ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 623/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3136 pronunțată la 4 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanta SC A.Ț.A. SA București și a obligat pârâta C.S.A.D.F.G. să-i plătească reclamantei suma de 5.435,337 lei cu titlu de dobândă la despăgubire și 1000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că refuzul comisiei de supraveghere a asigurărilor de a plăti dobânda de la data de 14 iunie 2004 până la data deschiderii procedurii falimentului este unul nejustificat, | în condițiile în care reclamanta se afla, la data deschiderii procedurii falimentului, în posesia unui titlu executoriu prin care SC C.R.A.C.

SA a fost obligată ca, pe lângă de suma de 400.000.000 lei ( 40.000 RON) să achite și dobânda legală de începând cu data de 14 iunie 2004. Cât timp creditorul de asigurări are un titlu executoriu se prezumă în mod absolut că sumele stabilite prin acest act sunt conforme cu dispozițiile legale, administratorul fondului având competența să verifice doar existența titlului și dacă acesta nu a fost executat în cadrul unei alte proceduri. Nu se poate vorbi de o confuzie între asigurător și comisia pentru supravegherea asigurărilor iar pârâta nu se poate apăra prin invocarea inopozabilității Sentinței civile nr. 9976 din 21 decembrie 2004 întrucât legiuitorul a stabilit în mod clar modalitatea de recuperare a sumelor datorate de o societate de asigurări intrată în faliment prin plata acestor sume din fondul de garantare.

Posibilitatea creditorilor de asigurări de a se îndestula din fondul de garantare pentru toate creanțele pe care le aveau față de societatea de asigurări cu privire la care s-a deschis procedura falimentului este una care decurge din lege, administratorul fondului fiind în măsură să verifice doar dacă societatea de asigurări respectivă avea o astfel de datorie. Nici dispozițiile ordinului 3115/2005, invocat prin întâmpinare, nu pot duce la o altă concluzie. Aceste dispoziții normative nu conferă administratorului fondului, și nici nu ar fi putut să o facă în mod legal, competența de a analiza temeinicia unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile ci verificările autorității pârâte se limitează la analizarea efectelor respectivei hotărâri.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta C.S.A.D.F.G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta invocă în principal excepția inadmisibilității acțiunii în raport de obiectul pretențiilor deduse judecății, solicitând astfel admiterea recursului și respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât nu se încadrează în prevederile art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. p e fondul cauzei, solicită, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod proc. civ, modificarea sentinței atacate în sensul de a dispune respingerea plângerii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată. Susține recurenta că dispozițiile art. 48 din Legea 503/2004 sunt greșit interpretate și aplicate de instanța de fond.

l imitarea obligațiilor Fondului de garantare nu decurge din limitarea obligației asigurătorului, așa cum în mod eronat aplica legea instanța de fond, pentru că Fondul de garantare nu preia obligațiile societății de asigurare aflate în insolvență. Preluarea obligațiilor societății aflate în faliment este imposibilă ținând cont și de faptul că poziția procesuală pe care instituția recurentă o are în dosarul de faliment al societății de asigurare este aceea de creditor de asigurări în condițiile art. 27 alin. (1) coroborat cu art. 49 alin. (2) din Legea 503/2004 raportat la art. 16 alin. (2) din Normele privind Fondul de garantare aprobate prin Ordinul Președintelui C.S.A. nr. 3115/2005. Procedura și condițiile de efectuare a plaților din disponibilitățile Fondului este reglementată de art. 23 și urm. din Legea 503/2004 și de Capitolul III (art. 13) și de Capitolul IV (art. 21 și 22) din Normele privind Fondul de garantare aprobate prin Ordinul Președintelui C.S.A.

nr. 3115/2005. Din momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment a societății de asigurare debitoare, în conformitate cu art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, creditorii de asigurări beneficiază de două posibilități, respectiv, pe de o parte de prioritate absolută în ceea ce privește recuperarea creanțelor din pasivul debitoarei aflate în insolvență (art. 49 din Legea 503/2004), iar, pe de altă parte de posibilitatea legală a recuperării creanțelor lor din disponibilitățile Fondului de garantare (art. 48 din Legea 503/2004). Legea 503/2004 cuprinde două proceduri distincte, pe de o parte, o procedura speciala în ceea ce privește procedura de insolvență a unei societăți de asigurare, iar pe de altă parte, o procedură administrativă în ceea ce privește plata din disponibilitățile Fondului de garantare a creanțelor de asigurări, distincție pe care instanța de fond nu o face.

p lata dobânzii incumba debitorului pentru neexecutarea obligației de a da o suma de bani, obligație care în această speță urma a fi suportată în solidar de SC M.E. SA, F.A.J. și de SC C.R.A.C. SA, aspecte pe care instanța de fond nu le-a avut în vedere. Susține recurenta că instanța de fond a obligat-o prin, încălcarea prevederilor legale, la plata unei sume de bani, cu titlu de dobândă pentru neexecutarea la termen a unei obligații care incumbă celor trei debitori, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 9976 din 21 decembrie 2004. Prin întâmpinarea formulată în recurs intimata SC A.Ț.A. SA București a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată: Recurenta-pârâtă a invocat prin motivele de recurs excepția inadmisibilității acțiunii în raport de obiectul pretențiilor deduse judecății, excepție care este nefondată pentru următoarele considerente: Intimata-reclamanta SC A.Ț.A.

SA București a formulat acțiunea în temeiul art. 40 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, conform cărora, "(1) împotriva deciziilor adoptate de C.S.A., în conformitate cu art. 8 alin. (2), persoana fizică sau juridică în cauză poate face plângere la Curtea de Apel București în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei." S-a apreciat că decizia atacata valorează refuz din partea recurentei - pârâte de a plăti suma de 5.435,00 lei, reprezentând "dobânda legala", calculata pe perioada de la data de 14 iunie 2004 pana la data 03 februarie 2005 (data deschiderii procedurii de reorganizare si lichidare judiciara împotriva SC C. SA).

Prin adresa din 06 octombrie 2006, C.S.A - Departamentul Fondul de Garantare a comunicat că în urma analizării documentelor din dosar au rezultat diferențe față de sumele solicitate și anume din totalul sumei cerute, de 45.435,33 lei, înțelege să achite doar suma de 40.000,00 lei, motivat de faptul că această sumă reprezintă valoarea maximă a despăgubirii conform Ordinului 8/2001, diferența neachitată de 5.435,33 lei depășind nivelul maxim până la care legea permite acordarea despăgubirilor de către asigurător.

Prin adresa înregistrată la C.S.A - Departamentul Fond de Garantare sub nr. 144644 din 07 aprilie 2006, reclamanta a contestat neacordarea dobânzii pentru întârziere, solicitând C.S.A - Fondul de Garantare achitarea dobânzii legale, calculate de la data de 14 iunie 2004 până la data deschiderii procedurii de faliment, 03 februarie 2005, in valoare de 5.435,33 lei, iar prin Decizia nr. 60203 din 12 iunie 2007, emisă de recurentă s-a respins în parte cererea de plată pentru suma de 45.435,00 lei, admițând plata din disponibilitățile Fondului de Garantare pentru suma de 40.000,00 lei. Se constată astfel că s-a atacat la Curtea de Apel București un act emis de pârâta - recurentă prin care s-a respins o cerere privind plata dobânzii legale astfel cum de altfel s-a stabilit prin hotărâre judecătorească, prima instanță analizând motivele pentru care s-a respins în parte cererea și apreciind că refuzul autorității pârâte de a achita suma solicitată este nejustificat.

Este contestat astfel în baza unei legi speciale un act administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv ca fiind o manifestare unilaterală de voință a autorității publice care refuză rezolvarea unei cereri referitoare la un drept sau un interes legitim conform art. 2 alin. (2) din lege. Criticile de nelegalitate formulate de recurentă pe fondul cauzei nu pot fi reținute, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum s-a invocat, având în vedere că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a aplicat dispozițiile legale incidente raportat la aceasta. Prin sentința civilă nr. 9976 din 21 decembrie 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. 17630/2004, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta-intimată SC A.T.A.

SA, împotriva SC C.R.A.C. S a , S c M.E. S rl și F.A.J., aceștia din urmă fiind obligați în solidar la plata sumei de 40.000,00 lei reprezentând indemnizație C.A.S.C.O. și a dobânzii legale calculată de la data achitării indemnizației de asigurare către asiguratul C.A.S.C.O. (14 iunie 2004 ), pana la achitarea debitului, conform OG 9/2000. p rin sentința comerciala nr. 198 din 3 februarie 2005,, Tribunalul București, secția a VII-a comercială, a dispus deschiderea procedurii de reorganizare și lichidare judiciară împotriva SC C. SA, iar intimata-reclamantă s-a adresat cu cerere de executare a hotărârii judecătorești C.S. A., cererea fiind înregistrată la aceasta instituție în data de 07 aprilie 2006; Conform dispozițiilor art. 22 din Norma C.S.A.

privind Fondul de Garantare (aprobat prin Ordinul C.S.A. nr. 3115/2005), creanțele de asigurări care la data intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004 sunt constatate prin hotărâri judecătorești definitive și susceptibile de a fi puse în executare potrivit legii, pot fi transmise administratorului Fondului în vederea verificării și, după caz, valorificării acestora(…). Astfel, la data deschiderii procedurii de faliment împotriva SC C.R.A.C. SA, era pronunțat un titlu executoriu prin care aceasta societate de asigurări a fost obligata ca, pe langa suma de 40.000,00 lei, sa achite si dobânda legala, calculata de la data de 14 iunie 2004, către reclamanta-intimată.

Conform dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, "De la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, în condițiile prezentei legi, administratorul Fondului de garantare este în drept să efectueze plăți din disponibilitățile acestui fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, potrivit legii”. Se constată că în mod corect prima instanță a reținut că dispozițiile art. 48 alin. (1) din legea privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, sunt aplicabile în cauză. Sintagma „potrivit legii” a fost corect interpretată în sensul că administratorul fondului de garantare nu are posibilitatea să cenzureze o hotărâre judecătorească, ce are autoritate de lucru judecat, fiind în același timp un titlu executoriu și pentru dobânda legală în perioada de referință, reținută ca o creanță avută față de societatea de asigurări cu privire la care s-a deschis procedura falimentului.

În cauză creanța este stabilită printr-un titlu executoriu, fiind incidente dispozițiile art. 22 din Norma privind Fondul de Garantare aprobată prin Ordinul C.S.A. nr. 3115/2005 potrivit cărora "creanțele de asigurări constatate printr-un titlu executoriu obținut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004, nevalorificate în cadrul procedurii de faliment sau în cadrul altor proceduri de executare silită prevăzute de lege, se transmit administratorului Fondului în vederea verificării lor și, după caz, a valorificării acestora, prin plata sumelor cuvenite de la Fond, în condițiile prezentelor norme și ale art. 24 alin. (5) și (6) din Legea nr. 503/2004". s umele de bani stabilite prin titlu executoriu, rezultă că sunt în deplină conformitate cu legea, administratorul Fondului având competența de a verifica existența titlului și dacă acesta nu a fost executat în cadrul unei alte proceduri.

Nu se poate reține că sentința civilă nr. 9976/2004 nu îi este opozabilă recurentei, având în vedere că legiuitorul a stabilit în mod clar modalitatea de recuperare a sumelor datorate de o societate de asigurări intrată în faliment. Din acest motiv, susținerile făcute de recurentă referitor la obligația solidară din titlul executoriu sunt nepertinente și deasemeni nefondate în condițiile în care dacă ar fi vorba de o executare propriu-zisă, iar nu stabilită în mod expres de o lege specială, creditorul are posibilitatea legală de a pretinde oricăruia dintre debitorii obligați solidar executarea obligației, fiecare debitor fiind privit ca unul principal . Recursul este nefondat și sub aspectul modului de interpretare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Ordinul Președintelui C.S.A.

nr. 8/2001, referitor la limita maximă de despăgubire ce putea fi acordată pentru evenimente rutiere produse în anul 2002, cu privire la care prima instanță în mod corect a reținut că acestea nu se referă la limitele în care se plătesc astfel de datorii din Fondul de Garantare, ci tocmai la limitele în care o societate de asigurare poate să răspundă pentru prejudiciile produse de persoana asigurată, printr-un accident rutier. t extul legal se referă numai la cuantumul despăgubirilor și la cheltuieli de judecată făcute de asigurați în procesul civil, nu și la dobânzile pentru întârziere. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat cu aplicarea prevederilor art. 274 C. proc.

civ., respectiv obligarea recurentei către intimată la plata cheltuielilor de judecată de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.S.A.D.F.G. împotriva sentinței civile nr. 3136 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 lei către intimatul-reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 februarie 2009.