ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3672/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 7

martie 2007 reclamantul P.C., magistrat pensionar, a chemat în judecată

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând obligarea

acestuia la emiterea adeverinței tip pentru actualizarea pensiei de serviciu cu

începere de la data de 1 ianuarie 2007.

În motivarea acțiunii s-a arătat că până

la data de 17 ianuarie 2007 pârâtul nu emisese adeverința către C.N.P.A.S.; că

ulterior, la data de 16 februarie 2007 i s-a comunicat telefonic faptul că

adeverința tip a fost comunicată către C.N.P.A.S. însă nu i-a fost luată în

calcul perioada 26 aprilie 1999 – 26 aprilie 2003 în care a avut funcția de

procuror financiar inspector la Curtea de Conturi a României.

Reclamantul a precizat că în mod

nejustificat nu i-a fost luată în calcul perioada menționată invocând

dispozițiile O.U.G. nr. 177/ 2002, cât și faptul că la stabilirea pensiei de

serviciu, cât și la actualizările anterioare ale pensiei a fost avut în vedere

sporul de vechime de 20% conform art. 4 din O.U.G. nr. 83/2000, iar în prezent,

în baza O.U.G. nr. 27/2006 are dreptul la un spor de vechime de 30% (peste 20

de ani vechime ca procuror). Ca urmare, a solicitat în finalul petitului, ca

pârâtul să fie obligat la emiterea adeverinței în concordanță cu media

veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni (1 ianuarie 2006 – 1 ianuarie 2007)

de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție având o vechime în această funcție de peste 20 ani.

Prin sentința civilă nr. 954/2007 a

Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea a

fost admisă, în sensul că pârâtul a fost obligat să emită adeverință pentru

actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului.

În motivarea acțiunii s-a reținut că nu

s-a făcut dovada emiterii vreunei adrese către C.,N.P.A.S. pentru actualizarea

pensiei de serviciu a reclamantului, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recursuri ambele părți.

În motivarea recursului reclamantului s-a

arătat că instanța nu a obligat pe pârât să prezinte adeverința tip emisă, să

verifice legalitatea acesteia și susținerile referitoare la neluarea în calcul

a perioadei lucrate la Curtea de Conturi a României ca procuror financiar

inspector.

În motivarea recursului pârâtului s-a

menționat că în mod nelegal, la primul termen de judecată s-a respins cererea

de amânare pe care o formulase pentru a face verificări privind emiterea

adeverinței tip pentru actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului; că în

mod nelegal a fost obligat la emiterea adeverinței, deoarece aceasta a fost

emisă, însă fără includerea perioadei lucrate la Curtea de Conturi a României,

întrucât au fost respectate dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006;

că obligația de a elibera adeverința privind funcția de procuror financiar

revine Curții de Conturi.

Verificând cauza în funcție de motivarea

recursurilor și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea reține următoarele:

Prin acțiune reclamantul a precizat că a

aflat de emiterea adeverinței tip pentru actualizarea pensiei de serviciu, în

care pârâtul nu a inclus perioada în care acesta a lucrat ca procuror financiar

inspector.

De aceea, în finalul cererii introductive

de instanță (fila 3 dosar fond) reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la

emiterea adeverinței tip în concordanță cu media veniturilor brute realizate în

ultimele 12 luni (1 ianuarie 2006 – 1 ianuarie 2007) de un procuror din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având o vechime în

această funcție de peste 20 de ani.

Instanța de fond nu a analizat această

cerere și nici nu a solicitat pârâtului, în conformitate cu dispozițiile art. 129

alin. (5) C. proc. civ., să depună adeverința în cauză. De asemenea, în mod

nejustificat instanța a respins cererea pârâtului din data de 3 aprilie 2007

(fila 42 dosar fond), de acordare a unui alt termen, solicitare făcută de

acesta tocmai pentru a efectua verificări privind susținerile reclamantului.

Procedând în acest mod, instanța de fond

a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, astfel încât, prin admiterea

recursurilor, urmează să fie desființată hotărârea atacată, iar cauza va fi

trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de rejudecare, reținând că

pârâtul a emis la data de 19 februarie 2007 adeverința tip pentru actualizarea

pensiei de serviciu a reclamantului începând cu data de 1 ianuarie 2007 (fila

45 dosar recurs), va verifica dacă susținerile reclamantului sunt întemeiate în

ce privește luarea în calcul a perioadei lucrate ca procuror financiar

inspector la Curtea de Conturi a României.

Cererea precizată în acest sens în

cuprinsul acțiunii, circumscrie dispozițiilor art. 8 alin. (1) teza finală din

Legea nr. 554/2004.

Instanța de recurs nu poate analiza

motivele recursurilor privitoare la fondul pricinii, întrucât curtea de apel nu

s-a pronunțat asupra aspectului privind includerea în cuantumul veniturilor din

adeverința tip și a perioadei lucrate de reclamant ca procuror financiar

inspector la Curtea de Conturi a României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamantul P.C. și pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței civile nr. 954 din 3 aprilie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

octombrie 2007.