CASE OF NIKULA AGAINST FINLAND

Rezoluția ResDH(2006)51 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 martie 2002 (finală la 21 iunie 2002) în cazul Nikula împotriva Finlandei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, la a 976-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor omului în cauza Nikula pronunțată la 21 Martie 2002 și transmis Comitetul de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 31611/96) împotriva Finlandei, depusă la 20 mai 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dna Anne Nikula, un național finlandez, și că Curtea, sesizată în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind încălcarea dreptului de libertate de exprimare al reclamantului din cauza condamnării ei în 1994 pentru difamare (în temeiul art. 27 alin. (2) din Codul penal în vigoare în momentul material) în urma anumitor declarații făcute, în calitate de avocat, în timpul unui proces; întrucât în hotărârea sa din 21 martie 2002 Curtea: deținută, cu 5 voturi împotrivă 2, că s-a încălcat art. 10 din Convenție; deținută, în unanimitate, că nu a apărut nicio emisiune separată în temeiul articolelor 17 sau 18 din Convenție; deținută, cu 5 voturi împotrivă 2, că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 5 042 euro în ceea ce privește prejudiciile morale; deținută, în unanimitate, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 1 900 de euro în ceea ce privește prejudiciu material; 6 500 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile, împreună cu orice impozit pe valoarea adăugată care ar putea fi datorată; și că dobânzi simple la o rată anuală de 13% ar fi plătite pe suma de 1900 de euro începând cu 27 Februarie 1996; și dobânzile simple la o rată anuală de 11% vor fi plătite pe celelalte sume acordate de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; respinse, în unanimitate, restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alin. (2) din Convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să o informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 21 martie 2002, având în vedere obligația Finlandei în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenția de a respecta aceasta; Amintind că obligația tuturor statelor membre de a respecta hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție implică obligația de a adopta rapid măsuri individuale pentru a acorda reclamanților, în măsura posibilului, o redresare deplină pentru încălcări constatate (restitutio in integrum ), precum și adoptarea fără întârziere a măsurilor generale, în special pentru a preveni recurgerea încălcărilor similare celor constatate de Curte; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații (a se vedea apendicele prezentei rezoluții) privind măsurile luate care remediază consecințele reclamantului încălcării constatate în prezenta hotărâre și prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri; Având în vedere că, la 8 august 2002, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 21 martie 2002, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Finlandei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2006)51 Informații furnizate de Guvernul Finlandei în cursul examinării cazului Nikula de către Comitetul de miniștri Măsuri individuale Guvernul Finlandei reamintește că sumele pe care reclamantul a fost condamnat să le plătească ca urmare a condamnării ei au fost rambursate în cadrul justei satisfacții acordate de Curte, care au luat în considerare, de asemenea, daunele morale suferite, precum și costurile și cheltuielile plătite. În plus, înregistrările judiciare nu conțin nici o mențiune a condamnării reclamantei. În plus, reclamantul poate, în temeiul legii finlandeze, să solicite redeschiderea procedurilor penale care au încălcat Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Măsuri generale: Guvernul Finlandei reamintește că măsurile au fost luate în 2000, după faptele de la originea acestui caz și înainte de constatarea unei încălcări de către Curte, care evită noi încălcări ale aceleiași tipuri, în special prin amendamentele Codului Penal prin Legea nr. 531/2000. Potrivit legislației modificate, criticile care vizează desfășurarea unei alte persoane în activitatea sa politică sau comercială, în biroul public sau în funcția publică, în domeniul științific, artistic sau altor activități publice comparabile nu sunt considerate difamă în cazul în care criticile nu depășesc în mod clar limitele de conduită acceptabilă. Guvernul observă, de asemenea, că Convenția, interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, are efect direct în ordinea juridică finlandeză (a se vedea, de exemplu, Rezoluția DH (96) 607 în cazul Kerojärvi) și indică în acest context că hotărârea Curții a fost publicată în Finlex. baza de date și o declarație de presă separată a fost publicată la data hotărârii. În plus, hotărârea a fost trimisă cu o scrisoare de acoperire autorităților relevante, adică Curtea Supremă, Curtea Supremă, Curtea Administrativă Înaltă, Ombudsmanul Parlamentar, Cancelarul Justiției, Curtea de Apel din Vaasa , Curtea de District a Kokkola , Ministerul Justiției și biroul Procurorului de Stat; * * * Concluziile: Guvernul Finlandei consideră că, având în vedere elementele de mai sus, toate consecințele încălcării pentru reclamant au fost șterse și că nu mai există niciun risc de noi încălcări similare celor constatate în acest caz și că, prin urmare, a îndeplinit obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Resolution ResDH(2006)51

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 21 March 2002 (final on 21 June 2002)

in the case of Nikula against Finland

(Adopted by the Committee of Ministers on 2 November 2006,

at the 976th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Nikula case delivered on 21

March 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 31611/96) against Finland, lodged with the European Commission of Human Rights on 20 May 1996 under former Article 25 of the Convention by Ms Anne Nikula, a Finnish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning a breach of the applicant's right of freedom of expression due to her conviction in 1994 for defamation (under Article 27, paragraph 2, of the Criminal Code in force at the material time) following certain statements she made, as a lawyer, during a trial.;

Whereas in its judgment of 21 March 2002 the Court:

-

held, by 5 votes to 2, that there had been a violation of Article 10 of the Convention;

-

held, unanimously, that no separate issue arose under Articles 17 or 18 of the Convention;

-

held, by 5 votes to 2, that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 5

042 euros in respect of non-pecuniary damage;

-

held, unanimously, that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 1

900 euros in respect of pecuniary damage; 6

500 euros in respect of costs and expenses, together with any value added tax which might be due; and that simple interest at an annual rate of 13% would be payable on the sum 1,900 euros from 27

February

1996; and that simple interest at an annual rate of 11% would be payable on the other sums awarded from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed, unanimously, the remainder of the applicant's claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 21 March 2002, having regard to Finland's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Recalling that the obligation of all member states to abide by the judgments of the European Court of Human Rights in accordance with Article

46, paragraph

1, of the Convention involves an obligation to adopt rapidly individual measures in order to grant the applicants, to the extent possible, full redress for the violations found (

restitutio in integrum

), as well as to adopt without delay general measures in particular to prevent the recurrence of violations similar to those found by the Court;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information (see appendix to this resolution) about the measures taken remedying the consequences for the applicant of the violation found in the present judgment and preventing new violations of the same kind;

Having satisfied itself that on 8 August 2002, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided in the judgment of 21 March 2002,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Finland, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2006)51

Information provided by the Government of Finland

during the examination of the Nikula case

by the Committee of Ministers

Individual Measures

:

The Government of Finland recalls that sums that the applicant had been sentenced to pay as a result of her conviction have been reimbursed to her in the framework of the just satisfaction awarded by the Court, which also took into account the moral damage suffered as well as the costs and expenses paid.

Furthermore, the judicial records do not contain any mention of the applicant's conviction.

In addition, the applicant may, under Finnish law, seek the reopening of criminal proceedings having infringed the European Convention of Human Rights.

General Measures:

The Government of Finland recalls that measures were taken in 2000, after the facts at the origin of this case and before the finding of a violation by the Court, which avoid new violations of the same kind, in particular through amendments to the Criminal Code by Act No. 531/2000. According to the amended legislation, criticism aimed at the conduct of another person in his or her political or business activity, public office or function, scientific, artistic or other comparable public activity, is not considered defamation where the criticism clearly does not exceed the limits of acceptable conduct.

The government further observes that the Convention, as interpreted by the European Court of Human Rights, has direct effect in the Finnish legal order (see e.g. Resolution DH (96) 607 in the

Kerojärvi

case) and indicates in this context that the Court's judgment has been published in the

Finlex

database and a separate press statement has been released on the date of the judgment. In addition the judgment has been sent out with a cover letter to various pertinent authorities, i.e. the Supreme Court, High Administrative Court, Parliamentary Ombudsman, Chancellor of Justice, Appeals Court of

Vaasa

, District Court of

Kokkola

, Ministry of Justice and the State Prosecutor's office;

* * *

Conclusions:

The Government of Finland considers that in the light of the foregoing elements, all consequences of the violation for the applicant have been erased and that there no longer exists any risk of new violations similar to those found in this case and that it has therefore fulfilled its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.