ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.03.2013

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
05.03.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

cererii de strămutare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul acestei instanțe la data de 4 ianuarie 2013, petentul G.C. a solicitat

strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1908/119/2008

al Tribunalului Covasna, apreciind că la instanța susmenționată nu va avea

parte de o judecată dreaptă și imparțială întrucât obiectivitatea judecătorilor

ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei și calității părților

vătămat despre care acesta a apreciat că ar avea influență asupra judecătorilor

și organelor de urmărire penală.

În argumentare,

petentul a evidențiat că a fost contactat telefonic în mai multe rânduri de

către părțile vătămate care l-au amenințat că vor obține condamnarea acestuia

deoarece ar avea influență asupra judecătorilor și procurorilor din cadrul

Tribunalului Covasna.

Petentul a

mai arătat că și-a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată și

deși a fost judecat cu aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 320

1

opinia sa prevederile legale anterior menționate nefiind corect aplicate.

A mai

învederat faptul că dorește să solicite revizuirea hotărârii judecătorești prin

care a fost condamnat și în acest sens, a solicitat strămutarea cauzei pentru a

se putea bucura de o judecată imparțială.

Potrivit art.

57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Curtea de Apei Brașov.

Din

informarea transmisă de Curtea de Apel Brașov rezultă că petentul a fost trimis

în judecată prin rechizitoriul nr. 146/P/2008 din 19 noiembrie 2008 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

(42) C. pen. (89 acte materiale) și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (42) C. pen. (89 acte materiale), cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.. S-a reținut în

fapt că inculpatul, în perioada decembrie 2007-februarie 2008 împreună cu alți

doi coinculpați a emis fără drept cecuri și bilete la ordin în numele și pe

seama SC P.T. SRL cu care a achiziționat marfă în valoare totală de

1.768.584,50 RON de la părțile vătămate SC T.I. SRL jud. Covasna și de la SC C.

SA jud. Covasna, a indus și menținut în eroare cele două părți vătămate cu privire

la lipsa calității sale de administrator în acea firmă și la lipsa

posibilității și intenției sale de a plăti mărfurile luate, cauzând-le un

prejudiciu în cuantumul arătat anterior, în scopul de a obține pentru sine și

pentru altui un folos material injust, în termenul legal, inculpatul a

solicitat judecarea conform procedurii prevăzute de art. 320

1

C.

proc. pen..

Petentul a fost

condamnat în primă instanță prin sentința nr. 23 din 19 aprilie 2011 a Tribunalului

Covasna la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. pe o durată de

3 ani după executarea pedepsei principale.

Împotriva sentinței

penale nr. 23 din 19 aprilie 2011 au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Covasna și inculpații G.C., I.P. și G.I.F..

Prin decizia penală

nr. 121/A din 29 noiembrie 2011 Curtea de Apel Brașov, a admis apelul formulat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și rejudecând, a descontopit pedepsele

aplicate și în urma reindividualizării judiciare a fiecărei pedepse, a aplicat o

pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

La data de 22

decembrie 2011 Inculpatul G.C. a formulat recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție

prin decizia nr. 2347 din 2 iulie 2012 a respins recursul formulat ca nefondat.

Față de motivele

invocate, Înalta Curte constată faptul că cererea de strămutare este nefondată.

Potrivit art.

55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul

în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare

a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv

printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, niciuna

dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent

necircumscriindu-se situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică

strămutarea cauzei.

În acest sens,

se constată că suspiciunile petentului în sensul că imparțialitatea și obiectivitatea

magistraților ar putea fi afectate datorită prezumtivei influențe pe care părțile

vătămate o au în zonă având în vedere obiectul de activitate al celor două părți

vătămate SC T.I. SRL și SC C. SA și faptul că magistrați ai Tribunalului Covasna

se aprovizionează cu produse alimentare de la aceștia, nu pot constitui motive de

suspiciune cu privire la posibila nepărtinire a instanței învestită cu soluționarea

cererii de revizuire.

În cazul unei

cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva

convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva

celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie

să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau

fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană

a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene,

în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față,

Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele

expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, membrii instanței

fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de

parțialitate.

Ca atare, neexistând

motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

Respinge, ca nefondată,

cererea formulată de petentul G.C. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 1908/119/2008 al Tribunalului Covasna.

Obligă petentul

la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerlui Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 05 martie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă