ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4283/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 ianuarie 2006, Institutul Academic de Consultanță, Instruire, Editură și Servicii „Tehnoeconomia Europeană” a chemat în judecată Guvernul României, Secretariatul General al Guvernului solicitând obligarea acestuia să-i elibereze documentul oficial, respectiv acordul pentru folosirea în continuare a denumirii societății (a cuvintelor „Institutul” și „Academic”), conform dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deși s-a adresat pârâtului în termenul legal și a depus înscrisuri doveditoare în sprijinul cererii, nu a primit nici un răspuns până la data introducerii acțiunii.

A precizat că în opinia sa a intervenit acordul tacit care îi creează posibilitatea de utilizare, în continuare a denumirii, inclusiv a celor două cuvinte „Institut și „Academic”. Prin sentința civilă nr. 1305 din 23 aprilie 2008, pronunțată în fond după casarea cu trimitere a unei hotărâri judecătorești anterioare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Instanța a reținut că această soluție se impune întrucât potrivit art. 39 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 72/2004, aprobată prin Legea nr. 519/2004, este interzisă înscrierea unei firme care conține, printre alte cuvinte și cuvântul „academic”.

Prin urmare, pârâtul nu poate să-și dea acordul în sensul cerut de reclamant și cu atât mai puțin, acesta nu poate solicita să se constate că a intervenit aprobarea tacită a cererii înregistrate la 17 decembrie 2005. O concluzie în același sens s-a desprins în privința cererii reclamantului pentru folosirea cuvântului „Institut”. Referitor la această solicitare, instanța a motivat că există un refuz exprimat de pârât în mod expres, astfel că potrivit dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 27/2002, a doua cerere cu același obiect era clasată. Având în vedere că între timp nu s-au schimbat temeiurile cererii și nici legislația în materie, în sens pozitiv pentru reclamant, nu se poate reține că a intervenit aprobarea tacită pentru cererea sa din 17 decembrie 2005. În sfârșit, curtea de apel a reținut că prevederile O.U.G.

nr. 27/2003 nu-și găsesc aplicabilitatea în speță, deoarece acordul solicitat nu poate fi încadrat în noțiunea de autorizație, definită de art. 3 din acest act normativ și oricum, reclamantul își poate desfășura activitatea curentă chiar fără utilizarea în denumirea sa a celor două cuvinte. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, a cărei denumire actuală este „Centrul Internațional pentru Învățământ Superior – Tehnoeconomia Europeană”. Recurentul a susținut că această hotărâre este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond a ignorat actele depuse în dosar, care atestă calitatea sa de instituție particulară de învățământ superior, autorizată să desfășoare o asemenea activitate prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Că, textul art. 39 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, modificată prin O.G. nr. 72/2004, aprobată prin Legea nr. 519/2004, se referă la înscrierea unei firme noi și nicidecum la o interdicție pentru o firmă existentă. Discriminator este și faptul că alte societăți comerciale au obținut acordul din partea autorităților publice competente, deși nu desfășoară, în principal, o activitate de învățământ superior și de cercetare științifică. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Din certificatul constatator nr. 6586 din 12 ianuarie 2005 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București rezultă că Societatea comercială „Institutul Academic de Consultanță, Instruire, Editură și Servicii Tehnoeconomia Europeană” SRL este înregistrată la acest oficiu din data de 28 august 1991, având ca obiect de activitate atât învățământul superior, cât și alte activități, respectiv intermedieri în comerțul cu produse diverse, comerțul cu amănuntul al bunurilor de ocazie vândute prin magazine, transportul cu taxiuri, editarea cărților, restaurante, tipărirea ziarelor, reproducerea înregistrărilor audio, video ș.a. (filele nr.6-8 ale dosarului nr.142812/2006 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal).

Cu cererea înregistrată la data 4 iunie 2004, reclamantul a solicitat Secretariatului General al Guvernului în temeiul Legii nr. 183/2004, acordul scris pentru utilizarea actualei denumiri a societății. Prin adresa nr. 15B/973 din 23 iulie 2004, această autoritate a administrației publice centrale i-a comunicat refuzul de eliberare a acordului său în vederea folosirii în continuare a termenilor „Institut” și „Academic” în denumirea societății, întrucât aceasta nu desfășoară activitate în domeniul cercetării științifice sau al dezvoltării tehnologice, în cadrul sistemului național de cercetare-dezvoltare sau alte activități cu caracter academic,care să justifice utilizarea celor doi termeni. Totodată, s-a precizat că denumirea actuală a societății este de natură să sugereze sau să imprime acesteia, caracterul de instituție publică, ori de interes public (fila nr.20 a aceluiași dosar).

Nemulțumit de răspunsul primit, reclamantul s-a adresat Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, cu o acțiune pentru obligarea pârâtului să-i elibereze un document oficial privind acordul scris pentru folosirea denumirii conform prevederilor legale în vigoare. Prin sentința civilă nr. 1680 din 8 septembrie 2004, pronunțată de instanța sesizată și rămasă irevocabilă, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (filele nr.21-24). La data de 17 decembrie 2005, reclamantul a formulat în același scop o nouă cerere, în vederea eliberării de către pârâte a acordului pentru folosirea denumirii în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 17/2005. Ori, potrivit art. 10 alin. (2) din O.G.

nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, dacă după trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție de la același petiționar ori de la o autoritate sau instituție publică greșit sesizată, cu același conținut, aceasta se clasează, la numărul inițial făcându-se mențiune despre faptul că s-a răspuns. Este deci, evident că cea de a doua cerere a reclamantului, având un conținut identic cu cererea din 4 iunie 2004, soluționată negativ, s-a clasat în baza dispozițiilor din textul legal precitat. Soluția curții de apel trebuie însă, menținută și pentru considerentul că prin dispozițiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, modificată prin O.G. nr. 72/2004, aprobată prin Legea nr. 519/2004, se interzice înscrierea unei firme care conține cuvintele „științific”, „academie”,”academic”, „universitate”, „universitar”, „școală”, „școlar” sau derivatele acestora.

În legătură cu textul legal mai sus enunțat, Curtea Constituțională prin decizia nr. 325 din 14 iunie 2005 a respins excepția de neconstituționalitate ridicată de o altă societate comercială apreciind că, cuvintele sau sintagmele cuprinse în ordonanța guvernamentală pot crea confuzie cu denumirea unei instituții publice ori de interes public și că, printr-o normă imperativă, legiuitorul poate da prioritate interesului public. Cu același prilej s-a considerat că termenul de „Academie” este rezervat, în general, instituțiilor de consacrare științifică și culturală. El nu poate fi legat decât de o activitate cultural – științifică de înalt nivel, de cercetare sau de instruire. Stabilind așadar, că reclamantul nu a fost vătămat într-un drept subiectiv legitim prin refuzul pârâtului de a-și da acordul cerut și respingând acțiunea ca neîntemeiată, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

În consecință, Înalta Curte va dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Centrul Internațional pentru Învățământ Superior, Tehnoeconomia Europeană împotriva sentinței civile nr. 1305 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2008.