ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 572/2009

Amânarea operației pentru martorul B.C. s-a datorat lipsei sângelui.

Sumele repartizate din bugetul asigurărilor sociale sunt insuficiente pentru satisfacerea tuturor solicitărilor de asigurare gratuită a materialelor protetice, motiv pentru care se întocmesc liste de așteptare pentru pacienții care nu reprezintă urgențe.

În spitale există o practică în sensul ca pacienții, care nu prezentau afecțiuni de urgență și nu erau înscriși pe lista de așteptare să achite contravaloarea materialelor, practică rezultată și din probele administrate în cauză.

Boala de care suferea martorul B.C. nu reprezintă o urgență medico-chirurgicală, motiv pentru care nu putea beneficia de proteză gratuită înaintea altor pacienți, mai ales că beneficiase anterior de 2 proteze gratuite.

Pentru operația martorului era necesară schimbarea capului și a tijei, 2 din cele 3 componente care alcătuiesc o proteză totală, caz în care pacientul venit peste lista de așteptare este nevoit să achite contravaloarea acestora, achiziționare care se face fie de la firma distribuitoare, fie prin intermediul medicului, care achită banii reprezentantului firmei.

Între secția de ortopedie a spitalului și firma distribuitoare există o înțelegere scrisă, în sensul că se puteau utiliza proteze sau componente ale acestora lăsate în custodie pentru pacienții veniți peste rând.

Există un caiet de programări pentru pacienții trecuți pe lista de așteptare, listă pe care nu era trecut și martorul care s-ar fi prezentat la camera de gardă abia în 12 august 2005.

Cimentul necesar protezării nu era achiziționat și plătit de spital, ci de medici.

Nu există o înregistrare audio-video a flagrantului. 10.Consemnările de pe bilet trebuie interpretate coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. În concluzie, se arată că suma solicitată acoperă costurile materialelor necesare operației, ceea ce demonstrează, în opinia inculpatului, că nu a pretins și nu a primit nicio sumă de bani pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Recursul formulat de inculpat a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., referitor la comiterea unei grave erori de fapt de către instanță. Examinând hotărârile pronunțate în cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat de inculpatul N.G. este fondat, însă pentru alte considerente decât cele susținute de recurent. Astfel, potrivit art. 254 C. pen., constituie infracțiunea de luarea de mită pretinderea ori primirea de către un funcționat sau un alt salariat, de bani, bunuri ori alte foloase, care nu i se cuvin, sau acceptarea promisiunii unor asemenea foloase ori respingerea acesteia, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, ori a face un act contrar acestor îndatoriri. Rezultă că elementul material al laturii subiective a infracțiunii constă în fapta funcționarului, care în condițiile și în scopurile arătate în art. 254 C. pen., pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge. Infracțiunea de luare de mită se săvârșește cu intenție directă, calificată de scop. Scopul care califică intenția, în cazul acestei infracțiuni, este ca funcționarul să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau să facă un act contrar acelor îndatoriri. Revenind la cauză, se constată că instanța fondului corect a stabilit, pe baza probelor administrate, situația de fapt care a fost anterior expusă (situație de fapt însușită, de altfel și de către instanța de apel), pe care a încadrat-o corespunzător și în drept. Astfel, fapta inculpatului N.G. care, în calitate de medic în cadrul Secției Ortopedie Traumatologie a Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan, în data de 24 august 2005, a pretins de la pacientul B.C. suma de 11.600.000 ROL (1.160 RON), condiționând efectuarea actului medical de primirea sumei respective, iar la data de 25 august 2005 a primit de la acesta, în mod nejustificat, suma de 4.000.000 lei (400 RON) și 200 Euro, în vederea efectuării unei intervenții chirurgicale, întrunește din punct de vedere al laturii obiective, cât și sub raport subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. Astfel, după cum corect au reținut și instanța de fond șic ea de apel, apărările inculpatului, în sensul că ar fi adus la cunoștință pacientului B.C. că, întrucât nu figurează pe lista de așteptare a bolnavilor ce necesitau intervenții chirurgicale de endoprotezare, nu poate beneficia de gratuitate în cadrul programului național derulat prin intermediul C.A.S.M.B. și ca atare va trebui să suporte personal toate costurile materialelor necesare operației (inclusiv al componentelor protetice ce trebuiau înlocuite la șoldul drept), lucru cu care acesta din urmă s-ar fi declarat de acord, astfel că banii primiți de la B.C., în dimineața zilei de 25 august 2005, reprezentau tocmai costul acestor materiale necesare intervenției chirurgicale, nu pot fi acceptate de instanță ca susținând nevinovăția acestuia din mai multe considerente după cum urmează: În primul rând, lipsa de veridicitate a susținerilor inculpatului este generată de unele contradicții existente între afirmațiile acestuia din cuprinsul declarațiilor date în cadrul procesului și acțiunile sale anterioare realizării flagrantului. Astfel, atât prin declarația dată în faza urmăririi penale la data de 25 august 2005, cât și prin declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul pretinde că pentru efectuarea intervenției chirurgicale la care urma a fi supus pacientul B.C. era nevoie de două pungi de ciment standard, care astfel cum rezultă din copia facturii fiscale nr. 0668270 din 16 august 2005 emisă de SC M.O. SRL și din copiile chitanțelor nr. 0361095 din 16 august 2005 și nr. 0361092 din 2 august 2005 ar fi costat în total suma de 399,98 lei, or dacă intenția sa la momentul întocmirii biletului pe care i l-a înmânat pacientului B.C. ar fi fost aceea ca acest înscris să reprezinte o informare corectă și completă a pacientului asupra tuturor costurilor ocazionate de intervenția chirurgicală, nu se înțelege de ce în cuprinsul acestui înscris, în dreptul mențiunii „ciment standard” a fost înscrisă suma de 2.000.000 ROL, adică echivalentul unei singure pungi de ciment standard, aspect recunoscut chiar de către inculpat prin declarația din data de 25 august 2005. De asemenea, în toate declarațiile pe care le-a dat în cauză, inculpatul a precizat că intervenția chirurgicală la care trebuia supus pacientul B.C. presupunea înlocuirea a două componente ale protezei pe care o avea deja implantată, respectiva capului protezei și a tijei femurale. Așa cum rezultă din adresa firmei SC M.O. SRL, emisă la data de 24 iunie 2005, către Clinica de Ortopedie Sf. Ioan, componenta femurală a unei proteze costa 9.000.000 ROL, iar capul protetic 2.500.000 ROL. Este adevărat că în cuprinsul înscrisului întocmit de inculpat pentru pretinsa justificare a costurilor operației este menționată piesa femurală în valoare de 9.000.000 ROL, însă, dacă așa cum susține inculpatul, pacientul B.C. nu putea beneficia de gratuitate la înlocuirea nici uneia dintre componentele protetice de care avea nevoie, se pune întrebarea firească, de ce nu a fost menționat în acest înscris și costul capului protetic de care avea nevoie pacientul și pe care ar fi trebuit deci să-l suporte deopotrivă alături de cel al piesei femurale, conform susținerilor inculpatului. De altfel, conștientizând inadvertențele existente între ceea ce afirmase prin declarațiile din 25 august 2005 și conținutul înscrisului justificativ întocmit la data de 24 august 2005, prin declarația dată în faza urmăririi penale la data de 13 octombrie 2005, inculpatul a încercat să lămurească aceste contradicții, precizând că din suma de 13.600.000 ROL, înscrisă în biletul sus-menționat, trebuia să achite reprezentantului firmei O. pentru cele două piese femurale suma de 11.500.000 ROL (adică 9.000.000 ROL pentru piesa femurală și 2.500.000 ROL pentru capul protezei), iar restul de 2.100.000 lei reprezenta valoarea cimentului acrilic, aspecte care demonstrează că apărările sale sunt făcute pro causa. Alte două mențiuni înscrise în biletul cu calculul justificativ prezentat de inculpat martorului denunțător se referă la suma de 1.000.000 ROL pentru anestezie și 1.600.000 ROL pentru 4 ajutoare. Cu privire la aceste sume de bani, prin declarațiile date, inculpatul a oferit diverse explicații, care mai de care mai contradictorii. Astfel, în declarația olografă dată la 25 august 2005, cu privire la acest aspect, inculpatul declară că în momentul când a făcut calculul materialelor pacientul B.C. l-a întrebat ce obligații ar avea față de medicul anestezist și față de ajutoare, așa încât a făcut pe aceeași hârtie un calcul total estimativ și l-a trimis să rezolve cu anestezista, rămânând să rezolve înainte de operație cu cele patru ajutoare. Prin declarația dată în aceeași zi în fața procurorului pe formular tipizat, cu privire la aceleași aspecte, inculpatul spune că nu poate preciza ce reprezintă sumele înscrise pe hârtia prezentată de procuror la rubricile „anestezie” și respectiv „4 ajutoare”. Ulterior, în declarația dată la 13 octombrie 2005, tot în cursul urmăririi penale, în ideea ca justificările oferite să fie cât mai credibile, inculpatul a declarat că nu dorește să facă precizări suplimentare cu privire la sumele trecute pe foaia de hârtie la rubricile „anestezie 1.000.000 ROL” și respectiv „4 ajutoare 1.600.000 ROL”, deoarece nu-și amintește specificația acestora, făcând însă totodată acea precizare suplimentară la care s-a făcut și anterior referire conform căreia suma de 13.600.000 ROL înscrisă pe bilet reprezenta de fapt costul materialelor protetice pe care trebuia să-l achite reprezentantului firmei O. (11.500.000 ROL) și al cimentului acrilic necesar pentru operație (2.100.000 ROL). Și în declarația dată în fața instanței de judecată în faza cercetării judecătorești, inculpatul a păstrat aceeași atitudine cu privire la justificarea semnificației sumelor menționate în înscrisul înmânat martorului denunțător pentru „anestezie” și „4 ajutoare”, precizând că nu-și amintește în ce context a menționat aceste sume. Însă, mai mult decât atât, în aceeași declarație, contrazicându-se flagrant în raport cu ceea ce susținuse până în acel moment, inculpatul oferă o altă justificare cu privire la semnificația întregii sume de 13.600.000 ROL pretinsă pacientului B.C. și înscrisă pe biletul înmânat acestuia, afirmând că înainte de operație l-a contactat telefonic pe reprezentantul firmei O., care avea lăsate în custodia spitalului mai multe proteze și acesta i-a spus că pentru piesele pe care le va folosi pentru pacientul B.C. este nevoie de achitarea sumei de 13.600.000 ROL. Neverosimilitatea acestei afirmații a inculpatului este ilustrată, pe de o parte, de faptul că acesta se contrazice singur, în condițiile în care așa cum s-a precizat în cele ce preced, prin declarația din 13 octombrie 2005, a afirmat că pentru costul materialelor trebuia să achite reprezentantului firmei O. suma de 11.500.000 ROL (și nu 13.600.000 ROL), iar pe de altă parte de faptul că această împrejurare relatată de inculpat nu este confirmată nici de martorul I.M., asociat și administrator în cadrul SC M.O. SRL, reprezentant al acestei societăți în relațiile cu Clinica de Ortopedie din cadrul Spitalului Sf. Ioan și nici de martorul S.A.B., agent de vânzări în cadrul firmei sus-menționate, care se ocupa cu livrarea materialelor, inclusiv către Spitalul Sf. Ioan. Astfel, în declarația dată în cursul urmăririi penale, la data de 17 ianuarie 2006, martorul I.M. precizează că într-adevăr în a doua jumătate a lunii august 2005 a fost sunat de către prof. N.G., care l-a întrebat dacă îi poate furniza materiale ortopedice, iar la răspunsul său afirmativ, i-a spus că o să-l contacteze, apreciind că probabil a fost vorba despre un telefon dat cu scopul de a se asigura că firma funcționează și în luna august. Prin declarația dată în cursul cercetării judecătorești, martorul I.M. afirmă că își amintește că în luna august 2005 a fost sunat de către dl. prof. N.G., care l-a întrebat dacă este în București întrucât intenționează să cumpere ceva de la firma al cărei asociat este, fără a preciza în mod explicit ce anume dorește să cumpere, el dându-și însă seama despre ce anume era vorba, astfel că i-a spus că este în localitate și că îi stă la dispoziție. Din examinarea coroborată a celor două declarații ale martorului I.M. nu rezultă confirmarea împrejurării relatate de inculpat, cum că martorul în discuție, în calitate de reprezentant al firmei O. i-ar fi comunicat prin telefon că pentru piesele pe care le va folosi pentru pacientul B.C. ar fi nevoie de achitarea sumei de 13.600.000 ROL. De altfel, nici martorul S.A.B., agent de vânzări în cadrul SC M.O. SRL nu confirmă o atare împrejurare, acesta precizând că de fapt nu a avut nici o relație personală cu prof. N.G., ci doar se salutau. Revenind la sumele de bani înscrise de inculpat pe hârtia înmânată martorului denunțător cu titlu de „anestezie” și „4 ajutoare”, este de precizat că prin declarațiile sale, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești martora P.I.R., medic anestezist în cadrul secției Ortopedie Traumatologie a Spitalului Sf. Ioan, a negat că ar fi avut vreo înțelegere cu prof. N.G. ca pacientul B.C. să îi dea vreo sumă de bani prin intermediul acestuia pentru efectuarea anesteziei. De asemenea, nici martorul P.R., medic în cadrul Secției Ortopedie Traumatologie care, posibil, urma să participe alături de dr. N.G. la efectuarea intervenției chirurgicale la care trebuia supus pacientul B.C. și nici martor N.C.V., asistentă șefă la blocul operator al secției de Ortopedie Traumatologie, care în mod implicit făcea parte din echipa operatorie nu confirmă faptul că ar fi urmat să primească cumva vreo sumă de bani de la pacientul B.C. pentru activitățile pe care le-ar fi îndeplinit în legătură cu intervenția chirurgicală la care urma a fi supus. Așadar, față de considerentele anterior expuse se impune concluzia că o parte din mențiunile înscrise de inculpat pe bucata de hârtie înmânată denunțătorului reprezintă de fapt o justificare preconstituită în vederea primirii de foloase necuvenite în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. În al doilea rând, apărările inculpatului trebuie verificate prin raportare la exigențele dispozițiilor art. 69 C. proc. pen., care stabilesc criteriile de care trebuie să se țină seamă la evaluarea declarațiilor învinuitului sau inculpatului, în sensul că aceste mijloace de probă pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente in cauză. Prin declarația olografă și aceea pe formular tipizat date la 30 august 2005 martorul I.M., asociat si administrator al SC M.O. SRL, afirmă printre altele, că nu avea un contract special cu dr. N.G. și niciodată nu i-a livrat acestuia componente protetice, că acesta nu ar fi putut cumpăra de la firma SC M.O. SRL proteze fără știrea sa și nu a purtat vreo discuție cu dr. N.G. pentru cumpărarea de componente protetice pentru pacientul B.C. În declarația dată la 17 ianuarie 2006, tot în cursul urmăririi penale, martorul I.M. precizează că prof. N.G. nu i-a solicitat niciodată componente protetice pentru vreun pacient. În fața instanței de judecată același martor declară că în situația în care medicul hotăra că este cazul ca la intervenția chirurgicală să folosească componente protetice din cele pe care le avea în custodie spitalul și pe care pacientul era de acord să le plătească, firma sa era anunțată și își amintește că până în data de 1 septembrie 2005 nu s-a cumpărat de către nici un pacient aflat în Spitalul Sf. Ioan vreo componentă protetică dintre cele lăsate în custodia spitalului, aceasta probabil pentru că nu a fost necesar, dat fiind faptul că se aflau încă în perioada de derulare a contractului. În cuprinsul aceleiași declarații, dată în fața instanței de judecată, martorul I.M. mai afirmă ca până la sfârșitul lunii august 2005 nu a fost contactat de medici din Spitalul Sf. Ioan pentru a i se solicita să încuviințeze folosirea unor componente protetice din cele lăsate în custodia spitalului pentru vreun pacient. Martorul S.A.B., agent de vânzări în cadrul SC M.O. SRL și reprezentant al acestei societăți în relațiile comerciale cu Spitalul Sf. Ioan, prin declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 01 septembrie 2005 a precizat că prof. N.G. nu a comandat niciodată de la firma SC M.O. SRL implanturi sau proteze și nu i-a vândut niciodată acestuia produse ortopedice fără a emite facturi sau chitanțe. Audiat fiind de către instanță același martor declară că nu i s-a întâmplat niciodată ca vreun pacient să achite costul protezei pe care el să o livreze de la firmă către spital. Martorul C.V., celălalt asociat și administrator al SC M.O. SRL a declarat în cursul urmăririi penale că dr. N.G. nu a cumpărat niciodată personal de la SC M.O. SRL produse ortopedice (implanturi sau proteze), iar in cursul cercetării judecătorești acesta a declarat că în ipoteza în care o anumită componentă protetică ce este necesară a fi implantată nu mai există pe stoc, se poate apela la cele lăsate în custodia spitalului, costul acestora urmând a fi achitat fie de către pacient, pe bază de factură, fie de către spital, pe baza unui referat de urgență întocmit de medic sau șeful de secție și aprobat de casa de asigurări de sănătate. În condițiile în care până la sfârșitul lunii august 2005 nici un medic din cadrul Spitalului Sf. Ioan și, ca atare, nici inculpatul nu au solicitat reprezentanților firmei SC M.O. SRL încuviințarea folosirii unor componente protetice dintre cele lăsate în custodia spitalului, al căror cost să fie suportat de către pacienți, faptul că deși lista de așteptare a persoanelor ce urmau a fi supuse unei astfel de intervenții chirurgicale, astfel cum o descrie inculpatul, era extrem de vastă, pacientul B.C. este cel dintâi bolnav în cazul căruia s-ar fi folosit componente protetice din cele aflate în custodia spitalului și a căror contravaloare era nevoit să o achite este o dovadă, în plus, a activității infracționale a inculpatului. S-a reținut că în mod constant martorul denunțător B.C. a susținut că medicul N.G. nu i-a spus că ar trebui să fie operat peste lista de așteptare și că de aceea ar fi nevoie să suporte costul materialelor necesare operației, fiind ferm convins că suma înscrisă pe hârtia pe care o primise de la acesta era pretinsă în interes personal, în condițiile în care îndeplinea toate cerințele pentru a beneficia de gratuitate, prin aceste declarații martorul infirmând practic susținerile contrare ale medicului. Cu toate că de față la discuția purtată în cabinetul inculpatului între acesta și martorul denunțător nu a fost de față nici o persoană rezultă totuși în mod cert că incidentul legat de înmânarea înscrisului cuprinzând calculul sumelor de bani pretinse de medic a provocat martorului B.C. o reacție de profundă indignare, descrisă în declarațiile sale de către martora B.I., care s-a întâlnit cu soțul sau B.C. la scurt timp de la incident. Astfel, atât in declarația dată in faza urmăririi penale cât și în declarația dată în fața instanței de fond martora precizează că soțul său era disperat, supărat, transpirat și nici nu mai putea să vorbească atunci când i-a dat biletul întocmit de dr. N.G., iar apoi i-a spus că medicul i-a transmis că nu va fi operat până nu va aduce întreaga sumă înscrisă pe acea bucată de hârtie. De altfel, această reacție de indignare l-a și determinat pe martor să sesizeze organele judiciare despre pretinderea nejustificată de către medicul N.G. a unei sume de bani și despre condiționarea actului medical de plata acestei sume. În ceea ce privește apărarea inculpatului referitoare la existența unei liste de așteptare cuprinzând pacienții programați pentru intervenții chirurgicale de-a lungul unei anumite perioade de timp și din cauza căreia pacientul B.C. nu putea beneficia de gratuitate decât după epuizarea acesteia, se constată că aceasta se întemeiază pe simple afirmații fără corespondent indubitabil în ansamblul probelor existente in cauză. Astfel, deși aceasta pretinsă lista de așteptare este evocată pe lângă inculpatul N.G. și de martorii P.R., P.Ș. și F.D., medici în cadrul Secției de Ortopedie Traumatologie a Spitalului Sf. Ioan, aceasta nu este produsă faptic, ca și mijloc de probă în cauză care să confirme veridicitatea susținerilor persoanelor sus menționate, iar inculpatul nu oferă nici un indiciu cu privire la posibilitatea consultării acestuia. Cu privire la acest aspect, martora M.E., asistentă șefă în cadrul secției Ortopedie Traumatologie, a declarat că la nivelul secției exista un caiet de programări în care bolnavii cronici ce urmau a suferi intervenții chirurgicale la șold erau menționați de către asistente pe baza indicațiilor date de medicii curanți, amintindu-și că pacientul B.C. a fost programat în acest caiet pentru internare pe data de 15 august 2005. Mai precizează martora că acest caiet de programări nu este o listă de așteptare propriu zisă ci reprezintă, o agendă a anului 2005 în care sunt menționați toți bolnavii cronici care trebuie operați în cursul anului, constituind totodată și programul operator pentru săptămâna sau săptămânile viitoare în funcție de ce stabilesc medicii la raportul de gardă, iar la sfârșitul fiecărui an aceste caiete de programări fie se distrug, fie se păstrează, fiind posibil ca agenda întocmită pentru programări pe anul 2005 să fi rămas în posesia sa. Așadar, din aceste susțineri ale martorei M.E. rezultă că pacientul B.C. a fost menționat in caietul de programări întocmit la nivelul secției pentru bolnavii cronici ce necesitau intervenție chirurgicală de endoprotezare și deci implicit în programul operator al secției, afirmațiile sale fiind în mod evident întărite și de înscrisul aflat la dosar urmărire penală intitulat „Tabel cu programarea bolnavilor pentru proteză șold” și care poartă parafa medicului șef de secție F.D., în cuprinsul căruia, pentru perioada 15 august 2005 – 31 octombrie 2005, erau programați un număr de 20 de pacienți, pacientul B.C. figurând primul pe listă cu diagnosticul decimentare piesă femurală șold dr.). Deși la dosarul cauzei nu există pretinsa listă de așteptare invocată de inculpat conform căreia la momentul când pacientul B.C. a fost internat erau făcute programări pentru o perioadă de aproximativ 7 luni de zile, există în fapt acest tabel cu programările bolnavilor pentru o proteză șold care confirmă împrejurarea că pacientul B.C. a fost inclus în programul de endoprotezare chiar la data internării sale în spital, 15 august 2005, iar la data la care urma a fi în fapt operat, 25 august 2005, conform adresei nr. 11189 din 2 septembrie 2005 a Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan, în subgestiunea bloc operator ortopedie exista un număr de 5 proteze totale de șold cimentate, 9 bucăți proteze MOORE, 8 bucăți proteze totale de șold necimentate, 3 bucăți proteze de șold bipolare și 1 bucată proteză de șold necimentată. Nu se exclude posibilitatea practică a întocmirii la nivelul unităților spitalicești de specialitate a unor liste de programare a bolnavilor care necesită intervenții chirurgicale de endoprotezare în limita stocului de proteze asigurat din bugetul asigurărilor sociale și nici pe aceea ca în afara acestei liste la cererea pacienților costurile materialelor protetice să fie suportate de aceștia, împrejurări la care au făcut referire mai mulți martori audiați în cauză (P.R., P.Ș., F.D., I.M., C.V., A.R.Șt., F.A.), însă din examinarea materialului probator administrat în cauză rezultă, dincolo de orice îndoială, că nu aceasta a fost situația concretă a pacientului B.C. Referitor la suma de 2.000.000 ROL înscrisă în biletul întocmit de inculpat și înmânat martorului denunțător, în dreptul mențiunii „cimentul standard”, nu a constatat că aceasta ar fi făcut obiectul luării de mită, întrucât, astfel cum rezultă din declarațiile concordante ale martorilor P.R., P.Ș., M.E., I.M., C.V. și S.A.B., la nivelul anului 2005 cimentul acrilic nu a făcut obiectul contractului de furnizare încheiat în cadrul programului național de endoprotezare câștigat prin licitație electronică de SC M.O. SRL, nefiind deci înscris pe lista de gratuități, astfel că pacienții trebuiau să achite contravaloarea acestui produs. Mai mult decât atât, astfel cum afirmă martorii I.M., S.A.B. și C.V., în luna august 2005 medicul N.G. a achiziționat de la SC M.O. SRL mai multe pungi de ciment standard necesar endoprotezării, împrejurare confirmată și de factura fiscală nr. 0668270 din 16 august 2005 și respectiv de chitanțele nr. 0361092 din 2 august 2005 și nr. 0361095 din 16 august 2005, aflate în copie la dosar urmărire penală, care atestă cumpărarea de către dr. N.G. a unei cantități de 10 pungi ciment ortopedic cu suma de 1999,93 lei. Rezultă mai presus de orice îndoială că în cauză, infracțiunea de luare de mită nu numai că există, dar sunt și întrunite elementele sale constitutive. Din probele administrate în cauză rezultă că acțiunea de pretindere a inculpatului a avut o semnificație exactă, precisă, sugerând neîndoielnic, neechivoc martorului B.C., cererea sumei respective în vederea efectuării intervenției chirurgicale. Cu alte cuvinte, prin pretinderea de bani, inculpatul și-a manifestat intenția de a condiționa îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, intenția care a fost înțeleasă, ca atare, de către martorul denunțător. Mai mult decât atât, recurentul inculpat a și primit banii pretinși de la pacient în vederea efectuării intervenției chirurgicale. În raport de aceste considerente rezultă că apărările inculpatului sunt făcute pro causa în vederea înlăturării răspunderii penale, apărări care, după cum s-a menționat anterior, necoroborându-se cu celelalte probe administrate, au fost înlăturate din ansamblul probator administrat în cauză. Recursul inculpatului este întemeiat, însă, sub aspectul aprecierii că fapta comisă de acesta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de luare de mită. Pentru a constitui infracțiune, fapta unei persoane trebuie să prezinte pericol social, respectiv să fie periculoasă pentru societate. Art. 18 C. pen., prevede că, în înțelesul legii penale, fapta care prezintă pericol social este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile sociale apărate de legea penală (art. 1 C. pen.) și pentru a cărei sancționare este necesară aplicarea unei pedepse. Pe de altă parte, potrivit art. 18 1 C. pen., o faptă prevăzută de legea penală nu constituie infracțiune atunci când datorită atingerii minime pe care o aduce vreuneia dintre valorile apărate de lege și ținând seama de conținutul ei concret este în mod vădit lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Tot legiuitorul a prevăzut în alin. (2) al art. 18 1 C. pen., că la stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făptuitorului. Înalta Curte constată că, în concret, fapta săvârșită de inculpat, nu prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii de luare de mită, în pofida pericolului social generic al unei astfel de infracțiuni de corupție, precum și a atitudinii procesuale a inculpatului, care, în cadrul prerogativelor dreptului la apărare, a negat săvârșirea faptei. Astfel, fapta săvârșită de inculpat prin conținutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de luare de mită. Lipsa gradului de pericol social rezultă din modul și mijloacele de săvârșire, redate anterior. Astfel, se constată că recurentul a comis un singur act infracțional, de pretindere și primire de bani, după cum rezultă din probele administrate, iar mai mult decât atât, activitatea profesională a inculpatului nu se caracteriza prin pretinderea și primirea de bani sau alte foloase necuvenite pentru condiționarea actului medical, după cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, inclusiv ale lui B.C., care în urmă cu câțiva ani a mai fost operat de inculpat, prilej cu care nu i-a pretins niciun folos material. De asemenea, persoana, conduita profesională (inculpatul la data săvârșirii faptei avea 70 ani), faptul că este infractor primar, dovedesc că înainte de comiterea faptei inculpatul a manifestat o conduită de respect față de valorile sociale ocrotite de lege și față de regulile de conviețuire socială. Sub aspectul persoanei inculpatului, mai este de subliniat că și din punct de vedere profesional, inculpatul și-a îndeplinit cu conștiinciozitate și respect îndatoririle de medic chirurg ortoped, fiind apreciat atât de către colegii de breaslă și oamenii de știință, cât și de către pacienți, drept unul din cei mai valoroși specialiști în domeniul chirurgiei ortopedice și traumatologice. De asemenea, se constată că recurentul este și un reputat om de știință, care de-a lungul carierei sale a desfășurat o prodigioasă activitate științifică în domeniul ortopediei și traumatologiei, a participat la numeroase congrese, conferințe, consfătuiri, simpozioane, mese rotunde și a publicat numeroase lucrări de specialitate. Mai mult decât atât, recurentul este doctor în medicină, cu titlul de profesor universitar, este membru titular al A.Ș.M. și membru corespondent al A.O.Ș. În raport de aceste calități și distincții ale recurentului, se apreciază că fapta reținută în sarcina acestuia nu poate prezenta gradul de pericol social al infracțiunii de luare de mită, iar activitatea profesională a acestuia nu poate fi „încununată” cu aplicarea unei pedepse, chiar suspendată condiționat. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa în parte sentința penală atacată și în totalitate decizia instanței de apel și, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen., va achita pe recurent sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen. Ca urmare, în baza art. 18 1 alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., va aplica recurentului amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv cele referitoare la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,