ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4123/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 28 noiembrie 2008,

reclamanții N.N.C., P.G., M.A. și S.T. au chemat în judecată M.F.P. – A.F.P. a

Municipiului Craiova, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 97715 din

17 noiembrie 2008 prin care s-a antamat răspunderea lor solidară cu o presupusă

datorie a SC P.C. SA.

Prin sentința civilă nr. 372

din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis cererea și a dispus

suspendarea executării Deciziei nr. 97715/2008 până la pronunțarea instanței de

fond.

S-a reținut pentru aceasta

îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004

în sensul „cazului bine justificat” și al iminenței producerii unei pagube,

derivând din faptul că procedura administrativă nu a fost finalizată, iar executarea

înainte de încheierea acesteia este de natură să creeze pagube serioase cu

consecințe grave în patrimoniul reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs D.G.F.P. Dolj în numele și pentru A.F.P. a Municipiului

Craiova, care a susținut în esență că nu s-a făcut dovada îndeplinirii

cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel în legătura cu paguba

iminentă, recurenta a arătat că simpla reținere a unor prejudicii ce se vor

putea produce societății SC P. SA, nu îndeplinește condiția prejudiciului

material, viitor dar previzibil pe care îl are în vedere art. 2 lit. g) din

Legea nr. 554/2004. Tot astfel nici cazul bine justificat nu s-a dovedit a fi

îndeplinit, - prin procesul verbal de constatare a insolvabilității fiind

evidențiat faptul că nu au fost contabilizate o serie de bunuri dobândite

precum și imposibilitatea stingerii unor obligații bugetare și prin executare

silită.

Recursul nu este fondat.

Prin decizia contestată

privind antamarea răspunderii solidare a reclamanților s-a reținut că prin

nedepunerea unor situații financiare semestriale sau anuale la care au fost

incluse și elemente patrimoniale ale debitorului a fost ascuns cu rea credință

organelor de executare silită, patrimoniul debitorului – pentru aceasta fiind

răspunzători reclamanții în calitate de fondatori.

Or, potrivit art. 27 alin. (1)

lit. b) C. proc. fisc. pentru a fi antamată răspunderea solidară, trebuie dovedită

că aceștia au provocat cu rea credință insolvabilitatea debitorului.

Astfel fiind și cum în cauză

procesul verbal de insolvență face obiectul unei contestații formulate de către

reclamanți, nesoluționate încă,  iar nedepunerea situațiilor financiare ca și

ascunderea cu rea credință a unor bunuri, nu numai că nu a fost probată, fiind

dovedit că în ce privește situațiile financiare, acestea au fost depuse și

înregistrate la organele fiscale, legal și temeinic instanța fondului a

apreciat ca fiind îndoielnică legalitatea actului administrativ a cărei

suspendare a fost solicitată.

Sub aspectul pagubei iminente

– punerea în executare a deciziei contestate - materializată prin vânzarea bunurilor

personale ale reclamanților pentru o datorie stabilită în fapt de un act de o

legalitate îndoielnică – corect a fost apreciată ca fiind de natură să-i

prejudicieze grav prin imposibilitatea recuperării eventuale.

În plus, organul fiscal are

la îndemână în condițiile C. proc. fisc. instituirea unor măsuri asigurătorii

asupra bunurilor debitorului, măsura suspendării nefiind de natură să aducă

atingere caracterului executoriu al deciziei emise.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. a Județului Dolj în numele și pentru A.F.P. Municipiului Craiova

împotriva sentinței nr. 372 din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2009.