ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1187/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1187/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 331/

P din 27 octombrie 2008 a Tribunalului Bihor, în baza art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V.Șt., la pedeapsa de 15 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a), teza II, lit. b) C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus timpul reținerii și arestării preventive de la 7

aprilie 2008 la zi.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile H.I. suma de 1981,1 lei despăgubiri materiale și 10.000

lei daune morale.

S-a constatat că numita H.T.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat un cuțit, corp delict.

Pentru

a pronunța astfel tribunalul a reținut că, în cursul zilei de 7 aprilie 2008,

victima H.Z. lucra la turnat beton, la locuința martorului C.A. unde, în jurul

orei 11,00, a venit inculpatul P.V.Șt. să-i ajute după ce a împărțit

corespondența prin sat, acesta fiind factor poștal.

Cei

doi, după ce au consumat

vin,

au

început apoi să se certe, pe motivul că în

urmă

cu

20 de ani,

când lucrau ca tractoriști,

unuia

dintre ei i

s-a stricat

tractorul,

iar celălalt nu l-a ajutat să-l repare. După ce s-au certat, inculpatul P.V.Șt.

a plecat, iar la scurt timp a plecat și victima împreună cu martorul C.A. jr.

Inculpatul

s-a întâlnit cu martorul B.I. (socrul lui C.A.) cu care a stat de vorbă pe o

bancă lângă fântâna din centru satului. Inculpatul i-a relatat martorului că îl

așteaptă pe H.Z. să îl omoare și, la un moment dat, văzându-l că se apropie de

el, i-a zis „vezi că te-am așteptat” după care inculpatul i-a aplicat victimei

două lovituri cu cuțitul în zona abdominală, ambii căzând în șanț, iar la scurt

timp, victima a decedat.

La

fața locului s-a găsit cuțitul pe care s-au identificat urme de substanță

brun-roșcat, cu aspect de sânge.

Cu

ocazia efectuării necropsiei cadavrului aparținând victimei, s-au constat

următoarele:

-

moartea numitului H.Z. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-circulatorii

acute consecutive hemoragiei interne și externe datorate unor plăgi tăiate,

penetrante în cavitatea abdominală cu secționare de splină.

Leziunile

de violență s-au produs prin lovire cu un corp dur (la nivelul regiunii

palpebrale stângi) și prin acțiunea unui obiect tăietor-înțepător (cuțit corp

delict) la nivelul abdomenului.

Poziția

victimă agresor ar fi putut fi față-n față. Între leziunile de violență și

deces există legătură de cauzalitate.

În

declarația de la dosar, inculpatul a recunoscut că a avut o altercație cu

victima pe fondul unei discuții purtate în ziua respectivă la locuința

martorului C.A. În continuare, inculpatul a relatat: „..victima m-a agresat

lovindu-mă în față, mi-a spart și ochelarii. Din această cauză, pentru a mă

apăra, am scos briceagul și l-am împlântat în zona abdominală părții vătămate.

Nu este adevărat că m-am întâlnit cu martorul B.I. după ce am părăsit locuința

martorului C.A. și i-aș fi spus că o aștept pe victimă să o omor. M-am

intersectat cu victima lângă intersecție și nu am așteptat-o special pentru a

intra în conflict cu ea. Când am întâlnit-o pe victimă, aceasta era însoțită de

băiatul lui C.A.”

Martorul

B.I., cel care a susținut că s-a întâlnit cu inculpatul înainte de comiterea

faptei, fapt confirmat și de martorul C.A. jr., audiat fiind la dosar, a

confirmat cele spuse în rechizitoriu: „Arăt că, la data respectivă, știu că

victima a lucrat la ginerele meu C.A. la turnat beton. Pe la 16,30-17,00 am

vrut să merg la locuința ginerelui pentru a vedea ce s-a lucrat, iar lângă

fântâna de lângă bar, m-am întâlnit cu inculpatul, iar acesta mi-a spus că îl

omoară pe H.Z., fără să cunosc motivul. Nu-mi aduc aminte să-mi fi spus că a

fost și el la lucru la ginerele meu și a avut discuții contradictorii cu

victima. Mi-a mai spus că are la el un briceag, dar nu l-am văzut. Când s-a

apropiat de noi victima împreună cu nepotul meu, inculpatul a mers spre ei, am

văzut că s-au întâlnit dar, eu mi-am continuat drumul spre locuința ginerelui

meu. Nu am văzut ca părțile să se certe. La întoarcerea spre casă, am văzut că

victima era căzută în șanț, P.V.Șt. era lângă el pe trotuar. Când l-am întrebat

ce a făcut, inculpatul a mai afirmat „eu am făcut-o și eu voi răspunde, nu fug

nicăieri.”

Martora

O.E.R., audiată fiind la dosar, a arătat că, după câteva zile de la comiterea

faptei, a avut o discuție cu martorul B.I., socrul lui C.A. care i-a spus că,

în ziua incidentului, mergând să vadă lucrarea, s-a întâlnit cu P.V.Șt. lângă

fântâna arteziană, iar acesta i-a spus că îl așteaptă pe victimă.

Martorul

C.A. jr., la locuința căruia părțile au lucrat la turnat beton, s-a întâlnit

lângă bar cu inculpatul care se întâlnise cu B.I., înainte de comiterea faptei,

numitul C.A. conducând victima spre casă. In declarația de la dosar, martorul a

prezentat cele întâmplate în sensul următor: „în jurul orelor 17,00 - 17,30,

inculpatul a plecat primul, iar ulterior eu și victima. Când am ajuns lângă bar

la intersecție, P.V.Șt. care stătea lângă bar cu bunicul meu, a venit înspre

victimă și a spus „Vezi că te-am așteptat” și l-a lovit cu mâna sub barbă. Cei

doi s-au încleștat, eu am vrut să-i despart, dar mi-a căzut cățelul din brațe.

Când am ridicat cățelul, am constatat că victima era rezemată de gard, iar din

partea stângă a corpului îi curgea sânge. Inculpatul a continuat să-l agreseze,

iar victima l-a prins de gât și i-a spart ochelarii. Am văzut că inculpatul are

un briceag în mână, l-am luat, l-am dat de ciment, moment în care acesta s-a

rupt. Am alergat să dau telefon, să chem salvarea și poliția, iar când am

revenit, victima era căzută în șanț și venise deja și poliția.” Același martor

a afirmat la începutul declarației faptul că are cunoștință că, în aceeași zi,

la domiciliul său părțile s-au certat amintindu-și că, înainte de 1989, când

erau tractoriști, au avut unele probleme de împărțit și că inculpatul se afla

sub influența băuturilor alcoolice.

În

același sens, martora S.A.M., audiată fiind la dosar a declarat că trecea cu

mașina pe acolo în momentul când părțile se îmbrânceau, la un moment dat a

văzut că erau căzuți la pământ, victima se afla peste inculpat și-l lovea, iar

cu o mână îl ținea de gât. în continuare, nu a văzut ce s-a mai întâmplat,

întrucât a plecat, dar a auzit ulterior că părțile s-au certat iar inculpatul l-a

omorât pe H.

Martorul

K.I., audiat fiind la dosar, a declarat că a fost și el la turnat beton la

locuința lui C.A. și, la un moment dat, inculpatul a avut niște discuții

contradictorii cu victima, la care martorul nu a fost de față. Același martor a

arătat că nu a aflat de incident decât în momentul în care a ajuns fiul său

acasă și i-a spus că victima s-a bătut cu inculpatul și a murit. De asemenea,

are cunoștință că inculpatul purta cuțite asupra sa, întrucât fusese păstor,

dar nu a avut probleme cu nimeni, anterior comiterii faptei.

Și

martorul C.A. sen, la locuința căruia au lucrat părțile în ziua respectivă, a

susținut la dosar că are cunoștință de faptul că la un moment dat, părțile s-au

certat amintindu-și de anumite probleme de pe vremea când erau tractoriști,

precizând că doar au ridicat tonul unul la altul, nu au avut intenția să se

bată. Martorul a auzit despre fapta comisă doar când a venit fiul său acasă și

i-a cerut să sune la 112, întrucât inculpatul a înjunghiat-o pe victimă. A mai

arătat, de asemenea, că are cunoștință despre faptul că inculpatul poartă tot

timpul briceag la el pe care-l folosește când mănâncă și a și văzut briceagul

la fața locului, rupt în două. În continuare, a arătat că a ajuns și el la fața

locului și a văzut următoarele: „eu am ajuns acolo lângă bar, am văzut victima

în șanț, iar pe inculpat lângă șanț. Victima era încă în viață și i-am pus

pansament pe rană. Nu știu ca inculpatul să-i fi acordat ajutor, sau să fi

încercat așa ceva, poate pentru motivul că nu avea ochelarii la el. Când l-am

întrebat ce a făcut, acesta a răspuns: „Eu răspund pentru ce am făcut și aștept

poliția, nu merg nicăieri”.

Martorul

K.A. audiat fiind la dosar, a relatat că a ajuns la locul faptei după ce

victima decedase și l-a văzut pe inculpat în mijlocul drumului, având o

vânătaie la ochi. Ulterior, martorul a arătat că C.A. i-a spus că părțile s-au

certat la el acasă, iar inculpatul ar fi amenințat-o pe victimă „Lasă că te

aștept și scot mațele din tine”, afirmație în legătură cu care nu a făcut

referire nici unul din ceilalți martori audiați la dosar, în sensul că

inculpatul ar fi amenințat-o pe victimă cu ocazia incidentului anterior, toți

martorii susținând că înainte, părțile au avut o discuție contradictorie la

domiciliul martorului C.A. în care au ridicat tonul, dar fără să aibă intenția

să se bată.

În

baza art. 14, 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții

civile H.I., suma de 147,1 RON, 213 RON, 270 RON, contravaloarea produselor

alimentare, 101 RON, taxă îmbălsămare, 1250 RON, cheltuielile efectuate cu masa

de înmormântare, în total 1981,1 RON cu titlu de daune materiale, precum și

suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale, această ultimă sumă reprezentând o

reparație echitabilă pentru suferința provocată părții civile ca urmare a decesul

fratelui acesteia în condițiile date.

În

ceea ce privește latura civilă a cauzei, martora O.M., audiată la dosar a

susținut că, cheltuielile legate de masa de înmormântare se ridică la suma de

10-15 mii. lei, cu alte cuvinte, media acestor cifre fiind de 1250 RON. De

asemenea, din

înscrisul

depus

la dosar, semnat de E.L., și aflat la dosar, s-a arătat că partea civilă a

cumpărat carne pentru pregătirea mesei de înmormântare, în sumă de 270 RON, iar

din înscrisul depus la dosar reiese că partea civilă a cumpărat băuturi de la

SC I. SRL în sumă de 213 RON, de asemenea, contravaloarea produselor de

patiserie este de 147,1 RON. Din chitanța seria SJO nr. 011085, depusă la dosar

a rezultat că taxa de îmbălsămare a fost de 101 RON.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel partea civilă H.I. și

inculpatul P.V.Șt.

Partea

civilă apelantă H.I. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii

primei instanțe și pronunțarea unei decizii prin care să se majoreze cuantumul

daunelor morale, dat fiind suferința, ce i-a fost provocată prin moartea

fratelui său.

Inculpatul

apelant P.V.Șt. a solicitat reformarea hotărârii primei instanțe în sensul

reducerii cuantumului pedepsei, urmare a reținerii circumstanței atenuante a

scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Inculpatul arată că o

pedeapsă redusă este suficientă pentru reeducarea sa având în vedere atitudinea

sa în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, inclusiv vârsta sa.

Prin decizia penală nr. 1/ A

din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Oradea s-au respins, ca nefondate,

apelurile declarate de partea civilă H.I. și inculpatul P.V.Șt.

Instanța de control judiciar

a reținut că d

in

ansamblul actelor

și

lucrărilor

aflate la

dosar rezultă

că

în

data

de 07 aprilie 2008, orele după amiezii, în zona „la fântâni” din localitatea

Sânnicolau de Munte, jud. Bihor, între inculpatul P.V.Șt. și victima H.Z. a

avut loc un conflict spontan, în urma căruia inculpatul, cu un cuțit a lovit

victima în abdomen. Urmare a leziunilor provocate, victima a decedat.

Potrivit

raportului de constatare medico-legală, moartea victimei H.Z. a fost violentă,

datorându-se „insuficienței cardio-circulatorii acute consecutive hemoragiei

interne și externe datorate unor plăgi tăiate, penetrante în cavitatea

abdominală, cu secționare de splină”. Medicul legist

a

apreciat

că leziunile de violență, la nivelul regiunii

palpebrale stângi și abdominale s-au putut produce prin lovire cu un corp dur

(cuțitul corp delict, aflat la poziția 33 din 19 mai 2008 din Registrul de

corpuri delicte), iar poziția victimă-agresor a putut fi față în față.

Inculpatul

a recunoscut săvârșirea infracțiunii, însă precizează că el s-a îmbrâncit

reciproc cu victima, s-au lovit reciproc (a se vedea certificatul medico-legal

al inculpatului) și apoi a scos cuțitul din tocul de la curea și l-a înțepat de

două ori pe victimă. În faza de cercetare judecătorească inculpatul și-a

nuanțat depozițiile, susținând că victima este cea care l-a agresat, l-a lovit

și i-a spart ochelarii, el ripostând prin aplicarea unei singure lovituri în

zona abdomenului.

Alegațiile

inculpatului din faza de cercetare judecătorească referitor la modul de

desfășurare a acțiunii de către el și numărul leziunilor cauzate victimei sunt

contrazise de martorii audiați în cauză și actele medico-legale. Astfel,

martorul C.A. senior a relatat, în mod constant, că inculpatul și victima în

dimineața zilei de 07 aprilie 2008 au lucrat în gospodăria sa „la turnat de

beton”, au consumat alcool și pe acest fond au discutat în contradictoriu

„ridicând tonul unul la celălalt”. După amiaza, în jurul orelor 18,00, fiul său

a venit și i-a spus să anunțe salvarea, întrucât inculpatul l-a înțepat pe

victimă. Când el a ajuns în apropierea barului, a văzut victima căzută în șanț

cu „o rană la stomac”. L-a întrebat pe inculpat ce a făcut, iar acesta i-a

comunicat că „răspund pentru ce am făcut și aștept poliția, nu merg nicăieri”.

Martorul C.A. junior, prezent la incident, a arătat că victima și inculpatul

s-au certat la locuința tatălui său, inculpatul fiind sub influența băuturilor

alcoolice. Inculpatul a plecat primul de la casa lui C.A. senior, iar apoi

martorul și victima, cei doi reîntorcându-se cu inculpatul lângă barul din

localitate, ocazie cu care inculpatul a afirmat „vezi că te-am așteptat” și „a

lovit victima cu mâna sub barbă”, apoi cei doi s-au îmbrâncit, inculpatul și-a

luat cuțitul de la curea și a lovit victima. Martorul susține că și după acest

moment inculpatul a continuat să agreseze victima, iar aceasta pentru a se

apăra l-a prins de gât și i-a spart ochelarii (astfel se explică leziunile

aflate pe corpul inculpatului, descrise în certificatul medico-legal). Martorul

K.A. a susținut că el când a ieșit din bar inculpatul se îmbrâncea cu victima,

iar tatăl acestuia, martorul K.A. a declarat că a văzut victima căzută în șanț,

l-a văzut pe inculpat lovit la ochi și l-a auzit pe martorul C.A. senior că

părțile s-au certat iar inculpatul a amenințat victima „scot eu mațele din tine”.

Martora S.A. este singura care susține afirmațiile inculpatului că „victima se

afla peste inculpat și-l lovea, iar cu o mână îl ținea de gât”, însă precizează

că doar această secvență a observat-o, întrucât se afla în trecere prin zonă.

Martorul B.I. a declarat că, în jurul orelor 16,30-17,00, s-a întâlnit cu

inculpatul care era sub influența băuturilor alcoolice și i-a comunicat că „e

în stare să îl omoare pe H.Z. îl așteaptă și îl va omorî”. Potrivit depoziției

martorului, imediat după această discuție inculpatul a observat că victima

împreună cu martorul C.A. junior venea spre ei, s-a ridicat de pe banca pe care

stătea și s-a îndreptat spre victimă. Martorul a arătat că el a plecat de la

fața locului reîntorcându-se după circa 10 minute, când a văzut victima căzută

în șanț, iar pe inculpat lângă aceasta, pe trotuar. Susținerile acestui martor

sunt confirmate de martora O.E.R.

În

speță, între părți au existat discuții contradictorii în dimineața zilei de 07

aprilie 2008, în curtea locuinței martorului C.A. Inculpatul este cel care, pe

fondul consumului de alcool, a apreciat că trebuie să-i aplice o corecție

victimei, aspect confirmat de martorii B.I., C.A. și O.E.R., iar în momentul în

care a observat-o pe victimă a îmbrâncit-o, apoi reciproc și-au aplicat

lovituri, pentru ca în final inculpatul să lovească victima cu cuțitul în zona

abdomenului și palpebrală stângă, ceea ce a condus la decesul acesteia. Nu se

poate spune că inculpatul a reacționat prin acte de violență la comportarea

violentă a victimei, ci, dimpotrivă, el este cel care a urmărit să-i aplice

lovituri victimei, iar aceasta pentru a se apăra a răspuns lovind inculpatul cu

pumnul. Pe de altă parte, sub aspect subiectiv, este dificil a se considera că

inculpatul a fost puternic tulburat de un act de violență săvârșit de victimă.

Probele

administrate în cauză nu demonstrează că infracțiunea de omor calificat a fost

săvârșită în stare de provocare, atâta timp cât martorii audiați nu relevă

existența unui act provocator comis de victimă împotriva inculpatului. Din

afirmațiile inculpatului rezultă că, acesta deși se afla într-o stare de

tulburare, generată de consumul de alcool, care i-a diminuat puterea de

inhibiție, și-a reprezentat urmărire firești ale acțiunii sale și a dorit să o

înfăptuiască.

Sub

aspectul individualizării judiciare a pedepsei, instanța de apel constată că

instanța de fond a valorificat în mod judicios prevederile art. 72 C. pen.

Având în vedere tipul de comportament uman ajuns în balanța justiției, pedeapsa

aplicată inculpatului este adaptabilă în sensul proporționalizării ei. Ținând

seama de limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal, Partea specială pentru

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen., pericolul concret al faptei, modul de săvârșirea a infracțiunii,

atitudinea ante și postinfracțională a inculpatului, instanța de fond a aplicat

inculpatului o pedeapsă de 15 ani închisoare în regim privativ de libertate și

5 ani pedeapsă complementară, aceasta fiind în măsură a-și atinge scopul

prevăzut de art. 52 C. pen.

Sub

aspectul laturii civile a cauzei, instanța de control judiciar constată că

instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.

În

faza de urmărire penală, sora victimei, numita H.I. a relevat că se constituie

parte civilă în cauză, fără a preciza cuantumul despăgubirilor civile

solicitate.

În

faza de cercetare judecătorească, partea civilă a solicitat obligarea

inculpatului la plata sumei de 3150 lei daune materiale și 100.000 lei daune

morale.

Instanța

de fond l-a obligat pe inculpat, cu titlu de daune materiale, la plata sumei de

1981,1 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și 10.000

lei daune morale.

Prin

apelul declarat, partea civilă a solicitat reformarea hotărârii primei instanțe

doar sub aspectul majorării daunelor morale, apreciind că evaluarea vieții unui

om la suma de 10.000 lei este extrem de scăzută.

Instanța

de apel a

considerat

o despăgubire în cuantum de

10.000 lei este necesară și suficientă a se acorda părții civile H.I., pentru a

contribui la compensarea suferinței psihice cauzate sorei victimei în urma

decesului victimei.

Împotriva deciziei penale nr.

1 din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Oradea în termen legal a declarat

recurs inculpatul P.V.Șt., solicitând reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C.

pen. și reducerea corespunzătoare a pedepsei.

În motivarea recursului,

inculpatul a arătat că a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări

determinată de atitudinea victimei, care l-a lovit în ochi, spărgându-i

ochelarii.

Totodată, mai solicită a se

avea în vedere la individualizarea pedepsei că era în stare avansată de

ebrietate, nu are antecedente penale, este factor poștal în localitatea de domiciliu,

fiind apreciat de către vecinii săi.

Examinând recursul declarat

în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Referitor la prima critică

formulată, în mod corect în cauză nu s-au reținut dispozițiile art. 73 lit. b) C.

pen., instanța de apel făcând o motivare corespunzătoare sub acest aspect.

Pentru a fi incidente

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., este necesar ca inculpatul să fi săvârșit

infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare

să fi avut drept cauză o provocare de partea victimei, provocare produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă

acțiune ilicită gravă.

Din probele administrate nu

rezultă însă că victima l-ar fi provocat în vreun fel pe inculpat, pentru ca

acesta să fie determinat să acționeze în modalitatea respectivă.

Semnificative sub acest

aspect sunt declarațiile martorilor C.A. jr., B.I., O.E.R.

Astfel, inculpatul a fost

cel care a așteptat-o pe victimă, afirmând față de martorul B.I. că este în

stare să omoare victima „îl așteaptă și îl va omorî”, iar în momentul în care

aceasta a venit însoțită de martorul C.A. jr., inculpatul i-a spus „vezi că

te-am așteptat”, după care a lovit victima cu mâna sub barbă.

Inculpatul a fost cel care a

inițiat conflictul, fără a fi provocat de victimă în vreuna din condițiile

arătate în art. 73 lit. b) C. pen.

Ulterior, într-adevăr, cei

doi s-au îmbrâncit, iar victima în încercarea de a scăpa de inculpat l-a prins

de gât și i-a spart ochelarii.

Dispozițiile art. 73 lit. b)

C. pen., nu pot fi reținute nici în raport cu primul incident avut între părți

în curtea martorului C.A., unde cei doi, aflați în stare de ebrietate, au

purtat discuții contradictorii, după care  au părăsit pe rând locuința

martorului.

Cea de a doua critică este,

de asemenea, nefondată, în cauză făcându-se o justă individualizare a pedepsei.

La aplicarea acesteia au

fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul

de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările săvârșirii acesteia,

datele ce circumstanțiază persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente

penale, încadrat în muncă, atitudinea procesuală a acestuia, inculpatul

recunoscând și regretând fapta, însă susținând că a fost provocat de victimă.

Pedeapsa aplicată

inculpatului este în cuantumul minim prevăzut de lege pentru infracțiunea

comisă, iar reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante nu se

impune, având în vedere, așa cum s-a arătat, gradul de pericol social ridicat

al faptei comise și modalitatea de săvârșire, într-un loc public, inculpatul

așteptând și agresând ulterior victima cu cuțitul pe care îl purta asupra sa.

Față de cele expuse, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, iar potrivit art. 385

16

raportat la art. 381 C. proc. pen., se va computa din pedeapsă perioada

executată, începând cu 7 aprilie 2008 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.V.Șt. împotriva deciziei penale nr. 1/ A din

13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 7 aprilie 2008  la

31 martie 2009.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul interpretului de

limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 martie 2009.