ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1530/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la 21

decembrie 2007, numitul D.C.C., procuror șef serviciu în cadrul Direcției

Naționale Anticorupție, structură centrală, cu sediul în București a declarat

recurs împotriva hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii (C.S.M.) prin care a fost respinsă cererea nr. 4015/CSM

din 14 martie 2007 prin care s-a solicitat constatarea dobândirii, în

condițiile legii, a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea recursului, petentul a

susținut că hotărârea în litigiu este lipsită de temei legal și este dată cu

aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materie.

Astfel, s-a susținut că recurentul a

dobândit gradul profesional solicitat, prin efectul legii, în condițiile și sub

imperiul Legii nr. 91/1992 și al actelor normative ulterioare. A menționat

petentul că a fost promovat în cadrul structurii Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, la D.N.A., înființată potrivit art. 1 alin. (1)

din O.U.G. nr. 43/2002 prin ordinul ministrului justiției nr. 2948/C din 16

octombrie 2003.

În acest moment al promovării sale, a

precizat recurentul, Legea nr. 92/1992 și O.U.G. nr. 43/2002 nu condiționa

numirea la Parchetul Național Anticorupție (P.N.A.) de promovarea unui examen.

Împrejurarea că în prezent Legea nr. 304/2004,

la art. 87 alin. (2)-(6) prevede o nouă condiție pentru numirea procurorilor la

Direcția Națională Anticorupție (actuala denumire a P.N.A.), prin admiterea la

interviul organizat în acest scop, nu are nici o influență asupra situație

sale, întrucât aceasta este o reglementare ulterioară a legii, (în sensul modificării

vechimii necesare promovării sau necesității susținerii unui interviu) și nu se

poate aplica retroactiv.

A mai menționat petentul că de la data

numirii, octombrie 2003, a beneficiat de statutul și de remunerația acordată

procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție în prezent Direcția Națională Anticorupție, o structură în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, (funcția deținută

fiind nelimitată în timp, ca urmare a modificării art. 8 din O.U.G. nr. 73/2002).

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că prin hotărârea plenului C.S.M. nr. 791 din 28

noiembrie 2007 s-a respins cererea mai multor procurori printre care și

petentul în cauză D.C.C., procuror șef serviciu la D.N.A., nivel central,

pentru recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a considerat că dacă în privința

condițiilor de numire în Parchetul Național Anticorupție, acestea erau

prevăzute în art. 9 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 43/2002 și ele priveau

calitățile profesionale, de conduită ale procurorilor și vechimea în funcție,

în prezent legiuitorul a stipulat în art. 87 alin. (2)-(6) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, o nouă

condiție, constând în admiterea la un interviu. Acest interviu, se menționează

în actul administrativ atacat, este organizat de o comisie constituită în

scopul verificării pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și

de a-și asuma răspunderi, a rezistenței la stres, precum și a altor calități

specifice.

Așa fiind, a concluzionat hotărârea

atacată, cererea petentului ca și a celorlalți 68 de procurori care au

solicitat a li se recunoaște gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a considerat neîntemeiată și s-a

respins (invocându-se art. 43 din Legea nr. 303/2004).

S-a mai motivat de plenul C.S.M. că

recunoașterea gradului profesional solicitat ar crea o situație discriminatorie

în raport de ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public care pentru a

promova ar trebui să susțină concursuri.

Recursul declarat este întemeiat și

va fi admis conform art. 312 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind nelegală și

netemeinică.

Așa cum rezultă din actele depuse, urmare

unor necesități socio-politice, s-a înființat Direcția Națională Anticorupție

prin O.U.G. nr. 43/2002. Petentul D.C.C., a fost promovat la D.N.A. la 16

octombrie 2003 (prin ordinul Ministrului Justiției nr. 2948/C din 16 octombrie 2003).

Deci, în momentul numirii petentului,

s-au avut în vedere condițiile impuse de legea în vigoare în acel moment,

astfel încât recurentul a început să-și desfășoare activitatea specifică

reglementată prin legea specială.

De altfel, funcția pe care acesta a

deținut-o a devenit cu executare nelimitate în timp, ca urmare a modificării

art. 8 din O.U.G. nr. 43/2002.

În speță, se constată de Înalta Curte de

Casație și Justiție că funcționează principiul constituțional al

neretroactivității legii. Cât privește noua condiție a interviului, este

reglementată de o lege ulterioară, iar considerarea acesteia ca aplicabilă în

cauză ar însemna că se pot reanaliza și celelalte condiții impuse de noua lege

(ca de exemplu vechimea în magistratură) ceea ce ar duce la încălcarea unui alt

principiu de drept și anume, al securității raporturilor juridice.

De altfel, este de precizat că numirea

petentului într-o structură specială creată printr-o lege specială, determină de

plano a se avea în vedere legea specială iar nu cea a dreptului comun,

respectiv Legea nr. 304/2004.

Cât privește discriminarea invocată de

Plenul C.S.M. în hotărârea atacată în cauză, avându-se în vedere modalitatea de

înființare a D.N.A. de numire a procurorilor în această structură, urmează a se

înlătura susținerea unei eventuale discriminări ce s-ar naște în raport cu

procurorii, care pentru a promova ar trebui să susțină un examen.

De altfel, în ceea ce privește noțiunea

de discriminare, Curtea are în vedere și practica constată a CEDO (a se vedea

și decizia CEDO din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) în care

s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare

obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu

există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și

scopul vizat”.

În cauză, petentul a fost numit la D.N.A.

într-o conjunctură socio-politică ce a determinat crearea P.N.A. (inițial cu

această denumire, în prezent Direcția Națională Anticorupție din structura

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție). La numire s-au

respectat dispozițiile legale din acel moment iar petentul și-a desfășurat de

atunci și în continuare activitatea specifică funcției. Deci, nu sunt situații

juridice de natură a antrena discuții despre discriminare.

De altfel, soluția în cauză este în acord

cu practica constantă în această materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, hotărârea atacată fiind de natură

a antrena aplicarea art. 1 din Legea nr. 554/2004, recursul declarat va fi

admis conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.C.C.

împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea nr. 791 din 28

noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce-l

privește pe recurentul D.C.C.

Admite cererea și obligă intimatul

Consiliul Superior al Magistraturii să emită hotărâre prin care să-i recunoască

recurentului gradul de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

aprilie 2008.