ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5771/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Constată că, prin cererea înregistrată sub nr. 3134/109/2007 pe rolul Tribunalului Argeș, Direcția Generală de Pașapoarte a sesizat instanța, solicitând restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Franța pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului G.D. Prin sentința civilă nr. 329 din 6 decembrie 2007, Tribunalul Argeș, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte, prin care a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Franța pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului G.D. reținând următoarele: - Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate a fost modificată prin O.G.

nr.5/2006 și O.U.G. nr. 96/2006. Ca urmare a acestor modificări, a fost introdus art.6 1 , potrivit căruia cartea de identitate valabilă constituie document de călătorie pe baza căruia cetățenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene.

- Directiva nr. 38/CE din 29 aprilie 2004 statuează că libera circulație a persoanelor constituie una dintre liberalitățile fundamentale ale pieței interne, care reprezintă un spațiu fără frontiere interne, în care libertatea este asigurată în conformitate cu dispozițiile tratatului; - Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „cetățenia uniunii" conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și individual la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia; - potrivit art. 27 alin. (l) din Directivă, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică siguranță publică sau sănătate publică, iar alin. (2) prevede că măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză; - România este începând cu 1 ianuarie 2007 membră a Uniunii Europene și potrivit legislației comunitare menționate, toți românii sunt cetățeni ai acesteia, statut ce le conferă dreptul la liberă circulație în toate statele membre.

Pe cale de consecință prima instanță a statuat că pârâtul ca cetățean al Uniunii, beneficiază, începând cu 1 ianuarie 2007, de drepturile mai sus citate, situație în care se impune aplicarea cu prioritate a normelor comunitare, astfel încât, în temeiul art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005 cererea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte a fost respinsă. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte aducând critici cu privire la nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea sentinței în sensul de a se admite cererea de restrângere a dreptului la liberă circulație a pârâtului în Franța pe o perioadă de maxim 3 ani. In ședința din 29 februarie 2008, instanța de apel, din oficiu, a pus în discuția părților excepția de ordine publică privind competența de soluționare a cauzei de către prima instanță în raport de modificarea adusă Legii nr. 248/2005 prin O.U.G.

nr.126 din 5 noiembrie 2007. In baza dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. a fost admis apelul, reținându-se următoarele: Potrivit dispozițiilor art. I din O.U.G. nr. 126/2007, în situația prevăzută la art. 38 lit. a), măsura se dispune la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana de către Tribunalul București, legiuitorul înțelegând să stabilească o competență materială exclusivă în favoarea acestei instanțe. In speța dedusă judecății, sentința instanței de fond s-a pronunțat la data de 6 decembrie 2007, dată la care erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 126/2007, astfel încât Tribunalul Argeș nu era competent material să soluționeze cauza.

Reținând deci că prima instanță a pronunțat o sentință cu încălcarea competenței materiale, instanța de apel prin decizia civilă nr. 53/A din 29 februarie 2008 a admis apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, a anulat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului București. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs, în termen legal atât reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte cât și pârâtul G.D. Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, în recursul său a formulat critici cu privire la competența materială de soluționare a apelului și pe fondul cauzei a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat ca neîntemeiată cererea reclamantei invocând dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 cu modificările și completările ulterioare.

Pârâtul G.D., în recursul său critică hotărârea instanței de apel susținând că în mod greșit nu a intrat în examinarea motivelor de apel, soluționând cauza pe excepția competenței, pusă în discuție, din oficiu la termenul din 29 februarie 2008 în raport de O.U.G. nr. 126 din 5 noiembrie 2007. Analizând criticile formulate, înalta Curte apreciază că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care verificând legalitatea hotărârii recurate, reține că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente: Litigiul dedus judecății are ca obiect restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pentru motivul prevăzut de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

In raport de acest obiect, normele de competență aplicabile sunt cele instituite prin legea specială, Legea nr. 248/2005, art. 39 alin. (1) și (4). Litigiul a fost declanșat la data de 8 noiembrie 2007, dată la care erau în vigoare dispozițiile art. 39 alin. (1) și (4) din Legea nr. 248/2005, în redactarea de la data intrării în vigoare a legii, potrivit cărora măsura de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație a persoanei returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România și acel stat, situația prevăzută de art. 38 lit. a) din lege, este de competența, în primă instanță, a tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul acelei persoane, apelul urmând a fi judecat de curtea de apel competentă teritorial.

In acord cu aceste norme de competență, judecata în primă instanță s-a făcut de Tribunalul Argeș, în a cărui rază teritorială își are domiciliul pârâtul, cu privire la care s-a solicitat a se lua măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în statul din care a fost returnat. Este adevărat că în timp ce apelul exercitat în cauză se afla pe rolul Curții de Apel Pitești, dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 au fost modificate prin O.U.G. nr. 126 din 5 noiembrie 2007, în sensul stabilirii competenței exclusive a Tribunalului București de a soluționa în primă instanță cererile având ca obiect măsura de restrângere a dreptului la liberă circulație în situația prevăzută la art. 38 lit. a) din lege, ceea ce are consecințe și asupra competenței instanței de apel, numai că O.U.G.

nr. 126 din 5 noiembrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 115 din 16 mai 2008, publicată în M.Of. nr. 384 din 21 mai 2008 și intrată în vigoare la data de 24 mai 2008, astfel că litigiile de natura celui în cauză rămân supuse normelor de competență din Legea nr. 248/2005, în redactarea de la data intrării în vigoare a legii. Cum în raport de aceste norme de competență, instanța de apel competentă este curtea de apel căreia îi este arondat teritorial tribunalul în a cărui rază teritorială își are domiciliul pârâtul, Înalta Curte constată că, din punct de vedere material și teritorial, Curtea de Apel Pitești este instanța competentă să judece apelul exercitat în cauză împotriva sentinței pronunțate de Tribunalului Argeș.

Drept urmare, în raport de considerentele expuse și constatând că hotărârea atacată a fost dată cu ignorarea prevederilor legale menționate, recursurile declarate în cauză se privesc ca fiind fondate și urmează a fi admise în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (2) rap la art. 313 C. proc. civ. cu consecința casării deciziei și a trimiterii cauzei pentru judecarea apelului la Curtea de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte și de pârâtul G.D. împotriva deciziei nr. 53/A din 29 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza pentru judecarea apelului la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2008.