ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1870/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 22 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr. 3205/117/2008, Curtea de Apel Cluj, ca instanță de apel, investită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpați, în baza art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților P.V. și C.A. În motivarea acestei măsuri instanța a arătat că cei doi inculpați, cetățeni ai Republicii Moldova, au fost arestați preventiv în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., reținând că sunt indicii temeinice din care rezultă că aceștia în noaptea de 30 decembrie 2000, în jurul orelor 4,30, s-au deplasat la Casa de schimb valutar, aparținând SC P.E.

SRL Cluj, unde inculpatul C.A. a tras două focuri de armă asupra părții vătămate K.I., casieră, cauzându-i leziuni care au necesitat peste 60 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și care i-au pus în primejdie viața, după care inculpatul P.V. a pătruns în interiorul casei de schimb valutar de unde a sustras diferite sume de bani în lei și valută. Indiciile temeinice avute în vedere constau în procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză balistică, declarațiile părții vătămate K.I., recunoașterea de către partea vătămată a inculpatului C.A. din planșa foto și din grup, precum și a inculpatului P.V. după voce de pe caseta audio, declarațiile unor martori și concluziile raportului de expertiză medico-legală.

Cât privește temeiul arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen., pericolul concret ce ar rezulta pentru ordinea publică dacă inculpații ar fi lăsați în libertate este dedus de instanță din gravitatea deosebită a faptelor imputate inculpaților, modul și împrejurările de comitere a acestora, care le conferă făptuitorilor un ridicat grad de periculozitate socială. Referitor la nulitatea încheierii de luare a măsurii arestării preventive, invocată în apărare, motivat de faptul că inculpații nu au beneficiat de un interpret de limba rusă, instanța a constatat că această critică nu este întemeiată, nefiind reținută nici de Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia penală nr. 2045 din 4 mai 2008, a trimis cauza pentru rejudecare fără a indica ce acte sunt lovite de nulitate, însă menținând arestarea preventivă a inculpaților.

Sub acest aspect, însă, instanța a constatat că nu li s-a încălcat inculpaților dreptul la apărare întrucât aceștia au dat declarații și s-au exprimat în instanță în limba română, fiind cetățeni moldoveni de naționalitate moldovenească și având ca limbă maternă cea moldovenească, și nu rusa, având astfel posibilitatea de a lua cunoștință de învinuiri, de a răspunde iar atunci când au solicitat interpret de limba rusă pentru o mai bună înțelegere a expresiilor juridice, li s-a acordat acest drept. Deși inculpații sunt arestați preventiv de 4 ani și 6 luni, caracterul rezonabil al duratei măsurii, arată instanța, nu este încălcat, fiind apreciat, conform practicii C.E.D.O. și în raport de gravitatea infracțiunilor, indiciile cu privire la vinovăție și alte criterii, cum ar fi pericolul pe care inculpații l-ar prezenta, sustrăgându-se procedurilor judiciare sau riscul de a comite alte infracțiuni.

A fost înlăturată și critica privind neverificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în termenul de 60 zile, respectiv în intervalul 6 ianuarie – 22 aprilie 2009, cu observarea că prin sentința penală nr. 109 din 27 februarie 2009 Tribunalul Cluj, soluționând ca instanță de fond cauza, în conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpaților. Împotriva acestei încheieri inculpații au declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând casarea acesteia și în rejudecare punerea în libertate. Criticile, prezentate pe larg în partea introductivă, privesc nelegalitatea încheierii, constând în existența cauzei de încetare de drept a măsurii arestării, prevăzută de art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., aceasta fiind menținută după expirarea termenului de 60 zile, prevăzut de art. 160 b din același cod, de la ultima verificare. Astfel, se susține că la 6 ianuarie 2009, Tribunalul Cluj, instanță de fond, a menținut prin încheiere măsura arestării, pentru ca la 3 februarie 2009 să aibă loc dezbaterile, pronunțarea amânată succesiv, având loc la 27 februarie 2009, când, o dată cu condamnarea, a fost menținută și arestarea preventivă. Această măsură, însă, este nelegală, fiind luată în lipsa inculpaților, care nici nu au fost ascultați în acest scop. Așa fiind, se conchide că, în intervalul 6 ianuarie 2009 – 22 aprilie 2009, măsura arestării preventive nu a fost verificată, încetând de drept.

Alte critici privesc încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cauzei, inculpații fiind arestați preventiv de peste 4 ani și 6 luni și inexistența finalității pedepsei, de reintegrare socială a inculpaților, care sunt cetățeni ai Republicii Moldova și, deci, numai în țara lor natală pot fi reintegrați. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate. Critica referitoare la nelegalitatea încheierii atacate pentru motivul verificării arestării preventive a inculpaților după expirarea celor 60 zile, contrar art. 160 b alin. (1) C. proc.

pen., cu efectul încetării de drept a măsurii preventive, conform dispozițiilor art. 140 alin. (1) lit. a) din același cod, este neîntemeiată. Din conținutul prevederilor art. 160 b alin. (1) C. proc. pen. și cel al art. 23 alin. (6) din Constituția României, rezultă, în interpretarea logică a normelor, că în cursul judecății instanța este obligată să verifice, nu mai târziu de 60 zile de la luarea măsurii ori de la ultima menținere a acesteia, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Încălcarea acestui termen are ca efect, potrivit art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., încetarea de drept a măsurii arestării preventive. Ultima dispoziție luată de instanță în legătură cu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților a fost cea prin sentința penală nr. 109 din 27 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, de menținere a arestării preventive, odată cu pronunțarea hotărârii și asupra fondului cauzei, respectiv de condamnare a inculpaților P.V.

și C.A., fiecare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa rezultantă de 17 ani și 6 luni închisoare. De la această dată, 27 februarie 2009, se calculează termenul de „nu mai târziu de 60 zile”, prevăzut de lege, pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în cauză și, în raport de acesta, verificarea și dispoziția luată prin încheierea din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, sunt în termen. Argumentele aduse de apărare în susținerea tezei încetării de drept a măsurii arestării preventive au caracter speculativ și privesc instituția arestării preventive izolat, desprinsă de celelalte activități procesual-penale ce alcătuiesc faza judecății.

Hotărârea instanței și deliberarea ce o precedă privesc mai mult decât chestiunea legalității și temeiniciei arestării dar, în orice caz, o implică cu necesitate, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. și pe aceasta. Împrejurarea că pronunțarea în cauză a fost amânată nu are relevanță în problema în discuție pentru că părțile nu se citează, potrivit legii, pentru termenul la care s-a amânat luarea hotărârii iar inculpații și apărătorii lor au pus concluzii la dezbaterea fondului cu privire la toate aspectele, de fapt și de drept, ale cauzei. În altă ordine, este adevărat că inculpații recurenți P.V. și C.A. au fost arestați preventiv, de la data de 25 decembrie 2004, iar potrivit art. 5 și art. 6 din C.E.D.O., au dreptul să le fie examinată situația în mod echitabil și într-un termen rezonabil.

Durata acestui termen este, însă, în relație directă cu complexitatea cauzei, dată de natura și gravitatea infracțiunilor, felul, natura și diversitatea probelor, unele cu caracter științific, care necesită timp pentru examene de laborator, altele, constând în mărturii, confruntări ș.a., care, de asemenea, se administrează în timp și nu în ultimul rând apariția unor chestiuni, cum sunt cereri de recuzare, de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate. Toate aceste influențe asupra duratei de soluționare se regăsesc în cauza aflată în prezent pe rolul Curții de Apel Cluj. Curtea apreciază că nu s-a încălcat dreptul inculpaților la judecată într-un termen rezonabil.

Cât privește imposibilitatea realizării funcției de reeducare a pedepsei pentru inculpați, cetățeni străini, este de menționat, pe de o parte, că obiectul recursurilor îl constituie încheierea de menținere a arestării preventive și nu hotărârea de condamnare, iar, pe de altă parte, că, potrivit legii, funcția de reeducare a pedepsei privește orice condamnat, fără deosebire de naționalitate sau cetățenie. În sfârșit, nici din examinarea din oficiu a încheierii atacate nu se constată existența vreunui motiv de nelegalitate sau netemeinicie. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive față de inculpați se mențin și în prezent, justificând menținerea acesteia. Față de cele ce preced, recursurile inculpaților P.V.

și C.A. urmează să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care vor fi incluse și onorariile apărătorului din oficiu, care vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați P.V. și C.A. împotriva încheierii de ședință din data de 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosar nr. 3205/117/2008. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Onorariul cuvenit interpretului de limba rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.