ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 572/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 572/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând

asupra

recursului penal de față, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 1748 din 20 decembrie 2007, Tribunalul București, secția I penală,

a hotărât:

În baza art.

254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C.

pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului G.N.,

la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de

mită.

În

temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) – c) C. pen.

În

temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani,

stabilit conform art. 82 C. pen.

În

temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atrage atenția inculpatului

asupra nerespectării prevederilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea

beneficiului suspendării condiționate.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea și a executării pedepsei

accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) – c) C. pen.

S-a

constatat că sumele de 200 EURO și 600 lei (6.000.000 ROL) folosite la

realizarea flagrantului au fost restituite, conform art. 255 alin. (5) C. pen.,

denunțătorului B.C.

În

temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.500

lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a

reținut că, la data de 15 august 2005, numitul B.C. a fost internat la Spitalul

Clinic de Urgență Sf. Ioan, din București, Secția de Ortopedie – Traumatologie,

potrivit foii de observație clinică generală întocmită cu prilejul internării

pacientului, diagnosticul fiind „contuzie șold drept (decimentare piesă

femurală șold drept)”.

În

perioada de spitalizare, pacientul B.C. s-a aflat în îngrijirea și sub

supravegherea Prof. Dr. N.G., medic în cadrul Secției de Ortopedie -

Traumatologie din Spitalul Clinic de Urgență Sf. Ioan.

După

efectuarea unor investigații medicale de specialitate (ecografie, radiografie

șold drept) și a analizei probelor biologice, medicul curant, Prof. Dr. N.G., a

hotărât că se impune ca pacientul B.C. să fie supus unei intervenții

chirurgicale de revizie a protezei pe care o avea deja implantată la șoldul

drept, prin înlocuirea a două componente ale protezei, respectiv capul și tija

femurală.

Efectuarea

acestei intervenții chirurgicale nu s-a putut face de îndată, datorită faptului

că, fiind vorba de o intervenție ce prezenta un risc hemoragic major, era

nevoie de o anumită cantitate de sânge izogrup care în timpul operației să fie

transfuzat bolnavului, or la vremea respectivă spitalul se confrunta cu o lipsă

acută de sânge pentru transfuzii.

Chiar și

în condițiile în care, în urma diligențelor întreprinse de familia pacientului B.C.,

au fost aduse patru persoane care au donat sânge pentru acesta, tot nu a putut

fi accelerată efectuarea intervenției chirurgicale datorită incompatibilității

sesizate între donatori și pacient, fiind astfel necesar să se aștepte ca cele

două flacoane de sânge izogrup personalizate pentru pacientul B.C. să fie

furnizate de C.H.T. București.

Astfel,

cum rezultă din referatul întocmit de medicul V.C. din cadrul Secției Anestezie

– Terapie Intensivă a Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan și atașat foii de

observație clinică generală, conform registrului de transfuzii al Secției

A.T.L, sângele (două unități) pentru pacientul B.C. a fost primit pe data de 24

august 2005.

În

aceeași zi, numitul B.C. a fost anunțat de către medicul N.G. că a fost

programat pentru operație a doua zi de dimineață, în jurul orei 9,00 - 9,30,

fiind totodată invitat să vină la cabinetul medicului.

Potrivit

declarațiilor constante ale martorului B.C., în timp ce se afla în cabinetul

medicului N.G. și fără ca de față să mai fie și alte persoane, acesta din urmă

i-a spus că „trebuie să facă socoteala banilor necesari pentru operație”, după

care a făcut un calcul pe o bucată de hârtie pe care i-a înmânat-o spunându-i

că trebuie să-i dea suma de 13.600.000 ROL înainte de operație și 3.000.000 ROL

după operație. A mai susținut martorul că în aceleași împrejurări, i-a spus

medicului că dispune doar de suma de 6.000.000 ROL, însă acesta i-a răspuns că

este prea puțin și totodată i-a explicat că suma de 13.600.000 ROL trebuie să

i-o aducă a doua zi, 25 august 2005, de dimineață la ora 8,00, după care

urmează să fie operat imediat, iar la rugămintea sa de a-i da voie să plece

acasă în ziua respectivă pentru a face rost de întreaga sumă de bani solicitată

și de care nu dispunea în acel moment, medicul a fost de acord.

În

cuprinsul înscrisului întocmit de medicul N.G. în împrejurările sus-menționate,

aflat la dosar urmărire penală, acesta a înserat următoarele mențiuni:

-

anestezie1.000.000

- 4

ajut.1.600.000

- piesă

femurală9.000.000

- ciment

standard2.000.000

- 13.600.000

Imediat

după aceea, martorul B.C., profund indignat de situația ivită, a sunt-o pe

telefonul mobil pe soția sa, B.I., rugând-o să vină cât mai repede la spital.

Cei doi

soți s-au întâlnit la poarta Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan și, după ce

martorul B.C. i-a relatat soției sale împrejurările în care medicul N.G. i-a

pretins plata unei sume de bani pentru efectuarea intervenției chirurgicale,

arătându-i totodată biletul întocmit de acesta, dându-și seama că nu au de unde

procura această sumă de bani, au hotărât de comun acord să meargă la Secția 15

Poliție pentru a sesiza organele judiciare cu privire la această faptă.

De aici

au fost îndrumați către organul de urmărire penală competent, Parchetul de pe

lângă Tribunalul București, unde în aceeași zi a fost înregistrat denunțul

formulat de B.C. împotriva medicului N.G., prin care l-a acuzat pe acesta de

pretinderea nejustificată a sumei de 16.600.000 ROL în vederea efectuării

intervenției chirurgicale de care avea nevoie la șoldul drept.

Dat

fiind faptul că astfel cum rezulta din denunțul formulat de B.C., o parte din

suma pretinsă de medicul N.G. urma a fi remisă chiar a doua zi de dimineață,

organul de urmărire penală a procedat la organizarea unei operațiuni de

constatare flagrantă a infracțiunii sesizate prin denunț.

În acest

sens, martorul denunțător B.C. a pus la dispoziție organelor judiciare suma de

200 de Euro compusă dintr-o bancnotă de 100 de Euro și două bancnote de câte 50

de Euro, pe care o obținuse prin împrumut de la o cunoștință, precum și suma de

6.000.000 ROL compusă din două bancnote a câte 1.000.000 ROL și opt bancnote a

câte 500.000 ROL, pe care o avea dinainte pregătită pentru suportarea

costurilor ocazionate de operație.

Toate

bancnotele sus-menționate au fost consemnate după serie și număr într-un proces

verbal încheiat în prezența martorului asistent B.I., după care au fost

inscripționate cu creion fluorescent cu mențiunea „MITA 25 august 2005”.

Așa cum

rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, în

dimineața zilei de 25 august 2005, după ce i-a fost înmânată denunțătorului

suma de 200 Euro și 6.000.000 ROL, alcătuită din bancnotele capcanate cu o zi

în urmă, acesta, sub supravegherea organelor judiciare s-a deplasat la Spitalul

Clinic de Urgență Sf. Ioan, unde conform înțelegerii prealabile, în jurul orei

8,00, a intrat într-un cabinet care purta pe ușa de acces inscripția Prof. Dr. N.G.

După aproximativ 5 minute, denunțătorul a ieșit din cabinetul respectiv și a

comunicat organelor judiciare că i-a dat medicului N.G. banii, pe care acesta

i-a pus într-un sertar al biroului.

Imediat

după aceea, procurorul și cei doi polițiști care-l însoțeau la realizarea

flagrantului au pătruns în încăperea de unde ieșise denunțătorul, unde au găsit

o persoană, identificată ulterior ca fiind medicul N.G. Întrebat fiind de către

procuror, dacă a primit vreo sumă de bani de la persoana care tocmai ieșise din

birou, medicul N.G. a spus că a primit o sumă de bani de la persoana

respectivă, indicând sertarul de la birou unde pusese banii și totodată a precizat

că aceștia erau necesari pentru procurarea materialelor ce urmau a fi folosite

în operație.

În

sertarul indicat de medic, deasupra unor înscrisuri, a fost găsită suma de 200

EURO și 6.000.000 ROL, iar în urma verificărilor efectuate în prezența martorului

asistent T.M., s-a constatat că bancnotele respective erau aceleași cu cele

consemnate în procesul verbal de capcanare și înmânate denunțătorului înainte

de realizarea flagrantului.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, pentru motivele

consemnate

în partea introductivă, solicitând achitarea.

Curtea

de Apel București, secția I penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., prin decizia penală nr. 145 din 3 iunie 2008, reținând că din analiza

probelor administrate prima instanță a stabilit în mod cert vinovăția

inculpatului N.G., a respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta împotriva

sentinței penale nr. 1748/2007 a Tribunalului București, secția I penală.

Apelantul

inculpat a fost obligat să plătească 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul N.G.

Prin

motivele de recurs, inculpatul a criticat ambele hotărâri, sub aspectul

greșitei sale condamnări, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat art. 10 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, în temeiul art.

10 lit. d) C. proc. pen., subliniind atât în motivele scrise de recurs, în

susținerea orală a acestora, precum și în concluziile scrise, că în cauză nu

sunt întrunite „trăsăturile” constitutive ale infracțiunii de luare de mită,

sub aspectul laturii subiective.

Inculpatul

a susținut că, dacă scopul pentru care funcționarul a primit banii este altul

decât îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea unui act privitor la îndatoririle

sale de serviciu, fapta nu constituie infracțiunea de luare de mită, iar în

speță, banii primiți nu au fost pretinși în scopul îndeplinirii unui act

referitor la îndatoririle de serviciu, ci pentru achitarea materialelor, suma

primită acoperind contravaloarea acestora.

De

asemenea, s-a susținut că vinovăția inculpatului nu a fost dovedită,

invocându-se următoarele aspecte:

1.

Amânarea operației pentru martorul B.C. s-a datorat lipsei sângelui.

2.

Sumele repartizate din bugetul asigurărilor sociale sunt insuficiente pentru

satisfacerea tuturor solicitărilor de asigurare gratuită a materialelor

protetice, motiv pentru care se întocmesc liste de așteptare pentru pacienții

care nu reprezintă urgențe.

spitale există o practică în sensul ca pacienții, care nu prezentau afecțiuni

de urgență și nu erau înscriși pe lista de așteptare să achite contravaloarea

materialelor, practică rezultată și din probele administrate în cauză.

de care suferea martorul B.C. nu reprezintă o urgență medico-chirurgicală,

motiv pentru care nu putea beneficia de proteză gratuită înaintea altor

pacienți, mai ales că beneficiase anterior de 2 proteze gratuite.

5.

Pentru operația martorului era necesară schimbarea capului și a tijei, 2 din

cele 3 componente care alcătuiesc o proteză totală, caz în care pacientul venit

peste lista de așteptare este nevoit să achite contravaloarea acestora,

achiziționare care se face fie de la firma distribuitoare, fie prin intermediul

medicului, care achită banii reprezentantului firmei.

secția de ortopedie a spitalului și firma distribuitoare există o înțelegere

scrisă, în sensul că se puteau utiliza proteze sau componente ale acestora

lăsate în custodie pentru pacienții veniți peste rând.

7.

Există un caiet de programări pentru pacienții trecuți pe lista de așteptare,

listă pe care nu era trecut și martorul care s-ar fi prezentat la camera de

gardă abia în 12 august 2005.

8.

Cimentul necesar protezării nu era achiziționat și plătit de spital, ci de

medici.

există o înregistrare audio-video a flagrantului.

10.Consemnările

de pe bilet trebuie interpretate coroborat cu celelalte mijloace de probă

administrate în cauză.

În

concluzie, se arată că suma solicitată acoperă costurile materialelor necesare

operației, ceea ce demonstrează, în opinia inculpatului, că nu a pretins și nu

a primit nicio sumă de bani pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Recursul

formulat de inculpat a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., referitor la comiterea unei grave erori de fapt de către

instanță.

Examinând

hotărârile pronunțate în cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat de

inculpatul N.G. este fondat, însă pentru alte considerente decât cele susținute

de recurent.

Astfel,

potrivit art. 254 C. pen., constituie infracțiunea de luarea de mită

pretinderea ori primirea de către un funcționat sau un alt salariat, de bani,

bunuri ori alte foloase, care nu i se cuvin, sau acceptarea promisiunii unor

asemenea foloase ori respingerea acesteia, în scopul de a îndeplini, a nu

îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de

serviciu, ori a face un act contrar acestor îndatoriri.

Rezultă

că elementul material al laturii subiective a infracțiunii constă în fapta

funcționarului, care în condițiile și în scopurile arătate în art. 254 C. pen.,

pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă

promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge.

Infracțiunea

de luare de mită se săvârșește cu intenție directă, calificată de scop.

Scopul

care califică intenția, în cazul acestei infracțiuni, este ca funcționarul să

îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act

privitor la îndatoririle sale de serviciu sau să facă un act contrar acelor

îndatoriri.

Revenind

la cauză, se constată că instanța fondului corect a stabilit, pe baza probelor

administrate, situația de fapt care a fost anterior expusă (situație de fapt

însușită, de altfel și de către instanța de apel), pe care a încadrat-o

corespunzător și în drept.

Astfel,

fapta inculpatului N.G. care, în calitate de medic în cadrul Secției Ortopedie

Traumatologie a Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan, în data de 24 august

2005, a pretins de la pacientul B.C. suma de 11.600.000 ROL (1.160 RON),

condiționând efectuarea actului medical de primirea sumei respective, iar la

data de 25 august 2005 a primit de la acesta, în mod nejustificat, suma de

4.000.000 lei (400 RON) și 200 Euro, în vederea efectuării unei intervenții

chirurgicale, întrunește din punct de vedere al laturii obiective, cât și sub

raport subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită,

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

Astfel,

după cum corect au reținut și instanța de fond șic ea de apel, apărările

inculpatului, în sensul că ar fi adus la cunoștință pacientului B.C. că,

întrucât nu figurează pe lista de așteptare a bolnavilor ce necesitau

intervenții chirurgicale de endoprotezare, nu poate beneficia de gratuitate în

cadrul programului național derulat prin intermediul C.A.S.M.B. și ca atare va

trebui să suporte personal toate costurile materialelor necesare operației

(inclusiv al componentelor protetice ce trebuiau înlocuite la șoldul drept),

lucru cu care acesta din urmă s-ar fi declarat de acord, astfel că banii primiți

de la B.C., în dimineața zilei de 25 august 2005, reprezentau tocmai costul

acestor materiale necesare intervenției chirurgicale, nu pot fi acceptate de

instanță ca susținând nevinovăția acestuia din mai multe considerente după cum

urmează:

În

primul rând, lipsa de veridicitate a susținerilor inculpatului este generată de

unele contradicții existente între afirmațiile acestuia din cuprinsul

declarațiilor date în cadrul procesului și acțiunile sale anterioare realizării

flagrantului.

Astfel,

atât prin declarația dată în faza urmăririi penale la data de 25 august 2005,

cât și prin declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul pretinde

că pentru efectuarea intervenției chirurgicale la care urma a fi supus

pacientul B.C. era nevoie de două pungi de ciment standard, care astfel cum

rezultă din copia facturii fiscale nr. 0668270 din 16 august 2005 emisă de SC M.O.

SRL și din copiile chitanțelor nr. 0361095 din 16 august 2005 și nr. 0361092

din 2 august 2005 ar fi costat în total suma de 399,98 lei, or dacă intenția sa

la momentul întocmirii biletului pe care i l-a înmânat pacientului B.C. ar fi

fost aceea ca acest înscris să reprezinte o informare corectă și completă a

pacientului asupra tuturor costurilor ocazionate de intervenția chirurgicală,

nu se înțelege de ce în cuprinsul acestui înscris, în dreptul mențiunii „ciment

standard” a fost înscrisă suma de 2.000.000 ROL, adică echivalentul unei

singure pungi de ciment standard, aspect recunoscut chiar de către inculpat

prin declarația din data de 25 august 2005.

De

asemenea, în toate declarațiile pe care le-a dat în cauză, inculpatul a

precizat că intervenția chirurgicală la care trebuia supus pacientul B.C.

presupunea înlocuirea a două componente ale protezei pe care o avea deja

implantată, respectiva capului protezei și a tijei femurale. Așa cum rezultă

din adresa firmei SC M.O. SRL, emisă la data de 24 iunie 2005, către Clinica de

Ortopedie Sf. Ioan, componenta femurală a unei proteze costa 9.000.000 ROL, iar

capul protetic 2.500.000 ROL. Este adevărat că în cuprinsul înscrisului

întocmit de inculpat pentru pretinsa justificare a costurilor operației este

menționată piesa femurală în valoare de 9.000.000 ROL, însă, dacă așa cum

susține inculpatul, pacientul B.C. nu putea beneficia de gratuitate la înlocuirea

nici uneia dintre componentele protetice de care avea nevoie, se pune

întrebarea firească, de ce nu a fost menționat în acest înscris și costul

capului protetic de care avea nevoie pacientul și pe care ar fi trebuit deci

să-l suporte deopotrivă alături de cel al piesei femurale, conform susținerilor

inculpatului.

De

altfel, conștientizând inadvertențele existente între ceea ce afirmase prin

declarațiile din 25 august 2005 și conținutul înscrisului justificativ întocmit

la data de 24 august 2005, prin declarația dată în faza urmăririi penale la

data de 13 octombrie 2005, inculpatul a încercat să lămurească aceste

contradicții, precizând că din suma de 13.600.000 ROL, înscrisă în biletul

sus-menționat, trebuia să achite reprezentantului firmei O. pentru cele două

piese femurale suma de 11.500.000 ROL (adică 9.000.000 ROL pentru piesa

femurală și 2.500.000 ROL pentru capul protezei), iar restul de 2.100.000 lei

reprezenta valoarea cimentului acrilic, aspecte care demonstrează că apărările

sale sunt făcute pro causa.

Alte

două mențiuni înscrise în biletul cu calculul justificativ prezentat de

inculpat martorului denunțător se referă la suma de 1.000.000 ROL pentru

anestezie și 1.600.000 ROL pentru 4 ajutoare.

Cu

privire la aceste sume de bani, prin declarațiile date, inculpatul a oferit

diverse explicații, care mai de care mai contradictorii. Astfel, în declarația

olografă dată la 25 august 2005, cu privire la acest aspect, inculpatul declară

că în momentul când a făcut calculul materialelor pacientul B.C. l-a întrebat

ce obligații ar avea față de medicul anestezist și față de ajutoare, așa încât

a făcut pe aceeași hârtie un calcul total estimativ și l-a trimis să rezolve cu

anestezista, rămânând să rezolve înainte de operație cu cele patru ajutoare.

Prin declarația dată în aceeași zi în fața procurorului pe formular tipizat, cu

privire la aceleași aspecte, inculpatul spune că nu poate preciza ce reprezintă

sumele înscrise pe hârtia prezentată de procuror la rubricile „anestezie” și

respectiv „4 ajutoare”. Ulterior, în declarația dată la 13 octombrie 2005, tot

în cursul urmăririi penale, în ideea ca justificările oferite să fie cât mai

credibile, inculpatul a declarat că nu dorește să facă precizări suplimentare

cu privire la sumele trecute pe foaia de hârtie la rubricile „anestezie

1.000.000 ROL” și respectiv „4 ajutoare 1.600.000 ROL”, deoarece nu-și

amintește specificația acestora, făcând însă totodată acea precizare

suplimentară la care s-a făcut și anterior referire conform căreia suma de

13.600.000 ROL înscrisă pe bilet reprezenta de fapt costul materialelor

protetice pe care trebuia să-l achite reprezentantului firmei O. (11.500.000

ROL) și al cimentului acrilic necesar pentru operație (2.100.000 ROL).

Și în

declarația dată în fața instanței de judecată în faza cercetării judecătorești,

inculpatul a păstrat aceeași atitudine cu privire la justificarea semnificației

sumelor menționate în înscrisul înmânat martorului denunțător pentru

„anestezie” și „4 ajutoare”, precizând că nu-și amintește în ce context a menționat

aceste sume. Însă, mai mult decât atât, în aceeași declarație, contrazicându-se

flagrant în raport cu ceea ce susținuse până în acel moment, inculpatul oferă o

altă justificare cu privire la semnificația întregii sume de 13.600.000 ROL

pretinsă pacientului B.C. și înscrisă pe biletul înmânat acestuia, afirmând că

înainte de operație l-a contactat telefonic pe reprezentantul firmei O., care

avea lăsate în custodia spitalului mai multe proteze și acesta i-a spus că

pentru piesele pe care le va folosi pentru pacientul B.C. este nevoie de

achitarea sumei de 13.600.000 ROL.

Neverosimilitatea

acestei afirmații a inculpatului este ilustrată, pe de o parte, de faptul că

acesta se contrazice singur, în condițiile în care așa cum s-a precizat în cele

ce preced, prin declarația din 13 octombrie 2005, a afirmat că pentru costul

materialelor trebuia să achite reprezentantului firmei O. suma de 11.500.000

ROL (și nu 13.600.000 ROL), iar pe de altă parte de faptul că această

împrejurare relatată de inculpat nu este confirmată nici de martorul I.M.,

asociat și administrator în cadrul SC M.O. SRL, reprezentant al acestei

societăți în relațiile cu Clinica de Ortopedie din cadrul Spitalului Sf. Ioan

și nici de martorul S.A.B., agent de vânzări în cadrul firmei sus-menționate,

care se ocupa cu livrarea materialelor, inclusiv către Spitalul Sf. Ioan.

Astfel,

în declarația dată în cursul urmăririi penale, la data de 17 ianuarie 2006,

martorul I.M. precizează că într-adevăr în a doua jumătate a lunii august 2005

a fost sunat de către prof. N.G., care l-a întrebat dacă îi poate furniza

materiale ortopedice, iar la răspunsul său afirmativ, i-a spus că o să-l

contacteze, apreciind că probabil a fost vorba despre un telefon dat cu scopul

de a se asigura că firma funcționează și în luna august. Prin declarația dată

în cursul cercetării judecătorești, martorul I.M. afirmă că își amintește că în

luna august 2005 a fost sunat de către dl. prof. N.G., care l-a întrebat dacă

este în București întrucât intenționează să cumpere ceva de la firma al cărei

asociat este, fără a preciza în mod explicit ce anume dorește să cumpere, el

dându-și însă seama despre ce anume era vorba, astfel că i-a spus că este în

localitate și că îi stă la dispoziție. Din examinarea coroborată a celor două

declarații ale martorului I.M. nu rezultă confirmarea împrejurării relatate de

inculpat, cum că martorul în discuție, în calitate de reprezentant al firmei O.

i-ar fi comunicat prin telefon că pentru piesele pe care le va folosi pentru

pacientul B.C. ar fi nevoie de achitarea sumei de 13.600.000 ROL. De altfel,

nici martorul S.A.B., agent de vânzări în cadrul SC M.O. SRL nu confirmă o

atare împrejurare, acesta precizând că de fapt nu a avut nici o relație

personală cu prof. N.G., ci doar se salutau.

Revenind

la sumele de bani înscrise de inculpat pe hârtia înmânată martorului denunțător

cu titlu de „anestezie” și „4 ajutoare”, este de precizat că prin declarațiile

sale, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești

martora P.I.R., medic anestezist în cadrul secției Ortopedie Traumatologie a

Spitalului Sf. Ioan, a negat că ar fi avut vreo înțelegere cu prof. N.G. ca

pacientul B.C. să îi dea vreo sumă de bani prin intermediul acestuia pentru

efectuarea anesteziei.

De

asemenea, nici martorul P.R., medic în cadrul Secției Ortopedie Traumatologie

care, posibil, urma să participe alături de dr. N.G. la efectuarea intervenției

chirurgicale la care trebuia supus pacientul B.C. și nici martor N.C.V.,

asistentă șefă la blocul operator al secției de Ortopedie Traumatologie, care

în mod implicit făcea parte din echipa operatorie nu confirmă faptul că ar fi

urmat să primească cumva vreo sumă de bani de la pacientul B.C. pentru

activitățile pe care le-ar fi îndeplinit în legătură cu intervenția chirurgicală

la care urma a fi supus.

Așadar,

față de considerentele anterior expuse se impune concluzia că o parte din

mențiunile înscrise de inculpat pe bucata de hârtie înmânată denunțătorului

reprezintă de fapt o justificare preconstituită în vederea primirii de foloase

necuvenite în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

În al

doilea rând, apărările inculpatului trebuie verificate prin raportare la

exigențele dispozițiilor art. 69 C. proc. pen., care stabilesc criteriile de

care trebuie să se țină seamă la evaluarea declarațiilor învinuitului sau

inculpatului, în sensul că aceste mijloace de probă pot servi la aflarea

adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce

rezultă din ansamblul probelor existente in cauză.

Prin

declarația olografă și aceea pe formular tipizat date la 30 august 2005

martorul I.M., asociat si administrator al SC M.O. SRL, afirmă printre altele,

că nu avea un contract special cu dr. N.G. și niciodată nu i-a livrat acestuia

componente protetice, că acesta nu ar fi putut cumpăra de la firma SC M.O. SRL

proteze fără știrea sa și nu a purtat vreo discuție cu dr. N.G. pentru

cumpărarea de componente protetice pentru pacientul B.C.

În

declarația dată la 17 ianuarie 2006, tot în cursul urmăririi penale, martorul I.M.

precizează că prof. N.G. nu i-a solicitat niciodată componente protetice pentru

vreun pacient.

În fața

instanței de judecată același martor declară că în situația în care medicul

hotăra că este cazul ca la intervenția chirurgicală să folosească componente

protetice din cele pe care le avea în custodie spitalul și pe care pacientul

era de acord să le plătească, firma sa era anunțată și își amintește că până în

data de 1 septembrie 2005 nu s-a cumpărat de către nici un pacient aflat în

Spitalul Sf. Ioan vreo componentă protetică dintre cele lăsate în custodia

spitalului, aceasta probabil pentru că nu a fost necesar, dat fiind faptul că

se aflau încă în perioada de derulare a contractului. În cuprinsul aceleiași

declarații, dată în fața instanței de judecată, martorul I.M. mai afirmă ca

până la sfârșitul lunii august 2005 nu a fost contactat de medici din Spitalul

Sf. Ioan pentru a i se solicita să încuviințeze folosirea unor componente

protetice din cele lăsate în custodia spitalului pentru vreun pacient.

Martorul

S.A.B., agent de vânzări în cadrul SC M.O. SRL și reprezentant al acestei

societăți în relațiile comerciale cu Spitalul Sf. Ioan, prin declarația dată în

cursul urmăririi penale la data de 01 septembrie 2005 a precizat că prof. N.G.

nu a comandat niciodată de la firma SC M.O. SRL implanturi sau proteze și nu

i-a vândut niciodată acestuia produse ortopedice fără a emite facturi sau

chitanțe.

Audiat

fiind de către instanță același martor declară că nu i s-a întâmplat niciodată

ca vreun pacient să achite costul protezei pe care el să o livreze de la firmă

către spital.

Martorul

C.V., celălalt asociat și administrator al SC M.O. SRL a declarat în cursul

urmăririi penale că dr. N.G. nu a cumpărat niciodată personal de la SC M.O. SRL

produse ortopedice (implanturi sau proteze), iar in cursul cercetării

judecătorești acesta a declarat că în ipoteza în care o anumită componentă

protetică ce este necesară a fi implantată nu mai există pe stoc, se poate

apela la cele lăsate în custodia spitalului, costul acestora urmând a fi

achitat fie de către pacient, pe bază de factură, fie de către spital, pe baza

unui referat de urgență întocmit de medic sau șeful de secție și aprobat de

casa de asigurări de sănătate.

În

condițiile în care până la sfârșitul lunii august 2005 nici un medic din cadrul

Spitalului Sf. Ioan și, ca atare, nici inculpatul nu au solicitat

reprezentanților firmei SC M.O. SRL încuviințarea folosirii unor componente

protetice dintre cele lăsate în custodia spitalului, al căror cost să fie

suportat de către pacienți, faptul că deși lista de așteptare a persoanelor ce

urmau a fi supuse unei astfel de intervenții chirurgicale, astfel cum o descrie

inculpatul, era extrem de vastă, pacientul B.C. este cel dintâi bolnav în cazul

căruia s-ar fi folosit componente protetice din cele aflate în custodia

spitalului și a căror contravaloare era nevoit să o achite este o dovadă, în

plus, a activității infracționale a inculpatului.

S-a

reținut că în mod constant martorul denunțător B.C. a susținut că medicul N.G.

nu i-a spus că ar trebui să fie operat peste lista de așteptare și că de aceea

ar fi nevoie să suporte costul materialelor necesare operației, fiind ferm

convins că suma înscrisă pe hârtia pe care o primise de la acesta era pretinsă

în interes personal, în condițiile în care îndeplinea toate cerințele pentru a

beneficia de gratuitate, prin aceste declarații martorul infirmând practic

susținerile contrare ale medicului. Cu toate că de față la discuția purtată în

cabinetul inculpatului între acesta și martorul denunțător nu a fost de față

nici o persoană rezultă totuși în mod cert că incidentul legat de înmânarea

înscrisului cuprinzând calculul sumelor de bani pretinse de medic a provocat

martorului B.C. o reacție de profundă indignare, descrisă în declarațiile sale

de către martora B.I., care s-a întâlnit cu soțul sau B.C. la scurt timp de la

incident. Astfel, atât in declarația dată in faza urmăririi penale cât și în

declarația dată în fața instanței de fond martora precizează că soțul său era

disperat, supărat, transpirat și nici nu mai putea să vorbească atunci când i-a

dat biletul întocmit de dr. N.G., iar apoi i-a spus că medicul i-a transmis că

nu va fi operat până nu va aduce întreaga sumă înscrisă pe acea bucată de

hârtie. De altfel, această reacție de indignare l-a și determinat pe martor să

sesizeze organele judiciare despre pretinderea nejustificată de către medicul N.G.

a unei sume de bani și despre condiționarea actului medical de plata acestei

sume.

În ceea

ce privește apărarea inculpatului referitoare la existența unei liste de

așteptare cuprinzând pacienții programați pentru intervenții chirurgicale de-a

lungul unei anumite perioade de timp și din cauza căreia pacientul B.C. nu

putea beneficia de gratuitate decât după epuizarea acesteia, se constată că

aceasta se întemeiază pe simple afirmații fără corespondent indubitabil în

ansamblul probelor existente in cauză.

Astfel,

deși aceasta pretinsă lista de așteptare este evocată pe lângă inculpatul N.G.

și de martorii P.R., P.Ș. și F.D., medici în cadrul Secției de Ortopedie

Traumatologie a Spitalului Sf. Ioan, aceasta nu este produsă faptic, ca și

mijloc de probă în cauză care să confirme veridicitatea susținerilor

persoanelor sus menționate, iar inculpatul nu oferă nici un indiciu cu privire

la posibilitatea consultării acestuia.

Cu

privire la acest aspect, martora M.E., asistentă șefă în cadrul secției

Ortopedie Traumatologie, a declarat că la nivelul secției exista un caiet de

programări în care bolnavii cronici ce urmau a suferi intervenții chirurgicale

la șold erau menționați de către asistente pe baza indicațiilor date de medicii

curanți, amintindu-și că pacientul B.C. a fost programat în acest caiet pentru

internare pe data de 15 august 2005. Mai precizează martora că acest caiet de

programări nu este o listă de așteptare propriu zisă ci reprezintă, o agendă a

anului 2005 în care sunt menționați toți bolnavii cronici care trebuie operați

în cursul anului, constituind totodată și programul operator pentru săptămâna

sau săptămânile viitoare în funcție de ce stabilesc medicii la raportul de

gardă, iar la sfârșitul fiecărui an aceste caiete de programări fie se distrug,

fie se păstrează, fiind posibil ca agenda întocmită pentru programări pe anul 2005

să fi rămas în posesia sa.

Așadar,

din aceste susțineri ale martorei M.E. rezultă că pacientul B.C. a fost

menționat in caietul de programări întocmit la nivelul secției pentru bolnavii

cronici ce necesitau intervenție chirurgicală de endoprotezare și deci implicit

în programul operator al secției, afirmațiile sale fiind în mod evident

întărite și de înscrisul aflat la dosar urmărire penală intitulat „Tabel cu

programarea bolnavilor pentru proteză șold” și care poartă parafa medicului șef

de secție F.D., în cuprinsul căruia, pentru perioada 15 august 2005 – 31

octombrie 2005, erau programați un număr de 20 de pacienți, pacientul B.C.

figurând primul pe listă cu diagnosticul decimentare piesă femurală șold dr.).

Deși la dosarul cauzei nu există pretinsa listă de așteptare invocată de

inculpat conform căreia la momentul când pacientul B.C. a fost internat erau

făcute programări pentru o perioadă de aproximativ 7 luni de zile, există în

fapt acest tabel cu programările bolnavilor pentru o proteză șold care confirmă

împrejurarea că pacientul B.C. a fost inclus în programul de endoprotezare

chiar la data internării sale în spital, 15 august 2005, iar la data la care

urma a fi în fapt operat, 25 august 2005, conform adresei nr. 11189 din 2 septembrie

2005 a Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan, în subgestiunea bloc operator

ortopedie exista un număr de 5 proteze totale de șold cimentate, 9 bucăți

proteze MOORE, 8 bucăți proteze totale de șold necimentate, 3 bucăți proteze de

șold bipolare și 1 bucată proteză de șold necimentată.

Nu se

exclude posibilitatea practică a întocmirii la nivelul unităților spitalicești

de specialitate a unor liste de programare a bolnavilor care necesită

intervenții chirurgicale de endoprotezare în limita stocului de proteze

asigurat din bugetul asigurărilor sociale și nici pe aceea ca în afara acestei

liste la cererea pacienților costurile materialelor protetice să fie suportate

de aceștia, împrejurări la care au făcut referire mai mulți martori audiați în

cauză (P.R., P.Ș., F.D., I.M., C.V., A.R.Șt., F.A.), însă din examinarea

materialului probator administrat în cauză rezultă, dincolo de orice îndoială,

că nu aceasta a fost situația concretă a pacientului B.C.

Referitor

la suma de 2.000.000 ROL înscrisă în biletul întocmit de inculpat și înmânat

martorului denunțător, în dreptul mențiunii „cimentul standard”, nu a constatat

că aceasta ar fi făcut obiectul luării de mită, întrucât, astfel cum rezultă

din declarațiile concordante ale martorilor P.R., P.Ș., M.E., I.M., C.V. și S.A.B.,

la nivelul anului 2005 cimentul acrilic nu a făcut obiectul contractului de

furnizare încheiat în cadrul programului național de endoprotezare câștigat prin

licitație electronică de SC M.O. SRL, nefiind deci înscris pe lista de

gratuități, astfel că pacienții trebuiau să achite contravaloarea acestui

produs. Mai mult decât atât, astfel cum afirmă martorii I.M., S.A.B. și C.V.,

în luna august 2005 medicul N.G. a achiziționat de la SC M.O. SRL mai multe

pungi de ciment standard necesar endoprotezării, împrejurare confirmată și de

factura fiscală nr. 0668270 din 16 august 2005 și respectiv de chitanțele nr. 0361092

din 2 august 2005 și nr. 0361095 din 16 august 2005, aflate în copie la dosar

urmărire penală, care atestă cumpărarea de către dr. N.G. a unei cantități de

10 pungi ciment ortopedic cu suma de 1999,93 lei.

Rezultă

mai presus de orice îndoială că în cauză, infracțiunea de luare de mită nu

numai că există, dar sunt și întrunite elementele sale constitutive.

Din

probele administrate în cauză rezultă că acțiunea de pretindere a inculpatului

a avut o semnificație exactă, precisă, sugerând neîndoielnic, neechivoc

martorului B.C., cererea sumei respective în vederea efectuării intervenției

chirurgicale.

Cu alte

cuvinte, prin pretinderea de bani, inculpatul și-a manifestat intenția de a

condiționa îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, intenția care a fost

înțeleasă, ca atare, de către martorul denunțător.

Mai mult

decât atât, recurentul inculpat a și primit banii pretinși de la pacient în

vederea efectuării intervenției chirurgicale.

În

raport de aceste considerente rezultă că apărările inculpatului sunt făcute pro

causa în vederea înlăturării răspunderii penale, apărări care, după cum s-a

menționat anterior, necoroborându-se cu celelalte probe administrate, au fost

înlăturate din ansamblul probator administrat în cauză.

Recursul

inculpatului este întemeiat, însă, sub aspectul aprecierii că fapta comisă de

acesta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de luare de mită.

Pentru a

constitui infracțiune, fapta unei persoane trebuie să prezinte pericol social,

respectiv să fie periculoasă pentru societate.

Art. 18 C.

pen., prevede că, în înțelesul legii penale, fapta care prezintă pericol social

este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre

valorile sociale apărate de legea penală (art. 1 C. pen.) și pentru a cărei

sancționare este necesară aplicarea unei pedepse.

Pe de

altă parte, potrivit art. 18

1

C. pen., o faptă prevăzută de legea

penală nu constituie infracțiune atunci când datorită atingerii minime pe care

o aduce vreuneia dintre valorile apărate de lege și ținând seama de conținutul

ei concret este în mod vădit lipsită de importanță și nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

Tot

legiuitorul a prevăzut în alin. (2) al art. 18

1

C. pen., că la

stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se țină seama de

modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi

putut produce, de persoana și conduita făptuitorului.

Înalta

Curte constată că, în concret, fapta săvârșită de inculpat, nu prezintă gradul

de pericol social specific infracțiunii de luare de mită, în pofida pericolului

social generic al unei astfel de infracțiuni de corupție, precum și a atitudinii

procesuale a inculpatului, care, în cadrul prerogativelor dreptului la apărare,

a negat săvârșirea faptei.

Astfel,

fapta săvârșită de inculpat prin conținutul ei concret, este lipsită în mod

vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de

luare de mită.

Lipsa

gradului de pericol social rezultă din modul și mijloacele de săvârșire, redate

anterior.

Astfel,

se constată că recurentul a comis un singur act infracțional, de pretindere și

primire de bani, după cum rezultă din probele administrate, iar mai mult decât

atât, activitatea profesională a inculpatului nu se caracteriza prin

pretinderea și primirea de bani sau alte foloase necuvenite pentru

condiționarea actului medical, după cum rezultă din declarațiile martorilor audiați

în cauză, inclusiv ale lui B.C., care în urmă cu câțiva ani a mai fost operat

de inculpat, prilej cu care nu i-a pretins niciun folos material.

De

asemenea, persoana, conduita profesională (inculpatul la data săvârșirii faptei

avea 70 ani), faptul că este infractor primar, dovedesc că înainte de comiterea

faptei inculpatul a manifestat o conduită de respect față de valorile sociale

ocrotite de lege și față de regulile de conviețuire socială.

Sub

aspectul persoanei inculpatului, mai este de subliniat că și din punct de

vedere profesional, inculpatul și-a îndeplinit cu conștiinciozitate și respect

îndatoririle de medic chirurg ortoped, fiind apreciat atât de către colegii de

breaslă și oamenii de știință, cât și de către pacienți, drept unul din cei mai

valoroși specialiști în domeniul chirurgiei ortopedice și traumatologice.

De

asemenea, se constată că recurentul este și un reputat om de știință, care de-a

lungul carierei sale a desfășurat o prodigioasă activitate științifică în

domeniul ortopediei și traumatologiei, a participat la numeroase congrese,

conferințe, consfătuiri, simpozioane, mese rotunde și a publicat numeroase

lucrări de specialitate.

Mai mult

decât atât, recurentul este doctor în medicină, cu titlul de profesor

universitar, este membru titular al A.Ș.M. și membru corespondent al A.O.Ș.

În

raport de aceste calități și distincții ale recurentului, se apreciază că fapta

reținută în sarcina acestuia nu poate prezenta gradul de pericol social al

infracțiunii de luare de mită, iar activitatea profesională a acestuia nu poate

fi „încununată” cu aplicarea unei pedepse, chiar suspendată condiționat.

În

consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art.

385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de

inculpat, va casa în parte sentința penală atacată și în totalitate decizia

instanței de apel și, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C.

pen., va achita pe recurent sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.

254 C. pen.

Ca

urmare, în baza art. 18

1

alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit.

c) C. pen., va aplica recurentului amenda administrativă în cuantum de 1.000

lei.

Se vor

menține celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv cele referitoare la

obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 145 din 3

iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează,

în parte, sentința penală nr. 1748 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului

București, secția I penală, și în totalitate, decizia penală atacată, și

rejudecând:

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., raportat

la art. 18

1

C. pen., achită pe inculpatul N.G. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen.

În baza art.

18

1

alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) din același cod,

aplică inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.

Menține

dispozițiile referitoare la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare către stat din sentință.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 februarie 2009.