CtEDO 02.11.2006 Auto

AFFAIRE NIKULA CONTRE LA FINLANDE

RESPONDENT
FIN
HOTĂRÂRE
02.11.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE NIKULA CONTRE LA FINLANDE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Rezoluția ResDH(2006)51 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 martie 2002 (definită la 21 iunie 2002) în cauza Nikula împotriva Finlandei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, cu ocazia celei de-a 976-a ședințe a delegaților miniștrilor) În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția privind drepturile omului"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 21 martie 2002 în cauza Nikula și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 31611/96) formulată împotriva Finlandei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 20 mai 1996 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de doamna Anne Nikula, resortisant finlandez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibil argumentul privind încălcarea libertății de exprimare a recurentei din cauza condamnării sale, în 1994, pentru calomnie [în temeiul articolului 27 alineatul (2) din Codul penal în vigoare la momentul faptelor] pentru vorbele pe care le-a pronunțat, în calitate de avocat, în cadrul unei pledoarii, având în vedere că, în Hotărârea sa din 21 martie 2002, Curtea a declarat, cu cinci voturi la doi, că a existat o încălcare a articolului 10 din convenție - a declarat în unanimitate că nu se pune nicio întrebare separată din punctul de vedere al articolelor 17 sau 18 din convenție, cu cinci voturi la doi, că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 5 042 EUR pentru daune morale - a declarat în unanimitate că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 1 900 EUR pentru prejudicii materiale; 6 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată; că suma de 1 900 EUR EUR ar fi majorat cu o dobândă simplă cu 13 % pe an începând cu 27 februarie 1996; iar celelalte sume ar fi majorate cu un interes simplu cu 11 % pe an de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia a respins, în unanimitate, pretențiile recurentei în materie de satisfacție echitabilă pentru excedent Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 21 martie 2002, având în vedere obligația Finlandei de a se conforma art. 46 alin. (1) din Convenție. Reamintind că obligația tuturor statelor membre de a pune în aplicare hotărârile Curții Europene, în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție, implică obligația de a adopta rapid măsuri de ordin individual pentru a asigura, în măsura posibilului, despăgubirea încălcărilor constatate (restitutio in integrum) ), precum și obligația de a adopta fără întârziere măsuri cu caracter general, în special pentru a evita noi încălcări similare celor constatate de Curte Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a remedia consecințele încălcării pentru reclamantă și pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre; aceste informații figurează în anexa la această rezoluție, S-a asigurat că, la 8 august 2002, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 21 martie 2002, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Finlandei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2006)51 Informații furnizate de guvernul Finlandei la examinarea cazului Nikula de către Comitetul miniștrilor Măsuri cu caracter individual Guvernul Finlandei reamintește că sumele pe care reclamanta a trebuit să le plătească ca urmare a condamnării sale au fost rambursate în cadrul satisfacției echitabile acordate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a luat în considerare, de asemenea, prejudiciul moral suferit și cheltuielile și cheltuielile suportate. În plus, nicio mențiune a condamnării nu figurează în cazierul judiciar al recurentei; în plus, dreptul finlandez prevede posibilitatea, pentru reclamantă, de a solicita redeschiderea procedurilor penale care au încălcat Convenția europeană a drepturilor omului. Guvernul Finlandei reamintește că au fost luate măsuri în 2000, după faptele care au stat la baza acestei cauze și înainte de constatarea încălcării de către Curte, pentru a preveni noi încălcări similare, în special prin reforma Codului Penal prin Legea nr. 531/2000. Potrivit legislației, astfel cum a fost modificată, criticile aduse comportamentului unei persoane în exercitarea activităților sale politice sau profesionale, a funcțiilor sau titlurilor sale publice, a activităților sale științifice, artistice sau a altor activități publice comparabile nu sunt considerate ca reprezentând calomnie în cazul în care critica nu depășește în mod evident limitele comportamentului acceptabil. Guvernul observă, de asemenea, că Convenția, astfel cum este interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, are un efect direct în ordinea juridică finlandeză (a se vedea, de exemplu, Rezoluția (96)607 în cauza Kerojärvi) și indică, în acest context, că hotărârea Curții a fost publicată în baza de date Finlex și că a fost publicat un comunicat de presă separat la data hotărârii. În plus, hotărârea a fost transmisă, cu o notă de însoțire, diferitelor autorități competente, și anume Curții Supreme, Înaltei Curii Administrative, Umbudsman Parlamentular, Cancelarului Justiției, Curții de Apel din Vaasa, Tribunalului de District din Kokkola , Ministerul Justiției și Procuratura. * Concluzii: Guvernul Finlandei consideră că, având în vedere cele de mai sus, toate consecințele încălcării au fost eliminate și că nu mai există riscul unor încălcări similare celor constatate în acest caz și că Finlanda și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-10-12
0,95
AFFAIRE JOKELA CONTRE LA FINLANDE
Résolution ResDH(2004)64 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 21 mai 2002 (définitif le 21 août 2002) dans l'affaire Jokela contre la Finlande (adoptée par le Comité des Ministres le 12 octobre 2004, lors de la
CtEDO 2002-06-24
0,94
AFFAIRE NUUTINEN CONTRE LA FINLANDE
Résolution ResDH(2002)75 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 27 juin 2000 dans l’affaire Nuutinen contre la Finlande (adoptée par le Comité des Ministres le 24 juin 2002, lors de la 798e réunion des Délégués de
CtEDO 2006-11-02
0,94
AFFAIRE K.S. CONTRE LA FINLANDE
Résolution ResDH(2006)60 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 31 mai 2001 (définitif le 12 décembre 2001) dans l'affaire K.S. contre la Finlande (adoptée par le Comité des Ministres le 2 novembre 2006, lors de l
CtEDO 2005-04-25
0,94
AFFAIRE PITKANEN CONTRE LA FINLANDE
Résolution ResDH(2005)30 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 9 mars 2004 (définitif le 9 juin 2004) dans l'affaire Pitkänen contre la Finlande (adoptée par le Comité des Ministres le 25 avril 2005, lors de la 9
CtEDO 2006-11-02
0,94
AFFAIRE K. ET T. CONTRE LA FINLANDE
Résolution ResDH(2006)50 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 12 juillet 2001 (Grande Chambre) dans l’affaire K. et T. contre la Finlande (adoptée par le Comité des Ministres le 2 novembre 2006, lors de la 976e
Sursă