ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
cererii de strămutare de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul acestei instanțe la data de 4 ianuarie 2013, petentul G.C. a solicitat
strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1908/119/2008
al Tribunalului Covasna, apreciind că la instanța susmenționată nu va avea
parte de o judecată dreaptă și imparțială întrucât obiectivitatea judecătorilor
ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei și calității părților
vătămat despre care acesta a apreciat că ar avea influență asupra judecătorilor
și organelor de urmărire penală.
În argumentare,
petentul a evidențiat că a fost contactat telefonic în mai multe rânduri de
către părțile vătămate care l-au amenințat că vor obține condamnarea acestuia
deoarece ar avea influență asupra judecătorilor și procurorilor din cadrul
Tribunalului Covasna.
Petentul a
mai arătat că și-a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată și
deși a fost judecat cu aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen., totuși pedeapsa care i-a fost aplicată a fost mult prea mare, în
opinia sa prevederile legale anterior menționate nefiind corect aplicate.
A mai
învederat faptul că dorește să solicite revizuirea hotărârii judecătorești prin
care a fost condamnat și în acest sens, a solicitat strămutarea cauzei pentru a
se putea bucura de o judecată imparțială.
Potrivit art.
57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Curtea de Apei Brașov.
Din
informarea transmisă de Curtea de Apel Brașov rezultă că petentul a fost trimis
în judecată prin rechizitoriul nr. 146/P/2008 din 19 noiembrie 2008 al
Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna sub aspectul săvârșirii
infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și
(42) C. pen. (89 acte materiale) și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (42) C. pen. (89 acte materiale), cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.. S-a reținut în
fapt că inculpatul, în perioada decembrie 2007-februarie 2008 împreună cu alți
doi coinculpați a emis fără drept cecuri și bilete la ordin în numele și pe
seama SC P.T. SRL cu care a achiziționat marfă în valoare totală de
1.768.584,50 RON de la părțile vătămate SC T.I. SRL jud. Covasna și de la SC C.
SA jud. Covasna, a indus și menținut în eroare cele două părți vătămate cu privire
la lipsa calității sale de administrator în acea firmă și la lipsa
posibilității și intenției sale de a plăti mărfurile luate, cauzând-le un
prejudiciu în cuantumul arătat anterior, în scopul de a obține pentru sine și
pentru altui un folos material injust, în termenul legal, inculpatul a
solicitat judecarea conform procedurii prevăzute de art. 320
1
C.
proc. pen..
Petentul a fost
condamnat în primă instanță prin sentința nr. 23 din 19 aprilie 2011 a Tribunalului
Covasna la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. pe o durată de
3 ani după executarea pedepsei principale.
Împotriva sentinței
penale nr. 23 din 19 aprilie 2011 au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul
Covasna și inculpații G.C., I.P. și G.I.F..
Prin decizia penală
nr. 121/A din 29 noiembrie 2011 Curtea de Apel Brașov, a admis apelul formulat de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și rejudecând, a descontopit pedepsele
aplicate și în urma reindividualizării judiciare a fiecărei pedepse, a aplicat o
pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 alin. (1) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea
pedepsei principale.
La data de 22
decembrie 2011 Inculpatul G.C. a formulat recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție
prin decizia nr. 2347 din 2 iulie 2012 a respins recursul formulat ca nefondat.
Față de motivele
invocate, Înalta Curte constată faptul că cererea de strămutare este nefondată.
Potrivit art.
55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea
unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul
în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor
cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare
a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv
printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.
În cauză, niciuna
dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent
necircumscriindu-se situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică
strămutarea cauzei.
În acest sens,
se constată că suspiciunile petentului în sensul că imparțialitatea și obiectivitatea
magistraților ar putea fi afectate datorită prezumtivei influențe pe care părțile
vătămate o au în zonă având în vedere obiectul de activitate al celor două părți
vătămate SC T.I. SRL și SC C. SA și faptul că magistrați ai Tribunalului Covasna
se aprovizionează cu produse alimentare de la aceștia, nu pot constitui motive de
suspiciune cu privire la posibila nepărtinire a instanței învestită cu soluționarea
cererii de revizuire.
În cazul unei
cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva
convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva
celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie
să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau
fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană
a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele
au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene,
în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de față,
Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele
expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, membrii instanței
fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de
parțialitate.
Ca atare, neexistând
motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.
Văzând și dispozițiile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată,
cererea formulată de petentul G.C. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează
obiectul Dosarului nr. 1908/119/2008 al Tribunalului Covasna.
Obligă petentul
la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerlui Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 05 martie 2013.