ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2998/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2998/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin încheierea de ședință din
10 septembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată
în dosarul nr.
3205/117/2008, în baza art. 160
b
raportat la art. 300
2
C. proc. pen. a
menținut starea de arest a inculpaților: P.V.
și C.A.
aflați în Penitenciarul
Gherla.
Pentru a pronunța
această încheiere, instanța de apel a reținut
următoarele:
Prin sentința penală nr.
109 din 27 februarie 2009 a Tribunalului
Cluj au fost condamnați inculpații P.V. și C.A. la o pedeapsă
rezultantă câte 17 ani și 6 luni închisoare și 8 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) și b) C. pen. pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit
de grav prev. de
art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 176 lit.
d) C. pen. și
tâlhărie prev. de art. 211 alin.
(2) lit. b) și c), alin. (2
1
) lit. a) și b) C. pen. cu
aplicarea
art. 13 C. pen.
În baza
art. 350 C. proc. pen, s-a menținut starea de
arest a
inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din
pedepsele aplicate acestora perioada arestului preventiv începând cu
data
de 25 decembrie 2004, la zi.
S-a reținut în sarcina inculpaților că în
noaptea de 29/30
decembrie 2000 în jurul
orelor 4,30 s-au deplasat la casa de schimb
valutar aparținând SC P.E. SRL
Cluj situată
în municipiul Cluj-Napoca,
unde inculpatul C.A.
a tras două focuri de armă asupra părții vătămate K.I.
casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i
leziuni care au
necesitat pentru vindecare un număr de peste 60 zile de
îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, după care inculpatul
P.V. a pătruns în interiorul casei de schimb
valutar de unde
a sustras diferite sume de bani în lei și valută.
Împotriva acestei sentințe au formulat
apel cei doi inculpați, sens în care s-a format dosarul nr. 3205/117/2008 al
Curții de Apel Cluj.
La termenul de judecată din data de 10
septembrie 2009, s-a
pus în discuție din
oficiu starea de arest a inculpaților.
Cu privire la măsura arestării
preventive s-au reținut următoarele;
Inculpații P.V.
și C.A. au fost reținuți la
data de 25 decembrie 2004
pentru o perioadă de 24 de ore, după care Tribunalul Cluj a dispus arestarea
preventivă a acestora pentru o perioadă de 29 zile.
Măsura arestării preventive a fost
dispusă față de cei doi inculpați în bata art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.
pen.
Cu privire la dispozițiile art. 148 lit. f)
C. proc. pen. s-a reținut că
inculpații
sunt acuzați că au comis două infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de 4 arii care prezintă pericol
concret pentru ordinea publică dacă inculpații ar
fi lăsați în libertate,
aceasta rezultând din gravitatea deosebită a
faptelor imputate
inculpaților, modul de
săvârșire a acestora, împrejurările în care au
fost comise faptele,
respectiv inculpații au venit din Republica
Moldova
în municipiul Cluj-Napoca înarmați cu un pistol cu scopul de
a jefui casa de schimb valutar împrejurări care
au conferit un grad de
pericol social ridicat al inculpaților.
În baza
art. 190 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea traducătorului autorizat U.S.
suma de 300 lei onorariu
pentru
traducerea simultană din limba rusă în limba română.
Împotriva
acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul C.A., solicitând
prin apărătorul desemnat din
oficiu
casarea încheierii recurate și judecarea în stare de libertate,
învederând instanței că durata arestării
preventive este excesivă, iar
motivele care au fost avute
în vedere la luarea măsurii arestării
preventive
nu mai subzistă, faptul că lăsarea în libertate nu prezintă
un pericol public concret pentru ordinea publică,
precum și față de împrejurarea că măsura arestării preventive a fost menținută
în lipsa
dosarelor de fond, acestea
fiind trimise la Curtea Constituțională.
Examinând recursurile declarate de
inculpat sub toate aspectele, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce
vor urma.
Din examinarea
lucrărilor dosarului, se constată că prin sentința
penală
nr. 109 din 27 februarie 2009 a Tribunalului Cluj au fost condamnați inculpații
P.V. și C.A. la o pedeapsă rezultanta câte 17 ani și 6 luni închisoare și 8 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) și b) C. pen. pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor
deosebit de grav prev. de
art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 176
lit. d) C. pen. și
tâlhărie prev. de art. 211
alin. (2) lit. b) și c), alin. (2
1
) lit. a) și b) C. pen. cu
aplicarea
art. 13 C. pen.
în baza
art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de
arest a
inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din
pedepsele aplicate acestora perioada arestului preventiv începând cu
data
de 25 decembrie 2004, la zi.
S-a reținut în sarcina inculpaților că în
noaptea de 29/30
decembrie 2000 în jurul
orelor 4,30 s-au deplasat la casa de schimb
valutar aparținând SC P.E. SRL
Cluj situată în
municipiul Cluj-Napoca,
unde inculpatul C.A.
a tras două focuri de armă asupra părții vătămate K.I.
casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i
leziuni care au
necesitat pentru vindecare un număr de peste 60 zile de
îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, după care inculpatul
P.V. a pătruns în interiorul casei de schimb
valutar de unde
a sustras diferite sume de bani în lei și valută.
Ținând
seama de probele cauzei, respectiv procesul verbal de
cercetare
la fața locului, raportul de expertiză balistică, declarațiile părții vătămate K.I.
precum și recunoașterea de către aceasta a inculpatului C.A. de pe planșa foto,
recunoașterea vocii inculpatului P.V. de pe
caseta audio,
procesul verbal de recunoaștere din grup efectuată de
partea
vătămată asupra inculpatului C.A.,
declarațiile martorilor
F.I., O.I. S.L.,
C.M., B.A.
, B.P. și R.R., raportul de expertiză medico
legală privind leziunile cauzate părții vătămate
precum șl procesele
verbale
cuprinzând activitățile desfășurate de cei doi inculpați. Înalta
Curte
consideră că în ceea ce îl privește pe inculpatul C.A.
, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării
preventive,
temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
, astfel cum a fost modificat prin Legea 356/2006,
respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru
infracțiunile reținute în
sarcina sa
sunt mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui
în libertate prezintă un pericol concret pentru
ordinea publică.
Conform dispozițiilor art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au
determinat arestarea impun în continuare privarea
de libertate sau că
există temeiuri noi care justifică privarea de
libertate, instanța
dispune, prin încheiere
motivată, menținerea arestării preventive.
Prin
încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste
dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există
motive verosimile de a bănui că inculpatul C.A. a săvârșit faptele pentru care
a fost trimis în judecată, a dispus menținerea arestării preventive.
Înalta
Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și
justificată, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea
măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.
pen.
, astfel cum a fost modificat prin Legea
nr.
356/2006, respectiv pedeapsa
pentru infracțiunea reținută în sarcina
inculpatului este mai mare de 4
ani și există probe că lăsarea în
libertate
prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la prelungirea duratei
măsurii arestării preventive,
Înalta Curte,
constată că aceasta s-a datorat și comportamentului
inculpaților care au
formulat numeroase cereri de recuzare și au
ridicat
excepții de neconstitutionalitate care au fost respinse ca
neîntemeiate, excepții care au fost ridicate și
la termenul de judecată din 22 aprilie 2009, care au condus la sesizarea Curții
Constituționale
și suspendarea din nou a soluționării cauzei, până în
prezent excepția de neconstitutionalitate ridicată de inculpați nu a fost
soluționată.
Potrivit jurisprudenței CEDO la
aprecierea caracterului
rezonabil al duratei
măsurii arestării preventive se ia în considerare în
afară de gravitatea
infracțiunilor comise și existența unor indicii serioase cu privire la
vinovăția inculpaților și alte criterii cum ar fi
pericolul pe care inculpații l-ar prezenta sustrăgându-se procedurilor,
pericolul de a comite' alte infracțiuni, aceste două criterii fiind
incidente în cauză și cercetarea inculpaților în
stare de arest preventiv
având în
vedere natura infracțiunilor de care aceștia sunt acuzați, de
faptul că sunt cetățeni moldoveni, fără domiciliu
sau reședință în
România, precum și dificultatea
și circumstanțele în care au fost prinși
cei doi inculpați la aproape 4
ani de la comiterea faptelor în vama Siret de la frontiera cu Republica
Moldova, având asupra lor
instrumente care
atestau faptul că intrau în România pentru a comite
noi infracțiuni.
În
concluzie s-a reținut faptul că temeiurile care au dus la luarea
măsurii arestării preventive față de
inculpat subzistă și în prezent, că termenul rezonabil al duratei acestei
măsuri nu a fost depășit raportat la obiectul cauzei și complexitatea acesteia,
cât și la comportamentul
inculpatului care la fiecare
ciclu procesual a ridicat excepții de
neconstitutionalitate
care au condus la suspendarea judecății cauzei.
Cu privire
la critica invocată de către recurentul inculpat asupra
faptului că a fost soluționată cauza în lipsa
dosarelor de fond, Înalta
Curte, constată că și aceasta
este nefondată, întrucât instanța în
mod
corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen.
, care prevăd următoarele: "Instanța
suspendă
judecata, prin încheiere
motivată, și în cazul în care a fost ridicată o
excepție de
neconstitutionalitate, până la soluționarea de către
Curtea Constituțională a excepției. Dacă inculpatul este arestat, se
aplică în mod corespunzător prevederile art. 300
A
2,
iar dacă față de
acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi
localitatea sau
măsura obligării de a nu
părăsi țara, se aplică, în mod corespunzător,
art. 145 și 145
A
1, încheierea este supusă recursului în
termen de 24
de ore ele la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la
comunicare,
pentru cei lipsă. Recursul se
judecă în termen de 3 zile".
Așadar, instanța
de apel în mod corect a avut în vedere că, de
la data de
la care s-a menținut anterior măsura arestării preventive față de cei doi
Inculpați nu s-a efectuat nici un act procedural judecarea cauzei fiind
suspendată, dosarul de fond aflându-se la
Curtea
Constituțională, s-a considerat că nu se impune revocarea măsurii arestării'
preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin
restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea
sau țara, motive pentru care în baza art. 160
b
și art. 300 C. proc. pen.
a menținut
starea de arest a inculpat și pe perioada soluționării
apelurilor
formulate de aceștia împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele
art. 148 lit. f), art.
300
2
și
ale art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., cât și
prevederile
art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, Înalta Curte, în
conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
, urmează a
respinge ca nefondat recursul declarat
de inculpatul C.A. împotriva
încheierii de ședință din 10 septembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală
și de minori, pronunțată în dosarul nr. 3205/117/2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen.
recurentul inculpat C.A. va fi obligat
la plata sumei de
200 lei cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100
lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești, iar onorariul interpretului de limbă rusă se va suporta din fondul
Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul
C.A.
împotriva
încheierii de ședință din 10 septembrie
2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în
dosarul
nr. 3205/117/2008.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
100 lei, reprezentând
onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului
Justiției și Libertăților Cetățenești.
Onorariul
interpretului de limbă rusă se va suporta din fondul Î
naltei
Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 23 septembrie 2009.