ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 155/2009

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr.

4/MAE din 9 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, în baza art.

90 din Legea nr. 302/2004 a

fost admisă cererea

autorităților judiciare germane, respectiv Procuratura Ravensburg, pentru

executarea mandatului european de arestare numărul 32 Js 18634/08 emis la data

de 15 august 2008 privind persoana solicitată S.A.E., dispunându-se predarea

acesteia autorităților judiciare emitente.

S-a constatat durata

reținerii și arestării începând cu data de

4 ianuarie

2009,menținându-se măsura arestării până la predarea efectivă către

autoritățile judiciare germane emitente, cu

respectarea

condițiilor art. 96 din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 94 alin. (2) din lege s-a dispus comunicarea

sentinței autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului

de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul M.I.R.A.

S-a constatat că persoana solicitată a avut apărător ales,

iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că persoana solicitată S.A.E. se află în curs

de urmărire penală pentru o faptă de furt incriminată de

art. 242, art. 25 C. pen. german, fiind emis

împotriva sa de către

autoritățile judiciare germane, respectiv

Procuratura Ravensburg , mandatul european de arestare numărul 32 Js 18634/08

emis la data de 15 august 2008.

În fapt, s-a reținut că la data de 16 iunie 2008 între

orele 13 și 13,10 persoana solicitată împreună cu alte trei persoane au furat

suma de 26.395 Euro numerar din seiful oficiului poștal din vecinătatea

magazinului din Erikirchen pentru a-i întrebuința în scopuri personale. Făcând

acest lucru, ei au acționat în complicitate, de bună voie și intenționat,

bazându-se pe o multitudine de sarcini precise.

La termenul din 9 ianuarie

2009 persoana solicitată a arătat că nu

este de acord să

fie predată autorităților germane, invocând un motiv de ordin personal.

În raport de această situație, s-a procedat la audierea

persoanei solicitate în conformitate cu disp. art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.

Constatând că în

cauză nu este incident niciunul din motivele

de refuz al

executării mandatului european de arestare enumerate în art. 88 din lege, a dispus

predarea persoanei solicitate autorităților judiciare emitente.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana

solicitată S.A.E., susținând în esență atât în scris, cât și cu ocazia

dezbaterilor că instanța de fond nu a ținut cont de motivul cu caracter

personal invocat, constând în faptul că a divorțat de soțul său, iar trimiterea

ei în Germania pentru a fi cercetată alături de acesta i-ar crea grave

consecințe întrucât din

dorința lui de a se

răzbuna, ar implica-o și pe fosta soție în cauza în

care sunt cercetați.

Pe de altă parte, instanța

de fond a dispus predarea sa, fără a obține garanția din partea statului

solicitant în sensul că, dacă va fi

găsită vinovată și

condamnată în Germania, va fi trimisă în România pentru a-și executa pedeapsa.

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat, pentru

următoarele considerente.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că

Tribunalul din Ravensburg-Germania a emis la data de 2 octombrie 2008 un mandat

european de arestare împotriva persoanei solicitate S.A.E., cercetată pentru

săvârșirea infracțiunii de furt sub forma complicității prev.

de art. 242 alin. (1) și art. 25 alin. (2) C. pen. german, constând

în aceea că la data de 16 iunie 2008, acționând împreună cu numiții M.P.,

C.C.M. și M.E.N., a sustras din seiful agenției poștale aflate în centrul

comercial din Eiriskirch suma de 26395 de Euro, pe care a dorit să o

întrebuințeze în scopuri personale.

Cu ocazia audierii sale în procedura de punere

în executare a mandatului, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu

predarea sa către autoritățile germane, întrucât autorul faptei este fostul său

soț numitul S.M., cu care în prezent se află în relații de dușmănie (fil.22 ds.

fond).

Curtea reține că potrivit art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală modificată și

completată prin Legea nr. 222/2008, „dacă persoana solicitată nu consimte la

predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a

mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care

se

limitează la consemnarea poziției

acesteia față de existența unuia

dintre motivele obligatorii sau

opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții în ce privește

identitatea".

Rezultă așadar că instanța investită cu o cerere de

executare a unui mandat european de arestare nu este abilitată să-l cenzureze

din perspectiva existenței probelor de vinovăție împotriva persoanei indicate

în mandata participației sale la comiterea infracțiunii, limitându-se să

verifice dacă în cauză este

incident

vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute de

art. 88 din

Legea nr. 302/2004, obligatoriii sau opționale, ori dacă există vreo obiecție

în ce privește identitatea persoanei solicitate (în sensul că persoana indicată

în mandat nu este una și aceeași cu cea care urmează a fi predată).

În speță, persoana solicitată și-a motivat refuzul de a fi

predată autorităților germane prin aceea că adevăratul autor al faptei este

fostul său soț, cu care se află în relații de dușmănie, făcând referire la

disp. art. 9 alin. (2) din lege.

Or, o asemenea susținere nu se circumscrie niciunuia

dintre motivele de refuz al executării dintre cele menționate anterior, iar

invocarea textului dovedește necunoașterea legii în condițiile în care art. 9

referitor la motivele opționale de refuz al cooperării judiciare a fost abrogat

prin art. l pct. 6 din Legea nr. 224/2006.

Cealaltă critică formulată de către recurentă este însă

întemeiată. Potrivit art. 87alin. (2) din lege, „cetățenii români sunt

predați în baza unui mandat european de arestare

emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecății cu condiția ca, în

cazul în

care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana

predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei".

Această garanție acordată de statul solicitant reprezintă

o condiție specială prevăzută de lege pentru executarea mandatului european, fiind

vorba practic despre o predare a propriilor cetățeni sub condiția executării în

statul de origine a pedepsei, în cazul în care aceasta va fi aplicată.

Având în vedere că în cuprinsul mandatului european ce

face obiectul prezentei cauze nu era inserată o

asemenea garanție

de către autoritățile judiciare emitente, instanța de

fond trebuia să facă demersurile necesare în acest sens.

Sub acest aspect, hotărârea atacată este supusă casării

,urmând ca în aceste limite să fie admis recursul persoanei solicitate și să se

procedeze la rejudecarea cauzei de către instanța de control judiciar conform

art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Prin urmare, neexistând niciun motiv de neexecutare dintre

cele prevăzute de lege și nefiind formulată nicio obiecție privind identitatea,

având în vedere că fapta menționată în mandat constituie infracțiune și

potrivit legii române [conform art. 85alin. (2) din Legea nr. 302/2004],urmează

a se dispune predarea persoanei solicitate, însă sub condiția respectării

dispozițiilor art. 87alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței, iar cheltuielile

judiciare în

recurs vor rămâne în sarcina statului conform art. 192alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

persoana solicitată S.A.E.

împotriva

sentinței penale nr. 4/MAE din 9 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția

penală.

Casează în parte sentința penală atacată și rejudecând:

Dispune predarea persoanei

solicitate S.A.E. sub condiția respectării dispozițiilor art. 87alin. (2) din

Legea nr. 302/2004.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie

2009.