ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1859/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1859/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 646 din 2 decembrie
2008, Curtea de Apel Iași, secția penală a respins ca inadmisibil recursul
declarat de partea civilă P.G., împotriva deciziei penale nr. 334/R din 16
octombrie 2008 a Tribunalului Vaslui.
Pentru a hotărî astfel a reținut că prin decizia
nr. 334/R din 16 octombrie 2008 a Tribunalului Vaslui s-au respins, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpații P.P., P.C. și P.M. împotriva
sentinței penale nr. 63 din 15 aprilie 2008 a Judecătoriei Murgeni, decizie
care, fiind definitivă, nu poate fi atacată cu recurs potrivit dispozițiilor
expres prevăzute de art. 385
1
C. proc. pen.
Împotriva deciziei nr. 646 din 2 decembrie 2008
pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală. a declarat recurs partea
civilă P.G.
Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
s-a înregistrat dosarul nr. 382/264/2007, fixându-se prim termen de judecată la
data de 20 mai 2009, când recurentul parte civilă P.G., deși legal citat, nu
s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărările.
Înalta Curte, examinând actele și lucrările
dosarului a constatat, în temeiul art. 385
15
alin. (1)
pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., că recursul declarat de partea civilă
P.G., este inadmisibil.
În dispozițiile art. 385
1
C. proc.
pen. se enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate cu
recurs, o singură dată.
Totodată dispozițiile art. 417 C. proc. pen.
prevăd că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse unei alte căi ordinare
de atac, ele fiind definitive și executorii.
Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat
principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin
exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri
este exclusă.
Or, recunoașterea unei căi de atac în situații
neprevăzute de legea penală constituie o încălcare a principiului legalității
căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea
de drept.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte, în
conformitate cu prevederile art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C.
proc. pen. respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea civilă P.G.
împotriva deciziei penale nr. 646 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția
penală, pronunțată în dosarul nr. 382/ 264/ 2007 al Curții de Apel Iași.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta
Curte va obliga recurentul parte civilă P.G. la plata sumei de 100 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de
partea civilă P.G. împotriva deciziei penale nr. 646 din 2 decembrie 2008 a
Curții de Apel Iași, secția penală.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de
100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009