ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4194/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată în data de 6 martie 2008, reclamanta E.A. a solicitat

instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii

nr. 22.597 din data de 1 februarie 2008 emisă de către pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj

, cu consecința recunoașterii în

favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000

pentru perioada noiembrie 1941 - martie 1945.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma Dictatului de la Viena au avut loc persecuții etnice din partea Guvernului României împotriva etnicilor

maghiari din Ardealul de Sud, astfel încât părinții săi au fost nevoiți să se

refugieze din localitatea Câmpia Turzii în localitatea Cluj, oraș aflat sub

administrația autorităților maghiare, în această localitate născându-se

reclamanta la data de 23 noiembrie 1941.

Pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj, prin întâmpinarea formulată a solicitat

instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în susținerea poziției

sale procesuale că reclamanta a plecat dintr-un teritoriu liber, aparținând

autorităților române, astfel încât nu motivul persecuției etnice a fost cel

care a determinat schimbarea domiciliului, iar în lipsa ocupației hortiste, nu

se poate

susține că a existat persecuție etnică

în respectiva localitate, așa încât încadrarea în

prevederile art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000 nu se poate face în acest caz.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 382

din 10 aprilie 2008 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de E.A.,

a dispus anularea hotărârii nr. 22597 din 11 februarie 2008 emisă de Casa

Județeană de Pensii Cluj și a obligat această autoritate să recunoască

reclamantei calitatea de refugiat în perioada 23 noiembrie 1941-6 martie 1945

și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin

Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2007.

Pentru a hotărî astfel această instanță a

reținut că beneficiază de dispozițiile legale susmenționate și copii minori ai

persoanelor refugiate indiferent de etnia acestora și de regimul care a

determinat refugiul atâta timp cât acesta a fost datorat de persecuțiile

etnice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Casa Județeană de Pensii Cluj criticând sentința în sensul că reclamantul nu

beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 întrucât s-a refugiat

dintr-un teritoriu liber, iar în lipsa ocupației hortiste nu se poate susține

că a existat persecuție etnică.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 și modificată prin art.

I

din Legea nr. 586/2002, între

cetățenii români ce beneficiază de drepturile instituite de această ordonanță,

din cauza persecuțiilor din motive etnice

suferite

în acea perioadă, este menționată și persoana care "a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate".

În

explicarea semnificației expresiei strămutată, în Normele pentru aplicarea

prevederilor O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobate prin H.G. nr.

127/2002, se precizează, la art. 2, că "prin persoană care a fost

strămutată în altă localitate... se înțelege persoana care a fost mutată sau

care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive

etnice", adăugându-se că "în această categorie se includ și

persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut

obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".

Din coroborarea acestor dispoziții reiese astfel voința

neîndoielnică a legiuitorului de a acorda măsuri reparatorii oricărui cetățean

român care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, pentru a nu se crea vreo situație de inegalitate

sau discriminare în drepturi, indiferent dacă refugiul, expulzarea sau

strămutarea a

avut

loc din teritoriile ocupate de un stat străin în teritoriile românești ori din

cele aflate sub jurisdicția statului român în cele care s-au aflat vremelnic în

administrația altor state, în scopul asigurării deplinei realizări a

principiului protecției tuturor cetățenilor.

Așadar, interpretarea corectă și completă a

dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a

fost aprobată prin Legea nr.

189/2000 și modificată ulterior prin art.

I

din Legea nr. 586/2002, duce la

concluzia că, independent de naționalitate, cetățenii români persecutați din

motive etnice de regimurile instaurate în perioada de 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului

român sau pe teritoriile

românești aflate

sub ocupația altor state, indiferent dacă localitatea în care au fost

strămutați ori s-au refugiat se afla sub

jurisdicție românească sau sub

dominația altui stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în art. 1

lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, astfel cum a

fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 și modificată ulterior prin art.

I

din

Legea nr. 586/2002.

De

altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile

Unite, prin decizia nr. 41 din 7 mai 2007.

Prin

probele administrate în dosarul cauzei reclamantul a făcut dovada persecuției

din motive etnice a părinților săi, nevoiți să se refugieze urmare acestei

persecuții, cunoscut fiind că dispozițiile art. 6

1

din O.G. nr.

105/1999 astfel cum au fost aprobate prin Legea nr. 189/2000 permit dovedirea

situației de persecuție, în lipsa documentelor oficiale și cu declarații de

martori.

Reclamantul

este îndreptățit să beneficieze de măsurile reparatorii instituite prin Legea

nr. 189/2000 chiar dacă s-a născut în refugiul părinților săi, întrucât

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze și copiii care au

suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat

familia sa ca urmare a persecuției etnice exercitate.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 372 din 10 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2008.