CASE OF MOLANDER v. FINLAND

RESPONDENT

FIN

HOTĂRÂRE

07.11.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses (domestic proceedings) - claim dismissed;Costs and expenses award - Convention proceedings

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF MOLANDER v. FINLAND (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1951 și trăiește în Helsinki. La 4 iunie 1993, un articol intitulat “Experții au îndoieli cu privire la imparțialitatea ombudsmanului copilului. Copiii sunt arme în litigii amare” a fost publicat într-o revistă S. Articolul, scris de un jurnalist free-lance N., care a preocupat reclamantul și munca ei. La 21 octombrie 1993, reclamantul a instituit o procedură penală împotriva lui N., redactor-șef al revistei, F., și a societății publice Yhtyneet Kuvalehdet Oy în fața Tribunalului Orașului (raastuvanoikeus, rådstuvurätt) din Helsinki, pentru difamarea publică, susținând că articolul i-a insultat și i-a difamat experiența profesională. La 3 martie 1994, instanța a respins acțiunea. Se referă la amendamentele la Legea privind libertatea de presă (painovapauslaki, tryckfrihetslag), conform căreia acțiunea ar fi trebuit inițiată în fața Curții de District (käräjäoikeus, tingsrätten) a Espoo. Se pare că avocatul reclamantului nu a depus noi acuzații în timp util. La 19 noiembrie 1996, reclamantul a instituit o procedură civilă bazată pe infracțiuni împotriva N., F. și societatea editorială în fața Curții de District a Espoo, cerând compensații pentru prejudiciu moral de 150.000 de marci finlandezi (FIM, de 25,231 euro (EUR) pentru suferință mentală și suferință din cauza caracterului presupus incriminator și insultant al articolului. Acuzații au depus o contrare, care a fost servită reclamantului la 3 martie 1997. Ea a depus o cerere suplimentară la 13 august 1997. Inculpații au prezentat observațiile lor scrise la 20 octombrie 1997. La 22 ianuarie 1998, reclamantul a depus alte cereri scrise. 10. La 1 septembrie 1998, Curtea de District a organizat o ședință pregătitoare. 11. La 29 septembrie 1998, Curtea de District a pronunțat judecata principală, care s-a încheiat la 5 octombrie 1998 după o audiere, care a durat trei zile. 12. Prin hotărârea sa din 6 noiembrie 1998, Curtea de District a respins cererile reclamantului și a ordonat-o să ramburseze costurile juridice ale acuzaților. La 6 noiembrie 1998, avocatul reclamantului a solicitat o prelungire a termenului pentru recurs, prelungindu-se până la 8 ianuarie 1999. La 12 ianuarie 1999, reclamantul a depus documentele de apel. 14. La 15 martie 1999, reclamantul a solicitat Curtea de Apel să suspende executarea hotărârii Curții de District. 15. La 7 aprilie 1999, Curtea de Apel a respins cererea. 16. La 9 aprilie 1999, Curtea de Apel a invitat părțile să prezinte observații scrise, care au fost primite la 30 aprilie și 3 mai 1999. 17. La 25 octombrie 2000, reclamantul a prezentat noi dovezi scrise. 18. La 29 decembrie 2000, Curtea de Apel a solicitat inculpaților să își prezinte observațiile cu privire la alte dovezi și reclamantul să își prezinte observațiile cu privire la noile martori propuse de către inculpați. Potrivit Guvernului, datele stabilite trebuiau eliminate din cauza indisponibilității părților. Audierea a avut loc în schimb la 4, 7 și 8 iunie 2001. Partidele au fost informate că hotărârea va fi pronunțată la 5 octombrie 2001. Cu toate acestea, acest lucru a fost amânat din cauza bolii unuia dintre judecători. 20. La 2 noiembrie 2001, Curtea de Apel a revocat hotărârea Curții de District, constatând că o parte din articolul este difamătoare. Acesta a ordonat inculpaților să plătească reclamantului 20.000 FIM (3.364) plus dobânzi pentru prejudiciu moral cauzate de difamarea. În plus, a ordonat ca ambele părți să suporte propriile costuri juridice suportate în fața instanțelor interne. 21. La 2 ianuarie 2002, reclamantul a solicitat permisiunea de a apela de la Curtea Supremă și a depus alte argumente la 24 septembrie 2002. La 30 septembrie 2002, Curtea Supremă a refuzat permisiunea de recurs.

The applicant was born in 1951 and lives in Helsinki. 5. On 4 June 1993 an article entitled “Experts have doubts about the impartiality of the child ombudsman. Children are weapons in bitter disputes.” was published in a magazine S. The article, written by a free-lance journalist N., concerned the applicant and her work. 6. On 21 October 1993 the applicant instituted criminal proceedings against N., the editor-in-chief of the magazine, F., and the publishing company Yhtyneet Kuvalehdet Oy before the then City Court (raastuvanoikeus, rådstuvurätt) of Helsinki, for public defamation, alleging that the article insulted and defamed her professional experience. On 3 March 1994 the court dismissed the action. It referred to the amendments to the Freedom of the Press Act (painovapauslaki, tryckfrihetslag), according to which the proceedings should have been initiated before the District Court (käräjäoikeus, tingsrätten) of Espoo. Apparently the applicant’s counsel failed to lodge new charges in time. 7. On 19 November 1996 the applicant instituted criminal-based civil proceedings against N., F. and the publishing company before the District Court of Espoo, requesting compensation for non-pecuniary damage of 150,000 Finnish Marks (FIM, amounting to 25,231 euros (EUR)) for mental distress and suffering due to the allegedly incriminating and insulting nature of the article. 8. The defendants lodged a counterclaim, which was served on the applicant on 3 March 1997. She lodged an additional claim on 13 August 1997. 9. The defendants served their written submissions on 20 October 1997. On 22 January 1998 the applicant submitted further written submissions. 10. On 1 September 1998 the District Court held a preparatory hearing. 11. On 29 September 1998 the District Court held the principal trial, which terminated on 5 October 1998 after a hearing, which last three days. 12. By its judgment of 6 November 1998 the District Court rejected the applicant’s claims and ordered her to reimburse the defendants’ legal costs. She appealed to the Court of Appeal (hovioikeus, hovrätten) of Helsinki. 13. On 6 November 1998 the applicant’s counsel requested an extension of the time-limit for the appeal. This was extended to 8 January 1999. On 12 January 1999 the applicant lodged her appeal documents. 14. On 15 March 1999 the applicant requested the Court of Appeal to suspend the enforcement of the District Court’s judgment. 15. On 7 April 1999 the Court of Appeal dismissed her request. 16. On 9 April 1999 the Court of Appeal invited the parties to submit written observations. These were received on 30 April and 3 May 1999. 17. On 25 October 2000 the applicant submitted further written evidence. 18. On 29 December 2000 the Court of Appeal requested the defendants to submit their observations on the further evidence and the applicant to submit her comments on the new witnesses proposed by the defendants. It informed the parties that there would be an oral hearing and proposed dates in March 2001. 19. According to the Government, the dates fixed had to be vacated due to the unavailability of the parties. The hearing took place instead on 4, 7 and 8 June 2001. The parties were told that the judgment would be delivered on 5 October 2001. This however was postponed due to the illness of one of the judges. 20. On 2 November 2001 the Court of Appeal revoked the judgment of the District Court, finding a part of the article to be defamatory. It ordered the defendants to pay the applicant 20,000 FIM (EUR 3,364) plus interest for non-pecuniary damage caused by the defamation. It further ordered that both parties should bear their own legal costs incurred before the domestic courts. 21. On 2 January 2002 the applicant sought leave to appeal from the Supreme Court and lodged further submissions on 24 September 2002. On 30 September 2002 the Supreme Court refused leave to appeal.

§ Cauze similare