ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 37/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 37/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată că:
Prin sentința civilă nr. 1729
din 05 iunie 2007 pronunțata de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 1249/100/2007
s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC K.I. SRL în
contradictoriu cu pârâții F.C.D. și B.L.l.
S-a constatat
că pârâții nu și-au executat obligația de a preda reclamantei actele și
documentele prevăzute în contractul de cesiune și preluare nr. 114 din 15 iunie
2006, au fost obligați pârâții să predea reclamantei actele și documentele
prevăzute în contract, în termen de 10 zile de la data pronunțării hotărârii;
s-a constatat neexigibilitatea obligațiilor financiare ale reclamantei în ceea
ce privește suma de 45.000 euro fata de pârâtul F.C.D. și 45.000 euro față de
pârâtul B.L.l. și, în fine, s-a respins cererea privind obligarea pârâților la
plata de daune cominatorii.
Pentru a
pronunța această soluție instanța a reținut ca potrivit contractului de cesiune
și preluare nr. 114 din 15 iunie 2006 părțile au stipulat la art. 3 în ce
condiții vor preda toate actele contabile ale societății și toate specificațiile
conform anexelor la contract, iar la art. 7 faptul ca anexele 1-10 fac parte
integranta din contract.
Susținerea
pârâtului F.C.D. că art. 3 și 7 din Contractul de cesiune și preluare nr. 114
din 15 iunie 2006 au fost modificate prin art. 3 din actul adițional la
contractul de cesiune și preluare nr. 114 din 15 iunie 2006 nu a fost însușită
de către instanța, din conținutul actului adițional la care face referire
pârâtul, cum de altfel din întreg conținutul actului adițional nu rezultă cele
menționate de către pârâți, iar faptul ca au fost descărcați de gestiune nu-i
exonerează de obligațiile din contractul de cesiune și preluare nr. 114 din 15
iunie 2006.
S-a constatat
astfel că, pârâții nu și-au executat obligația asumata prin contractul
Încheiat, respectiv nu au predat reclamantei actele și documentele așa cum sunt
ele prevăzute în anexele 1-10 la contract, motiv fata de care au fost obligați
la predarea acestora în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a
hotărârii.
Cererea
privind plata daunelor cominatorii a fost respinsa întrucât daca pârâții nu își
vor îndeplini obligația reclamanta are posibilitatea de a se prevala de
prevederile art. 380/3 C. proc. civ. și de a introduce o acțiune pe acest
temei.
Totodată
instanța a admis cererea privind constatarea neexigibilității obligațiilor
financiare ale societății reclamante fata de pârâți referitor la obligațiile
prevăzute în art. 2 din contractul de cesiune și preluare nr. 114 din 15 iunie 2006
privind prețul de 45.000 euro pentru fiecare pârât, pentru restul obligațiilor
rezultate din actele adiționale încheiate între părți, condiția de plata a
acestora fiind expres prevăzuta în aceste acte.
Împotriva
acestei sentințe au declarat recurs pârâții solicitând modificarea sentinței în
sensul respingerii acțiunii, instanța raportat la dispozițiile art. 282 alin. (1)
C. proc. civ. procedând la rectificarea caii de atac din recurs în apel.
Apelul a fost
respins ca nefondat pentru următoarele motive:
Prin
contractul de cesiune și preluare din 15 iunie 2006 s-a stabilit cesiunea
parților sociale ale SC R.T.V. C.B.N. SRL Baia Mare în favoarea reclamantei,
prețul cesiunii fiind stabilit la nivelul sumei de 45.000 Euro pentru fiecare
pârât, în care sens intimata a predat file CEC ca și garanție. Conform art. 7
raportat la art. 3, pârâții aveau obligația sa predea toate actele societății,
inclusiv anexele 1-10 până la data de 01 iulie 2006, obligație neîndeplinită de
aceștia, ca atare soluția pronunțata de prima instanța este temeinica, iar
faptul că ulterior părțile au încheiat un act adițional la contractul nr. 114
din 15 iunie 2006 "operând de plin drept descărcarea de gestiune a
administratorilor care se retrag din societate, fără a mai fi necesare alte
formalități în acest sens" nu exonerează implicit pârâții privitor la
obligațiile inițial asumate privind predarea documentelor prevăzute in anexele
1-10, cu atât mai mult cu cât în condițiile în care pârâții nu au predat aceste
anexe pentru a putea fi supuse unei analize contabile, a existat și o imposibilitate
obiectivă la plata sumelor solicitate.
De altfel, în
condițiile în care evenimentul predării nu s-a realizat făcând interpretarea
prevederilor art. 1012 C. civ. condiția este considerata ca neîndeplinită,
obligația la plată a reclamantei nu este exigibilă, cum în mod corect a
apreciat prima instanța.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs pârâții care au invocat dispozițiile art. 304
pct. 9 și art. 7 C. pr. civ.
În
dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au susținut hotărârea atacată este nemotivată
sau cuprinde motive contradictorii, fiind lipsita de temei legal, interpretând
greșit voința părților.
Recurenții au
susținut că, chiar dacă la art. 3 din contractul de cesiune și preluare
încheiat la data de 15 iunie 2006 pârâții s-au obligat să predea toate actele
contabile și toate specificațiile conform anexelor la contract, documente
enumerate la art. 7, ulterior la data de 19 iunie 2006 părțile au încheiat un
act adițional iar prin art. 3 din acesta sunt modificate dispozițiile stipulate
la art. 3 și art. 7 din contractul de cesiune încheiat la 15 iunie 2006.
Recurenții
arată, de asemenea, că la Dosarul nr. 34/182/2007 al Judecătoriei Baia Mare
având ca obiect acțiune în anulare împotriva sentinței civile nr. 7338 din 13
noiembrie 2006 prin care s-a emis somația de plata reclamantei pentru suma de
1.000.000.000 lei reclamanta a depus o chitanță de descărcare - declarație prin
care pârâtul B.L.l. recunoaște că a primit suma menționata în somația de plată,
obligație asumată prin actul adițional la contract, ceea ce demonstrează faptul
că, prin efectuarea acestei plăți, reclamanta a recunoscut că datorează această
sumă, sumă pe care nu ar fi achitat-o sub nici o formă, dacă pârâții nu și-ar
fi îndeplinit obligațiile. Fapta reclamantei, de a achita suma, reprezintă o
recunoaștere implicită a faptului că pârâții și-
au îndeplinit obligațiile asumate
prin contract și confirmate prin actul adițional.
In fine,
recurenții arată că sentința cuprinde dispozitivul hotărârii prin care sunt
obligați să predea reclamantei actele și documentele prevăzute în contract in
termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii și cuprinsul hotărârii unde
pârâții urmează a fi obligați
să predea aceste acte in termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a
hotărârii. Altfel spus, motivarea nu concordă cu dispozitivul.
Analizând
decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge
recursul pentru următoarele considerente:
O primă
critică are în vedere că atât instanța de fond cat și cea de apel au greșit,
respingând cererea reclamanților intimați privind probațiunea testimonială.
O astfel de
critică este inadmisibila pe de o parte, și nefondata pe de alta parte.
Sub aspectul
inadmisibilității acestei critici Curtea are în vedere că o astfel de cerere nu
a fost asumată și de părți, iar in condițiile in care reclamanții-intimați nu
au reiterat-o in apel, iar apelanții pârâți nu au solicitat-o prin
considerentele apelului, ba mai mult o astfel de critică nu s-a regăsit în
motivele de apel, fiind vorba de o critică formulată direct, prima dată, in
recurs, (omissio medio), este inadmisibilă.
Pe de altă
parte critica este și nefondată în condițiile în care, așa cum s-a reținut și
mai sus, proba testimonială a fost solicitată de către reclamanta intimată în
fata instanței de fond, fără a mai fi reiterată sau susținuta de nici una din
părți.
Cât privește
critica din perspectiva art. 304, pct. 9 C. proc. civ., apreciindu-se ca fiind
lipsită de temei legal atât hotărârea instanței de fond cât și cea a instanței
de apel, reținându-se de către recurenți că, (conform art. 3 din Actul
adițional din 19 iunie 2006 la Contractul nr. 114 din 15 iunie 2006),
"operând descărcarea de gestiune", recurenții pârâți ar fi fost
absolviți de a preda Anexele 1
-10 ale Contractului nr. 114 din 15 iunie 2006.
Așa cum s-a
reținut, atât de către instanța de apel cât și de instanța de fond, descărcarea
de gestiune nu exonerează implicit pârâții la obligațiile inițial asumate
privind predarea documentelor prevăzute in Anexele 1-10, neputându-se realiza
un audit obiectiv care sa confere o situație reală asupra aspectelor financiar
- fiscale și juridice ale acestora.
În fapt, prin
Contractul de cesiune și preluare nr. 114 din 15 iunie 2006 s-a stabilit
cesiunea părților sociale deținute de către pârâți in favoarea reclamantei,
părți sociale ale SC R.T.V. C.B.N. SRL Baia Mare. Prețul cesiunii a fost
stabilit la nivelul sumei de 45.000 EURO pentru fiecare pârât, suma pentru care
au fost predate file C.E.C. ca și garanție. Conform art. 7, raportat la art. 3
din contract, pârâții aveau obligația sa predea toate actele societății,
inclusiv anexele 1 - 10, pana la data de 01 iulie 2006.
Mai mult
decât atât, se stabilea în mod imperativ că până la predarea tuturor documentelor,
părțile nu vor putea solicita și introduce la plata obligațiile reclamantei,
intervenind astfel un termen suspensiv de plată, ce urma să se împlinească la
momentul predării integrale a celor 10 anexe și a tuturor actelor societății.
Nici până în prezent anexele nu au fost predate, neavând o imagine clară asupra
situațiilor ce trebuiau evidențiate de foștii administratori, pârâții din
prezenta cauză, drept pentru care decizia pronunțată este legală.
Raportat la
cele arătate mai sus, se constată existența pendinte a obligației pârâților de
predare a documentațiilor. De asemenea, raportat la neexecutarea culpabilă a
obligațiilor asumate de către pârâți, intervine suspendarea plătii, raportat și
la dispozițiile art. 1012 C. civ. În condițiile în care evenimentul predării nu
s-a realizat, condiția este considerată ca neîndeplinita, implicit obligația
intimatei la plată nu este scadentă, nefiind exigibilă.
Așa cum se
reiterează prin dispozițiile art. 1073 C. civ., creditorul obligației are
îndrituirea la despăgubiri, în situația în care obligația nu a fost îndeplinită
de debitor.
De asemenea,
conform art. 969, 970 C. civ., "convențiile legal făcute au putere de lege
între părțile contractante și trebuie executate cu bună-credință."
În condițiile
în care pârâții-recurenți nu și-au îndeplinit obligațiile, recursul este
nefondat, iar hotărârea instanței de apel temeinică și legală.
Celelalte
trimiteri la situații de fapt ce privesc SC R.T.V. C.B.N. SRL ulterior
cesiunii, nu au relevanță asupra prezentei cauze, în condițiile în care vorbim
de obligații contractuale, obligații de a face, obligații care au reflectare
legală în dispozițiile art. 969 și următoarele C. civ., dispoziții ce obligă
părțile contractante atât la ceea ce este expres în contract cât și la toate
celelalte urmări ce echitatea, obiceiul sau legea da obligației de a face
asumata prin contract.
Recurenții
critică hotărârea instanței de apel și din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct.
7 C. proc. civ., din perspectiva faptului că dintr-o eroare, în considerentele
hotărârii instanței de fond, în raport de dispozitivul aceleiași hotărâri,
termenul de 10 zile are ca sorginte pe de o parte data pronunțării, iar pe de
altă parte data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Așa cum a
apreciat și instanța de apel, în speță suntem în prezenta unei erori materiale
care, în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., poate fi remediată prin
pârghia judiciară a cererii de îndreptare a erorii materiale Pentru a fi in
prezenta motivului de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C.
proc. civ., motivele contradictorii presupun contradicții între considerente și
dispozitiv în sensul că dintr-o parte a hotărârii s-ar aprecia acțiunea ca
întemeiată, iar din altă parte ca aceasta nu este întemeiată, motiv pentru care
nu se poate ști ce anume a considerat instanța.
În condițiile
în care contrarietatea la care se face trimitere are in vedere un aspect
temporal, aceasta critică nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 C.
proc. civ.
În încheierea
motivelor de recurs recurenta acreditează teza, în raport de dispozițiile art. 167
C. proc. civ., necesitatea încuviințării probei cu martori, ca fiind legala și
de natura sa duca la dezlegarea pricinii.
Sub acest
aspect, Înalta Curte reține că, a
șa cum rezultă din petitul recursului se solicita doar modificarea
sentinței recurate. Conform art. 306 raportat la art. 303 C. proc. civ. orice
alte critici sau precizări neformulate în termenul prevăzut la art. 301 C.
proc. civ. sunt nule. Chiar daca recursul este o cale de atac în reformare,
limitat devolutivă, singurele probe admisibile sunt cele cu înscrisuri depuse
în termenul prevăzut de art. 305 C. proc. civ.
Raportarea
criticilor din recurs la ambele hotărâri, atât cea de apel cât și cea de fond,
nu poate fi decât o eroare a redactorului recursului în condițiile în care
criticile prevăzute la art. 304 C. proc. civ., coroborat cu art.
299 C. proc. civ. pot fi
formulate doar in raport de hotărârea instanței de apel.
În raport de
toate cele arătate mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge
recursul declarat de pârâții F.C.D. și B.L.I.
împotriva deciziei comerciale nr. 254
din 16 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de pârâții: F.C.D. și B.L.I.
împotriva Deciziei civile nr. 254
din 16 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședința publică, astăzi 14 ianuarie 2009.