Fortum Corporation împotriva Finlandei

Rezoluția ResDH(2006)49 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 15 iulie 2003 (definită la 15 octombrie 2003) în cauza Fortum Corporation împotriva Finlandei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, cu ocazia celei de-a 976-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "convenția"), Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 15 iulie 2003 în cauza Fortum Corporation și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție prin care se reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (n 32559/96) îndreptată împotriva Finlandei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 28 mai 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către o societate cu răspundere limitată Neste Oy (denumită ulterior Fortum Corporation), cu sediul în Finlanda, iar Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibil argumentul potrivit căruia societatea reclamantă nu a beneficiat de un proces echitabil,

dat fiind că Curtea Supremă Administrativă nu i-a permis să prezinte observații cu privire la documentele prezentate Curții de către autoritatea de primă instanță, având în vedere că, în hotărârea sa din 15 iulie 2003, Curtea, în unanimitate, a spus că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție - a spus că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral suferit de societatea reclamantă; a spus că statul pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 10 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care ar putea fi datorată în temeiul taxelor și care ar crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a respins pretențiile recurentei în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 15 aprilie 2014 iulie 2003,

având în vedere obligația Finlandei de a se conforma art. 46 alin. (1) din Convenție Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție S-a asigurat că, la 15 ianuarie 2004, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în Hotărârea din 15 iulie 2003, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Finlandei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Anexă la Rezoluția ResDH(2006)49 Informații furnizate de guvernul Finlandei la examinarea cazului Fortum Corporation de către Comitetul de Miniștri în ceea ce privește măsurile cu caracter general : În momentul faptelor, legea finlandeză nu conținea o regulă generală privind posibilitatea ca părțile la o procedură administrativă să își prezinte observațiile în scris. La 1 decembrie 1996 Legea privind procedura judiciară administrativă (Hallintolainkäyttölaki, förvaltningsprocesslag) 586/1996) a intrat în vigoare. Această lege se aplică procedurii în fața Curții Supreme Administrative și conține o dispoziție explicită privind dreptul părților de a fi audiate (art. 34). Guvernul Finlandei a indicat, de asemenea, că, pentru a atrage atenția instanțelor naționale asupra cerințelor Convenției în cadrul aplicării acestei noi dispoziții, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului a fost tradusă și publicată în baza de date Finlex.

hotărârea a fost difuzată pe scară largă diferitelor autorități implicate, cu o scrisoare de însoțire; în ceea ce privește măsurile individuale Guvernul Finlandei reamintește că, în conformitate cu articolele 63 și 64 din Legea privind procedura judiciară administrativă, o decizie poate fi anulată. Cererea de anulare trebuie depusă în termen de cinci ani de la data la care decizia a devenit definitivă. Din motive speciale, decizia poate fi, de asemenea, anulată după acest termen. În conformitate cu art. 67, decizia poate fi anulată integral sau parțial. În cazul în care cauza trebuie reexaminată, aceasta poate fi transferată autorității competente sau modificată direct de către autoritate în cazul în care întrebările ridicate sunt suficient de clare.

Astfel, este posibil ca societatea reclamantă să solicite redeschiderea cauzei în fața Curții Supreme Administrative în temeiul legii existente. Guvernul Finlandei consideră că, având în vedere evoluțiile menționate anterior, nu mai există riscuri de noi încălcări similare celei constatate în prezenta cauză și, prin urmare, și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution ResDH(2006)49 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 15 juillet 2003 (définitif le 15 octobre 2003) dans l'affaire Fortum Corporation contre la Finlande (adoptée par le Comité des Ministres le 2 novembre 2006, lors de la 976e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée « la Convention »), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 15 juillet 2003 dans l'affaire Fortum Corporation et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 32559/96) dirigée contre la Finlande, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 28 mai 1996 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par une société à responsabilité limitée Neste Oy (renommée ultérieurement Fortum Corporation), domiciliée en Finlande, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11,

a déclaré recevable le grief selon lequel la société requérante n'avait pas bénéficié d'un procès équitable étant donné que la Cour suprême administrative ne lui avait pas permis de soumettre des commentaires sur les documents soumis à la Cour par l'autorité de première instance ; Considérant que dans son arrêt du 15 juillet 2003 la Cour, à l'unanimité ; - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le constat de violation constituait en soi une satisfaction équitable suffisante pour tout préjudice moral subi par la société requérante ; - a dit que l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 10 000 euros au titre des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû au titre des taxes et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 15 juillet 2003, eu égard à l'obligation qu'a la Finlande de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt, informations résumées dans l'annexe à la présente résolution ; S'étant assuré que le 15 janvier 2004, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l'arrêt du 15 juillet 2003, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Finlande, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2006)49 Informations fournies par le Gouvernement de la Finlande lors de l'examen de l'affaire Fortum Corporation par le Comité des Ministres Quant aux mesures de caractère général : Au moment des faits, la loi finlandaise ne contenait pas de règle générale concernant la possibilité pour les parties à une procédure administrative de soumettre leurs commentaires par écrit. Le 1er décembre 1996 la loi sur la procédure judiciaire administrative ( hallintolainkäyttölaki, förvaltningsprocesslag 586/1996) est entrée en vigueur.

Cette loi est applicable à la procédure devant la Cour suprême administrative et elle contient une disposition explicite sur le droit des parties d'être entendues (article 34). Le Gouvernement de la Finlande a également indiqué que, afin d'attirer l'attention des juridictions nationales sur les exigences de la Convention dans le cadre de l'application de cette nouvelle disposition, l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme a été traduit et publié dans la base de données Finlex. Cet arrêt a été largement diffusé aux différentes autorités concernées, avec une lettre d'accompagnement. Quant aux mesures de caractère individuel : Le Gouvernement de la Finlande rappelle que, selon les articles 63 et 64 de la loi sur la procédure judiciaire administrative, une décision peut être annulée.

La requête d'annulation doit être introduite dans les cinq ans à compter du jour où la décision est devenue définitive. Pour des raisons particulières la décision peut aussi être annulée après ce délai. Selon l'article 67, la décision peut être annulée ou cassée en tout ou partie. Si l'affaire doit être réexaminée, elle peut être soit transférée à l'autorité compétente soit modifiée directement par l'autorité si les questions soulevées sont suffisamment claires. Il est ainsi possible pour la société requérante de demander la réouverture de l'affaire devant la Cour suprême administrative en vertu de la loi existante. Le Gouvernement de la Finlande considère qu'étant donné les développements susmentionnés il n'existe plus de risque de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire et qu'il a rempli, par conséquent, ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.