ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4283/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 27 ianuarie 2006, Institutul

Academic de Consultanță, Instruire, Editură și Servicii „Tehnoeconomia

Europeană” a chemat în judecată Guvernul României, Secretariatul General al

Guvernului solicitând obligarea acestuia să-i elibereze documentul oficial,

respectiv acordul pentru folosirea în continuare a denumirii societății (a

cuvintelor „Institutul” și „Academic”), conform dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2003

privind procedura aprobării tacite.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că deși s-a adresat pârâtului în termenul legal și a depus înscrisuri

doveditoare în sprijinul cererii, nu a primit nici un răspuns până la data

introducerii acțiunii.

A precizat că în opinia sa a intervenit

acordul tacit care îi creează posibilitatea de utilizare, în continuare a

denumirii, inclusiv a celor două cuvinte „Institut și „Academic”.

Prin sentința civilă nr. 1305 din 23

aprilie 2008, pronunțată în fond după casarea cu trimitere a unei hotărâri

judecătorești anterioare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că această soluție se

impune întrucât potrivit art. 39 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, astfel cum a

fost modificată prin O.G. nr. 72/2004, aprobată prin Legea nr. 519/2004, este

interzisă înscrierea unei firme care conține, printre alte cuvinte și cuvântul

„academic”.

Prin urmare, pârâtul nu poate să-și dea

acordul în sensul cerut de reclamant și cu atât mai puțin, acesta nu poate solicita

să se constate că a intervenit aprobarea tacită a cererii înregistrate la 17

decembrie 2005.

O concluzie în același sens s-a desprins

în privința cererii reclamantului pentru folosirea cuvântului „Institut”.

Referitor la această solicitare, instanța

a motivat că există un refuz exprimat de pârât în mod expres, astfel că

potrivit dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 27/2002, a doua cerere cu același

obiect era clasată.

Având în vedere că între timp nu s-au

schimbat temeiurile cererii și nici legislația în materie, în sens pozitiv

pentru reclamant, nu se poate reține că a intervenit aprobarea tacită pentru

cererea sa din 17 decembrie 2005.

În sfârșit, curtea de apel a reținut că

prevederile O.U.G. nr. 27/2003 nu-și găsesc aplicabilitatea în speță, deoarece

acordul solicitat nu poate fi încadrat în noțiunea de autorizație, definită de

art. 3 din acest act normativ și oricum, reclamantul își poate desfășura

activitatea curentă chiar fără utilizarea în denumirea sa a celor două cuvinte.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamantul, a cărei denumire actuală este „Centrul Internațional pentru

Învățământ Superior – Tehnoeconomia Europeană”.

Recurentul a susținut că această hotărâre

este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond a ignorat actele depuse

în dosar, care atestă calitatea sa de instituție particulară de învățământ

superior, autorizată să desfășoare o asemenea activitate prin hotărâre

judecătorească irevocabilă. Că, textul art. 39 alin. (2) din Legea nr. 26/1990,

modificată prin O.G. nr. 72/2004, aprobată prin Legea nr. 519/2004, se referă

la înscrierea unei firme noi și nicidecum la o interdicție pentru o firmă

existentă.

Discriminator este și faptul că alte

societăți comerciale au obținut acordul din partea autorităților publice competente,

deși nu desfășoară, în principal, o activitate de învățământ superior și de

cercetare științifică.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor expune în continuare.

Din certificatul constatator nr. 6586 din

12 ianuarie 2005 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă

Tribunalul București rezultă că Societatea comercială „Institutul Academic de

Consultanță, Instruire, Editură și Servicii Tehnoeconomia Europeană” SRL este

înregistrată la acest oficiu din data de 28 august 1991, având ca obiect de

activitate atât învățământul superior, cât și alte activități, respectiv

intermedieri în comerțul cu produse diverse, comerțul cu amănuntul al bunurilor

de ocazie vândute prin magazine, transportul cu taxiuri, editarea cărților,

restaurante, tipărirea ziarelor, reproducerea înregistrărilor audio, video ș.a.

(filele nr.6-8 ale dosarului nr.142812/2006 al Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal).

Cu cererea înregistrată la data 4 iunie

2004, reclamantul a solicitat Secretariatului General al Guvernului în temeiul

Legii nr. 183/2004, acordul scris pentru utilizarea actualei denumiri a

societății.

Prin adresa nr. 15B/973 din 23 iulie

2004, această autoritate a administrației publice centrale i-a comunicat

refuzul de eliberare a acordului său în vederea folosirii în continuare a

termenilor „Institut” și „Academic” în denumirea societății, întrucât aceasta

nu desfășoară activitate în domeniul cercetării științifice sau al dezvoltării tehnologice,

în cadrul sistemului național de cercetare-dezvoltare sau alte activități cu

caracter academic,care să justifice utilizarea celor doi termeni.

Totodată, s-a precizat că denumirea

actuală a societății este de natură să sugereze sau să imprime acesteia,

caracterul de instituție publică, ori de interes public (fila nr.20 a aceluiași

dosar).

Nemulțumit de răspunsul primit,

reclamantul s-a adresat Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, cu o acțiune pentru obligarea pârâtului să-i elibereze un

document oficial privind acordul scris pentru folosirea denumirii conform

prevederilor legale în vigoare.

Prin sentința civilă nr. 1680 din 8

septembrie 2004, pronunțată de instanța sesizată și rămasă irevocabilă,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (filele nr.21-24).

La data de 17 decembrie 2005,

reclamantul a formulat în același scop o nouă cerere, în vederea eliberării de

către pârâte a acordului pentru folosirea denumirii în temeiul dispozițiilor O.U.G.

nr. 17/2005.

Ori, potrivit art. 10 alin. (2) din O.G.

nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, dacă

după trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție de la același petiționar

ori de la o autoritate sau instituție publică greșit sesizată, cu același

conținut, aceasta se clasează, la numărul inițial făcându-se mențiune despre

faptul că s-a răspuns.

Este deci, evident că cea de a doua

cerere a reclamantului, având un conținut identic cu cererea din 4 iunie 2004,

soluționată negativ, s-a clasat în baza dispozițiilor din textul legal

precitat.

Soluția curții de apel trebuie însă,

menținută și pentru considerentul că prin dispozițiile art. 39 alin. (2) din

Legea nr. 26/1990, modificată prin O.G. nr. 72/2004, aprobată prin Legea nr. 519/2004,

se interzice înscrierea unei firme care conține cuvintele „științific”,

„academie”,”academic”, „universitate”, „universitar”, „școală”, „școlar” sau

derivatele acestora.

În legătură cu textul legal mai sus

enunțat, Curtea Constituțională prin decizia nr. 325 din 14 iunie 2005 a

respins excepția de neconstituționalitate ridicată de o altă societate

comercială apreciind că, cuvintele sau sintagmele cuprinse în ordonanța guvernamentală

pot crea confuzie cu denumirea unei instituții publice ori de interes public și

că, printr-o normă imperativă, legiuitorul poate da prioritate interesului

public.

Cu același prilej s-a considerat că

termenul de „Academie” este rezervat, în general, instituțiilor de consacrare

științifică și culturală. El nu poate fi legat decât de o activitate cultural –

științifică de înalt nivel, de cercetare sau de instruire.

Stabilind așadar, că reclamantul nu a

fost vătămat într-un drept subiectiv legitim prin refuzul pârâtului de a-și da

acordul cerut și respingând acțiunea ca neîntemeiată, curtea de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

În consecință, Înalta Curte va dispune

respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Centrul

Internațional pentru Învățământ Superior, Tehnoeconomia Europeană împotriva

sentinței civile nr. 1305 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25

noiembrie 2008.