 franci francezi, au fost plătite la 3 noiembrie 1999, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 54 din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)1

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 28 October 1998

in the case of Aït-Mouhoub against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 6 March 2002

at the 783rd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article 54 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Aït-Mouhoub case delivered on 28 October 1998 and transmitted the same day to the Committee of Ministers;

Recalling that the case originated in an application (No. 22924/93) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 9 November 1992 under former Article 25 of the Convention by Mr Areski Aït-Mouhoub, a French national, and that the Commission declared admissible the complaint that the large amount of the sums fixed by the investigating judge to be paid into court upon lodging his complaints, had deprived him in practice of his right of access to a tribunal;

Recalling that the case was brought before the Court by the Commission on 29 October 1997 and by the Government on 7 January 1998;

Whereas in its judgment of 28 October 1998 the Court:

- held, unanimously, that as regards the second criminal complaint, Article 6, paragraph 1, of the Convention applies to the proceedings in issue and that there had been a violation of it;

- held, by eight votes to one, that as regards the first complaint, Article 6, paragraph 1, of the Convention applies to the proceedings in issue and that there had been a violation of it;

- held, unanimously, that the present judgment in itself constituted sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage;

- held, unanimously, that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months, 30 000 French francs, value-added tax not included, in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 3.36% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed unanimously the remainder of the claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of former Article 54 of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 28 October 1998, having regard to France’s obligation under former Article 53 of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been published in the

Bulletin des arrêts de la Cour de cassation

of 15 January 1999, commented in the

Revue de Droit Public

n° 3-1999 and sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 29 April 1999, the government of the respondent state paid the applicant the sum provided for in the judgment of 28 October 1998, and that the default interest due, that is 251.30 French francs, was paid on 3 November 1999,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under former Article 54 of the Convention in this case.