ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4194/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată în data de 6 martie 2008, reclamanta E.A.

a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 22.597 din data de 1 februarie 2008 emisă de către pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj , cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada noiembrie 1941 - martie 1945. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma Dictatului de la Viena au avut loc persecuții etnice din partea Guvernului României împotriva etnicilor maghiari din Ardealul de Sud, astfel încât părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea Câmpia Turzii în localitatea Cluj, oraș aflat sub administrația autorităților maghiare, în această localitate născându-se reclamanta la data de 23 noiembrie 1941. Pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta a plecat dintr-un teritoriu liber, aparținând autorităților române, astfel încât nu motivul persecuției etnice a fost cel care a determinat schimbarea domiciliului, iar în lipsa ocupației hortiste, nu se poate susține că a existat persecuție etnică în respectiva localitate, așa încât încadrarea în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 nu se poate face în acest caz.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 382 din 10 aprilie 2008 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de E.A., a dispus anularea hotărârii nr. 22597 din 11 februarie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat această autoritate să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 23 noiembrie 1941-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2007. Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut că beneficiază de dispozițiile legale susmenționate și copii minori ai persoanelor refugiate indiferent de etnia acestora și de regimul care a determinat refugiul atâta timp cât acesta a fost datorat de persecuțiile etnice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj criticând sentința în sensul că reclamantul nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 întrucât s-a refugiat dintr-un teritoriu liber, iar în lipsa ocupației hortiste nu se poate susține că a existat persecuție etnică. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 și modificată prin art. I din Legea nr. 586/2002, între cetățenii români ce beneficiază de drepturile instituite de această ordonanță, din cauza persecuțiilor din motive etnice suferite în acea perioadă, este menționată și persoana care "a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate". În explicarea semnificației expresiei strămutată, în Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, se precizează, la art. 2, că "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate...

se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice", adăugându-se că "în această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral". Din coroborarea acestor dispoziții reiese astfel voința neîndoielnică a legiuitorului de a acorda măsuri reparatorii oricărui cetățean român care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, pentru a nu se crea vreo situație de inegalitate sau discriminare în drepturi, indiferent dacă refugiul, expulzarea sau strămutarea a avut loc din teritoriile ocupate de un stat străin în teritoriile românești ori din cele aflate sub jurisdicția statului român în cele care s-au aflat vremelnic în administrația altor state, în scopul asigurării deplinei realizări a principiului protecției tuturor cetățenilor.

Așadar, interpretarea corectă și completă a dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 și modificată ulterior prin art. I din Legea nr. 586/2002, duce la concluzia că, independent de naționalitate, cetățenii români persecutați din motive etnice de regimurile instaurate în perioada de 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești aflate sub ocupația altor state, indiferent dacă localitatea în care au fost strămutați ori s-au refugiat se afla sub jurisdicție românească sau sub dominația altui stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 și modificată ulterior prin art. I din Legea nr. 586/2002. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin decizia nr. 41 din 7 mai 2007. Prin probele administrate în dosarul cauzei reclamantul a făcut dovada persecuției din motive etnice a părinților săi, nevoiți să se refugieze urmare acestei persecuții, cunoscut fiind că dispozițiile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 astfel cum au fost aprobate prin Legea nr. 189/2000 permit dovedirea situației de persecuție, în lipsa documentelor oficiale și cu declarații de martori.

Reclamantul este îndreptățit să beneficieze de măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000 chiar dacă s-a născut în refugiul părinților săi, întrucât legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze și copiii care au suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia sa ca urmare a persecuției etnice exercitate. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 372 din 10 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2008.