ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 155/2009

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 4/MAE din 9 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, în baza art. 90 din Legea nr. 302/2004 a fost admisă cererea autorităților judiciare germane, respectiv Procuratura Ravensburg, pentru executarea mandatului european de arestare numărul 32 Js 18634/08 emis la data de 15 august 2008 privind persoana solicitată S.A.E., dispunându-se predarea acesteia autorităților judiciare emitente. S-a constatat durata reținerii și arestării începând cu data de 4 ianuarie 2009,menținându-se măsura arestării până la predarea efectivă către autoritățile judiciare germane emitente, cu respectarea condițiilor art. 96 din Legea nr. 302/2004. În baza art. 94 alin. (2) din lege s-a dispus comunicarea sentinței autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul M.I.R.A.

S-a constatat că persoana solicitată a avut apărător ales, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. S-a reținut că persoana solicitată S.A.E. se află în curs de urmărire penală pentru o faptă de furt incriminată de art. 242, art. 25 C. pen. german, fiind emis împotriva sa de către autoritățile judiciare germane, respectiv Procuratura Ravensburg , mandatul european de arestare numărul 32 Js 18634/08 emis la data de 15 august 2008. În fapt, s-a reținut că la data de 16 iunie 2008 între orele 13 și 13,10 persoana solicitată împreună cu alte trei persoane au furat suma de 26.395 Euro numerar din seiful oficiului poștal din vecinătatea magazinului din Erikirchen pentru a-i întrebuința în scopuri personale.

Făcând acest lucru, ei au acționat în complicitate, de bună voie și intenționat, bazându-se pe o multitudine de sarcini precise. La termenul din 9 ianuarie 2009 persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată autorităților germane, invocând un motiv de ordin personal. În raport de această situație, s-a procedat la audierea persoanei solicitate în conformitate cu disp. art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004. Constatând că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare enumerate în art. 88 din lege, a dispus predarea persoanei solicitate autorităților judiciare emitente.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana solicitată S.A.E., susținând în esență atât în scris, cât și cu ocazia dezbaterilor că instanța de fond nu a ținut cont de motivul cu caracter personal invocat, constând în faptul că a divorțat de soțul său, iar trimiterea ei în Germania pentru a fi cercetată alături de acesta i-ar crea grave consecințe întrucât din dorința lui de a se răzbuna, ar implica-o și pe fosta soție în cauza în care sunt cercetați. Pe de altă parte, instanța de fond a dispus predarea sa, fără a obține garanția din partea statului solicitant în sensul că, dacă va fi găsită vinovată și condamnată în Germania, va fi trimisă în România pentru a-și executa pedeapsa. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente. Din actele și lucrările dosarului rezultă că Tribunalul din Ravensburg-Germania a emis la data de 2 octombrie 2008 un mandat european de arestare împotriva persoanei solicitate S.A.E., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de furt sub forma complicității prev. de art. 242 alin. (1) și art. 25 alin. (2) C. pen. german, constând în aceea că la data de 16 iunie 2008, acționând împreună cu numiții M.P., C.C.M. și M.E.N., a sustras din seiful agenției poștale aflate în centrul comercial din Eiriskirch suma de 26395 de Euro, pe care a dorit să o întrebuințeze în scopuri personale. Cu ocazia audierii sale în procedura de punere în executare a mandatului, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile germane, întrucât autorul faptei este fostul său soț numitul S.M., cu care în prezent se află în relații de dușmănie (fil.22 ds.

fond).

Curtea reține că potrivit art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, „dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții în ce privește identitatea". Rezultă așadar că instanța investită cu o cerere de executare a unui mandat european de arestare nu este abilitată să-l cenzureze din perspectiva existenței probelor de vinovăție împotriva persoanei indicate în mandata participației sale la comiterea infracțiunii, limitându-se să verifice dacă în cauză este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004, obligatoriii sau opționale, ori dacă există vreo obiecție în ce privește identitatea persoanei solicitate (în sensul că persoana indicată în mandat nu este una și aceeași cu cea care urmează a fi predată).

În speță, persoana solicitată și-a motivat refuzul de a fi predată autorităților germane prin aceea că adevăratul autor al faptei este fostul său soț, cu care se află în relații de dușmănie, făcând referire la disp. art. 9 alin. (2) din lege. Or, o asemenea susținere nu se circumscrie niciunuia dintre motivele de refuz al executării dintre cele menționate anterior, iar invocarea textului dovedește necunoașterea legii în condițiile în care art. 9 referitor la motivele opționale de refuz al cooperării judiciare a fost abrogat prin art. l pct. 6 din Legea nr. 224/2006. Cealaltă critică formulată de către recurentă este însă întemeiată. Potrivit art. 87alin.

(2) din lege, „cetățenii români sunt predați în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecății cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei". Această garanție acordată de statul solicitant reprezintă o condiție specială prevăzută de lege pentru executarea mandatului european, fiind vorba practic despre o predare a propriilor cetățeni sub condiția executării în statul de origine a pedepsei, în cazul în care aceasta va fi aplicată. Având în vedere că în cuprinsul mandatului european ce face obiectul prezentei cauze nu era inserată o asemenea garanție de către autoritățile judiciare emitente, instanța de fond trebuia să facă demersurile necesare în acest sens.

Sub acest aspect, hotărârea atacată este supusă casării ,urmând ca în aceste limite să fie admis recursul persoanei solicitate și să se procedeze la rejudecarea cauzei de către instanța de control judiciar conform art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. Prin urmare, neexistând niciun motiv de neexecutare dintre cele prevăzute de lege și nefiind formulată nicio obiecție privind identitatea, având în vedere că fapta menționată în mandat constituie infracțiune și potrivit legii române [conform art. 85alin. (2) din Legea nr. 302/2004],urmează a se dispune predarea persoanei solicitate, însă sub condiția respectării dispozițiilor art. 87alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului conform art. 192alin.

(3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de persoana solicitată S.A.E. împotriva sentinței penale nr. 4/MAE din 9 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Casează în parte sentința penală atacată și rejudecând: Dispune predarea persoanei solicitate S.A.E. sub condiția respectării dispozițiilor art. 87alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.