ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 37/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată că: Prin sentința civilă nr. 1729 din 05 iunie 2007 pronunțata de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 1249/100/2007 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC K.I. SRL în contradictoriu cu pârâții F.C.D. și B.L.l. S-a constatat că pârâții nu și-au executat obligația de a preda reclamantei actele și documentele prevăzute în contractul de cesiune și preluare nr. 114 din 15 iunie 2006, au fost obligați pârâții să predea reclamantei actele și documentele prevăzute în contract, în termen de 10 zile de la data pronunțării hotărârii; s-a constatat neexigibilitatea obligațiilor financiare ale reclamantei în ceea ce privește suma de 45.000 euro fata de pârâtul F.C.D.

și 45.000 euro față de pârâtul B.L.l. și, în fine, s-a respins cererea privind obligarea pârâților la plata de daune cominatorii. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut ca potrivit contractului de cesiune și preluare nr. 114 din 15 iunie 2006 părțile au stipulat la art. 3 în ce condiții vor preda toate actele contabile ale societății și toate specificațiile conform anexelor la contract, iar la art. 7 faptul ca anexele 1-10 fac parte integranta din contract. Susținerea pârâtului F.C.D.

că art. 3 și 7 din Contractul de cesiune și preluare nr. 114 din 15 iunie 2006 au fost modificate prin art. 3 din actul adițional la contractul de cesiune și preluare nr. 114 din 15 iunie 2006 nu a fost însușită de către instanța, din conținutul actului adițional la care face referire pârâtul, cum de altfel din întreg conținutul actului adițional nu rezultă cele menționate de către pârâți, iar faptul ca au fost descărcați de gestiune nu-i exonerează de obligațiile din contractul de cesiune și preluare nr. 114 din 15 iunie 2006. S-a constatat astfel că, pârâții nu și-au executat obligația asumata prin contractul Încheiat, respectiv nu au predat reclamantei actele și documentele așa cum sunt ele prevăzute în anexele 1-10 la contract, motiv fata de care au fost obligați la predarea acestora în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Cererea privind plata daunelor cominatorii a fost respinsa întrucât daca pârâții nu își vor îndeplini obligația reclamanta are posibilitatea de a se prevala de prevederile art. 380/3 C. proc. civ. și de a introduce o acțiune pe acest temei. Totodată instanța a admis cererea privind constatarea neexigibilității obligațiilor financiare ale societății reclamante fata de pârâți referitor la obligațiile prevăzute în art. 2 din contractul de cesiune și preluare nr. 114 din 15 iunie 2006 privind prețul de 45.000 euro pentru fiecare pârât, pentru restul obligațiilor rezultate din actele adiționale încheiate între părți, condiția de plata a acestora fiind expres prevăzuta în aceste acte. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, instanța raportat la dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc.

civ. procedând la rectificarea caii de atac din recurs în apel. Apelul a fost respins ca nefondat pentru următoarele motive: Prin contractul de cesiune și preluare din 15 iunie 2006 s-a stabilit cesiunea parților sociale ale SC R.T.V. C.B.N. SRL Baia Mare în favoarea reclamantei, prețul cesiunii fiind stabilit la nivelul sumei de 45.000 Euro pentru fiecare pârât, în care sens intimata a predat file CEC ca și garanție.

Conform art. 7 raportat la art. 3, pârâții aveau obligația sa predea toate actele societății, inclusiv anexele 1-10 până la data de 01 iulie 2006, obligație neîndeplinită de aceștia, ca atare soluția pronunțata de prima instanța este temeinica, iar faptul că ulterior părțile au încheiat un act adițional la contractul nr. 114 din 15 iunie 2006 "operând de plin drept descărcarea de gestiune a administratorilor care se retrag din societate, fără a mai fi necesare alte formalități în acest sens" nu exonerează implicit pârâții privitor la obligațiile inițial asumate privind predarea documentelor prevăzute in anexele 1-10, cu atât mai mult cu cât în condițiile în care pârâții nu au predat aceste anexe pentru a putea fi supuse unei analize contabile, a existat și o imposibilitate obiectivă la plata sumelor solicitate.

De altfel, în condițiile în care evenimentul predării nu s-a realizat făcând interpretarea prevederilor art. 1012 C. civ. condiția este considerata ca neîndeplinită, obligația la plată a reclamantei nu este exigibilă, cum în mod corect a apreciat prima instanța. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții care au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 7 C. pr. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au susținut hotărârea atacată este nemotivată sau cuprinde motive contradictorii, fiind lipsita de temei legal, interpretând greșit voința părților.

Recurenții au susținut că, chiar dacă la art. 3 din contractul de cesiune și preluare încheiat la data de 15 iunie 2006 pârâții s-au obligat să predea toate actele contabile și toate specificațiile conform anexelor la contract, documente enumerate la art. 7, ulterior la data de 19 iunie 2006 părțile au încheiat un act adițional iar prin art. 3 din acesta sunt modificate dispozițiile stipulate la art. 3 și art. 7 din contractul de cesiune încheiat la 15 iunie 2006. Recurenții arată, de asemenea, că la Dosarul nr. 34/182/2007 al Judecătoriei Baia Mare având ca obiect acțiune în anulare împotriva sentinței civile nr. 7338 din 13 noiembrie 2006 prin care s-a emis somația de plata reclamantei pentru suma de 1.000.000.000 lei reclamanta a depus o chitanță de descărcare - declarație prin care pârâtul B.L.l.

recunoaște că a primit suma menționata în somația de plată, obligație asumată prin actul adițional la contract, ceea ce demonstrează faptul că, prin efectuarea acestei plăți, reclamanta a recunoscut că datorează această sumă, sumă pe care nu ar fi achitat-o sub nici o formă, dacă pârâții nu și-ar fi îndeplinit obligațiile. Fapta reclamantei, de a achita suma, reprezintă o recunoaștere implicită a faptului că pârâții și- au îndeplinit obligațiile asumate prin contract și confirmate prin actul adițional. In fine, recurenții arată că sentința cuprinde dispozitivul hotărârii prin care sunt obligați să predea reclamantei actele și documentele prevăzute în contract in termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii și cuprinsul hotărârii unde pârâții urmează a fi obligați să predea aceste acte in termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Altfel spus, motivarea nu concordă cu dispozitivul. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: O primă critică are în vedere că atât instanța de fond cat și cea de apel au greșit, respingând cererea reclamanților intimați privind probațiunea testimonială. O astfel de critică este inadmisibila pe de o parte, și nefondata pe de alta parte. Sub aspectul inadmisibilității acestei critici Curtea are în vedere că o astfel de cerere nu a fost asumată și de părți, iar in condițiile in care reclamanții-intimați nu au reiterat-o in apel, iar apelanții pârâți nu au solicitat-o prin considerentele apelului, ba mai mult o astfel de critică nu s-a regăsit în motivele de apel, fiind vorba de o critică formulată direct, prima dată, in recurs, (omissio medio), este inadmisibilă.

Pe de altă parte critica este și nefondată în condițiile în care, așa cum s-a reținut și mai sus, proba testimonială a fost solicitată de către reclamanta intimată în fata instanței de fond, fără a mai fi reiterată sau susținuta de nici una din părți. Cât privește critica din perspectiva art. 304, pct. 9 C. proc.

civ., apreciindu-se ca fiind lipsită de temei legal atât hotărârea instanței de fond cât și cea a instanței de apel, reținându-se de către recurenți că, (conform art. 3 din Actul adițional din 19 iunie 2006 la Contractul nr. 114 din 15 iunie 2006), "operând descărcarea de gestiune", recurenții pârâți ar fi fost absolviți de a preda Anexele 1 ­-10 ale Contractului nr. 114 din 15 iunie 2006. Așa cum s-a reținut, atât de către instanța de apel cât și de instanța de fond, descărcarea de gestiune nu exonerează implicit pârâții la obligațiile inițial asumate privind predarea documentelor prevăzute in Anexele 1-10, neputându-se realiza un audit obiectiv care sa confere o situație reală asupra aspectelor financiar - fiscale și juridice ale acestora.

În fapt, prin Contractul de cesiune și preluare nr. 114 din 15 iunie 2006 s-a stabilit cesiunea părților sociale deținute de către pârâți in favoarea reclamantei, părți sociale ale SC R.T.V. C.B.N. SRL Baia Mare. Prețul cesiunii a fost stabilit la nivelul sumei de 45.000 EURO pentru fiecare pârât, suma pentru care au fost predate file C.E.C. ca și garanție. Conform art. 7, raportat la art. 3 din contract, pârâții aveau obligația sa predea toate actele societății, inclusiv anexele 1 - 10, pana la data de 01 iulie 2006. Mai mult decât atât, se stabilea în mod imperativ că până la predarea tuturor documentelor, părțile nu vor putea solicita și introduce la plata obligațiile reclamantei, intervenind astfel un termen suspensiv de plată, ce urma să se împlinească la momentul predării integrale a celor 10 anexe și a tuturor actelor societății.

Nici până în prezent anexele nu au fost predate, neavând o imagine clară asupra situațiilor ce trebuiau evidențiate de foștii administratori, pârâții din prezenta cauză, drept pentru care decizia pronunțată este legală. Raportat la cele arătate mai sus, se constată existența pendinte a obligației pârâților de predare a documentațiilor. De asemenea, raportat la neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate de către pârâți, intervine suspendarea plătii, raportat și la dispozițiile art. 1012 C. civ. În condițiile în care evenimentul predării nu s-a realizat, condiția este considerată ca neîndeplinita, implicit obligația intimatei la plată nu este scadentă, nefiind exigibilă. Așa cum se reiterează prin dispozițiile art. 1073 C. civ., creditorul obligației are îndrituirea la despăgubiri, în situația în care obligația nu a fost îndeplinită de debitor.

De asemenea, conform art. 969, 970 C. civ., "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună-credință." În condițiile în care pârâții-recurenți nu și-au îndeplinit obligațiile, recursul este nefondat, iar hotărârea instanței de apel temeinică și legală. Celelalte trimiteri la situații de fapt ce privesc SC R.T.V. C.B.N. SRL ulterior cesiunii, nu au relevanță asupra prezentei cauze, în condițiile în care vorbim de obligații contractuale, obligații de a face, obligații care au reflectare legală în dispozițiile art. 969 și următoarele C. civ., dispoziții ce obligă părțile contractante atât la ceea ce este expres în contract cât și la toate celelalte urmări ce echitatea, obiceiul sau legea da obligației de a face asumata prin contract.

Recurenții critică hotărârea instanței de apel și din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din perspectiva faptului că dintr-o eroare, în considerentele hotărârii instanței de fond, în raport de dispozitivul aceleiași hotărâri, termenul de 10 zile are ca sorginte pe de o parte data pronunțării, iar pe de altă parte data rămânerii irevocabile a hotărârii. Așa cum a apreciat și instanța de apel, în speță suntem în prezenta unei erori materiale care, în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., poate fi remediată prin pârghia judiciară a cererii de îndreptare a erorii materiale Pentru a fi in prezenta motivului de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., motivele contradictorii presupun contradicții între considerente și dispozitiv în sensul că dintr-o parte a hotărârii s-ar aprecia acțiunea ca întemeiată, iar din altă parte ca aceasta nu este întemeiată, motiv pentru care nu se poate ști ce anume a considerat instanța. În condițiile în care contrarietatea la care se face trimitere are in vedere un aspect temporal, aceasta critică nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În încheierea motivelor de recurs recurenta acreditează teza, în raport de dispozițiile art. 167 C. proc. civ., necesitatea încuviințării probei cu martori, ca fiind legala și de natura sa duca la dezlegarea pricinii. Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, a șa cum rezultă din petitul recursului se solicita doar modificarea sentinței recurate.

Conform art. 306 raportat la art. 303 C. proc. civ. orice alte critici sau precizări neformulate în termenul prevăzut la art. 301 C. proc. civ. sunt nule. Chiar daca recursul este o cale de atac în reformare, limitat devolutivă, singurele probe admisibile sunt cele cu înscrisuri depuse în termenul prevăzut de art. 305 C. proc. civ. Raportarea criticilor din recurs la ambele hotărâri, atât cea de apel cât și cea de fond, nu poate fi decât o eroare a redactorului recursului în condițiile în care criticile prevăzute la art. 304 C. proc. civ., coroborat cu art. 299 C. proc. civ. pot fi formulate doar in raport de hotărârea instanței de apel. În raport de toate cele arătate mai sus, conform art. 312 C. proc.

civ. se va respinge recursul declarat de pârâții F.C.D. și B.L.I. împotriva deciziei comerciale nr. 254 din 16 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții: F.C.D. și B.L.I. împotriva Deciziei civile nr. 254 din 16 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 ianuarie 2009.