ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2998/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 10 septembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 3205/117/2008, în baza art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților: P.V. și C.A. aflați în Penitenciarul Gherla. Pentru a pronunța această încheiere, instanța de apel a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 109 din 27 februarie 2009 a Tribunalului Cluj au fost condamnați inculpații P.V. și C.A. la o pedeapsă rezultantă câte 17 ani și 6 luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen, s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada arestului preventiv începând cu data de 25 decembrie 2004, la zi. S-a reținut în sarcina inculpaților că în noaptea de 29/30 decembrie 2000 în jurul orelor 4,30 s-au deplasat la casa de schimb valutar aparținând SC P.E. SRL Cluj situată în municipiul Cluj-Napoca, unde inculpatul C.A. a tras două focuri de armă asupra părții vătămate K.I. casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de peste 60 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, după care inculpatul P.V.

a pătruns în interiorul casei de schimb valutar de unde a sustras diferite sume de bani în lei și valută. Împotriva acestei sentințe au formulat apel cei doi inculpați, sens în care s-a format dosarul nr. 3205/117/2008 al Curții de Apel Cluj. La termenul de judecată din data de 10 septembrie 2009, s-a pus în discuție din oficiu starea de arest a inculpaților. Cu privire la măsura arestării preventive s-au reținut următoarele; Inculpații P.V. și C.A. au fost reținuți la data de 25 decembrie 2004 pentru o perioadă de 24 de ore, după care Tribunalul Cluj a dispus arestarea preventivă a acestora pentru o perioadă de 29 zile. Măsura arestării preventive a fost dispusă față de cei doi inculpați în bata art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen. Cu privire la dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a reținut că inculpații sunt acuzați că au comis două infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 arii care prezintă pericol concret pentru ordinea publică dacă inculpații ar fi lăsați în libertate, aceasta rezultând din gravitatea deosebită a faptelor imputate inculpaților, modul de săvârșire a acestora, împrejurările în care au fost comise faptele, respectiv inculpații au venit din Republica Moldova în municipiul Cluj-Napoca înarmați cu un pistol cu scopul de a jefui casa de schimb valutar împrejurări care au conferit un grad de pericol social ridicat al inculpaților. În baza art. 190 C. proc. pen.

s-a stabilit în favoarea traducătorului autorizat U.S. suma de 300 lei onorariu pentru traducerea simultană din limba rusă în limba română. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul C.A., solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu casarea încheierii recurate și judecarea în stare de libertate, învederând instanței că durata arestării preventive este excesivă, iar motivele care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, faptul că lăsarea în libertate nu prezintă un pericol public concret pentru ordinea publică, precum și față de împrejurarea că măsura arestării preventive a fost menținută în lipsa dosarelor de fond, acestea fiind trimise la Curtea Constituțională.

Examinând recursurile declarate de inculpat sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că prin sentința penală nr. 109 din 27 februarie 2009 a Tribunalului Cluj au fost condamnați inculpații P.V. și C.A. la o pedeapsă rezultanta câte 17 ani și 6 luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen.

cu aplicarea art. 13 C. pen. în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada arestului preventiv începând cu data de 25 decembrie 2004, la zi. S-a reținut în sarcina inculpaților că în noaptea de 29/30 decembrie 2000 în jurul orelor 4,30 s-au deplasat la casa de schimb valutar aparținând SC P.E. SRL Cluj situată în municipiul Cluj-Napoca, unde inculpatul C.A. a tras două focuri de armă asupra părții vătămate K.I. casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de peste 60 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, după care inculpatul P.V.

a pătruns în interiorul casei de schimb valutar de unde a sustras diferite sume de bani în lei și valută. Ținând seama de probele cauzei, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză balistică, declarațiile părții vătămate K.I. precum și recunoașterea de către aceasta a inculpatului C.A. de pe planșa foto, recunoașterea vocii inculpatului P.V. de pe caseta audio, procesul verbal de recunoaștere din grup efectuată de partea vătămată asupra inculpatului C.A., declarațiile martorilor F.I., O.I. S.L., C.M., B.A. , B.P. și R.R., raportul de expertiză medico legală privind leziunile cauzate părții vătămate precum șl procesele verbale cuprinzând activitățile desfășurate de cei doi inculpați.

Înalta Curte consideră că în ceea ce îl privește pe inculpatul C.A. , subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. , astfel cum a fost modificat prin Legea 356/2006, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa sunt mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Conform dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul C.A. a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, a dispus menținerea arestării preventive. Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. , astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Cu privire la prelungirea duratei măsurii arestării preventive, Înalta Curte, constată că aceasta s-a datorat și comportamentului inculpaților care au formulat numeroase cereri de recuzare și au ridicat excepții de neconstitutionalitate care au fost respinse ca neîntemeiate, excepții care au fost ridicate și la termenul de judecată din 22 aprilie 2009, care au condus la sesizarea Curții Constituționale și suspendarea din nou a soluționării cauzei, până în prezent excepția de neconstitutionalitate ridicată de inculpați nu a fost soluționată.

Potrivit jurisprudenței CEDO la aprecierea caracterului rezonabil al duratei măsurii arestării preventive se ia în considerare în afară de gravitatea infracțiunilor comise și existența unor indicii serioase cu privire la vinovăția inculpaților și alte criterii cum ar fi pericolul pe care inculpații l-ar prezenta sustrăgându-se procedurilor, pericolul de a comite' alte infracțiuni, aceste două criterii fiind incidente în cauză și cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv având în vedere natura infracțiunilor de care aceștia sunt acuzați, de faptul că sunt cetățeni moldoveni, fără domiciliu sau reședință în România, precum și dificultatea și circumstanțele în care au fost prinși cei doi inculpați la aproape 4 ani de la comiterea faptelor în vama Siret de la frontiera cu Republica Moldova, având asupra lor instrumente care atestau faptul că intrau în România pentru a comite noi infracțiuni.

În concluzie s-a reținut faptul că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent, că termenul rezonabil al duratei acestei măsuri nu a fost depășit raportat la obiectul cauzei și complexitatea acesteia, cât și la comportamentul inculpatului care la fiecare ciclu procesual a ridicat excepții de neconstitutionalitate care au condus la suspendarea judecății cauzei. Cu privire la critica invocată de către recurentul inculpat asupra faptului că a fost soluționată cauza în lipsa dosarelor de fond, Înalta Curte, constată că și aceasta este nefondată, întrucât instanța în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen.

, care prevăd următoarele: "Instanța suspendă judecata, prin încheiere motivată, și în cazul în care a fost ridicată o excepție de neconstitutionalitate, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 300 A 2, iar dacă față de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 și 145 A 1, încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore ele la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă.

Recursul se judecă în termen de 3 zile". Așadar, instanța de apel în mod corect a avut în vedere că, de la data de la care s-a menținut anterior măsura arestării preventive față de cei doi Inculpați nu s-a efectuat nici un act procedural judecarea cauzei fiind suspendată, dosarul de fond aflându-se la Curtea Constituțională, s-a considerat că nu se impune revocarea măsurii arestării' preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, motive pentru care în baza art. 160 b și art. 300 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpat și pe perioada soluționării apelurilor formulate de aceștia împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 148 lit. f), art. 300 2 și ale art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii de ședință din 10 septembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 3205/117/2008. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat C.A. va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, iar onorariul interpretului de limbă rusă se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii de ședință din 10 septembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 3205/117/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Onorariul interpretului de limbă rusă se va suporta din fondul Î naltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2009.