ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 749/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 30 noiembrie 2006 reclamantul J.V. a chemat în judecată pe pârâta SC F.C.R. SA solicitând să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 21 august 2006 prin care s-a decis eliminarea din cuprinsul actului constitutiv al societății a textului alin. (2) din art. 13.1, cu consecința radierii acestei hotărâri din Registrul Comerțului, precum și anularea actului adițional la actul constitutiv al societății pârâte aprobat prin hotărârea A.G.A. atacată, publicat în M. Of. al României nr. 3567/10.11.2006. Prin sentința comercială nr. 10114 din 18 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul J.V.

domiciliat în Elveția, Geneva, cu domiciliul ales la SCA Z.R.P., în București, sector 2, împotriva pârâtei SC F.C.R. SA cu sediul în București, sector 1, și a obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către pârâtă. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin hotărârea din 21 august 2006 a acționarilor societății pârâte, a cărei constatare a nulității se solicită prin acțiunea dedusă judecăți s-a aprobat eliminarea dispozițiilor art. 13.1 alin. (2) din actul constitutiv. Actul constitutiv al SC F.C.R. SA în forma dinainte de modificarea adusă prin hotărârile adoptate la adunarea acționarilor din 21 august 2006 prevedea la art. 13.1 alin. (2) că „Fiecare acționar fondator al societății are un drept de veto cu privire la modificarea qvorumului de prezență și a celui decizional, astfel cum sunt menționate la alin. (1) de mai sus, precum și cu privire la modificarea dispozițiilor art. 3.6 din actul constitutiv.

Aprobarea unor astfel de hotărâri se va face cu votul „pentru” a tuturor acționarilor fondatori ai societății”. Alin. (1) al aceluiași articol prevedea că „Adunarea generală ordinară și cea extraordinară sunt constituite valabil și pot lua hotărâri dacă la prima și următoarele convocări acționarii prezenți sau reprezentați, numai de alți acționari ori de soțul, ascendentul, descendentul și/sau colateralul până la gradul 2 inclusiv al acționarului respectiv ori de către o persoană afiliată astfel cum este definită la art. 10.2 alin. (3) din actul constitutiv, prin procură specială, dețin 85% din capitalul social. Hotărârile sunt valabile cu 95% din capitalul social reprezentat în adunare, dacă legea sau actul constitutiv nu impun o altă majoritate mai mare”.

Sub aspectul convocării la A.G.E.A. din data de 21 august 2006 în cauză s-a reținut că au fost respectate atât dispozițiile legale cât și prevederile art. 12 din actul constitutiv al societății. Referitor la qvorumul ședinței, din procesul - verbal al adunării rezultă prezența acționarilor care dețin 99,98082% din capitalul social al societății, iar hotărârea privind eliminarea art. 13.1 alin. (2) din actul constitutiv a fost adoptată cu unanimitatea voturilor celor prezenți, fiind astfel respectate dispozițiile legale cât și cele prevăzute la art. 13.1 din actul constitutiv. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 27 din 28 ianuarie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant J.V.

împotriva sentinței comerciale nr. 10114 din 18 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, și a obligat apelanta la plata către intimata SC F.C.R. SA a sumei de 500 ron reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat conform chitanței din 12 decembrie 2007). Instanța de apel a reținut că interpretarea apelantului privind art. 13 din actul constitutiv este eronată, întrucât trebuie avut în vedere alin. (1) al art. 13 care prevede un qvorum de 95% din capitalul social pentru modificarea actului constitutiv, qvorum ce a fost îndeplinit la adunarea generală din 21 august 2006 (99,98%, conform procesului - verbal), în actul constitutiv nefiind prevăzută unanimitatea pentru luarea hotărârilor.

Ceea ce susține reclamantul că este voința societății, este de fapt voința sa, care reprezintă foarte puțin din capitalul social. Dreptul de veto asigurat fondatorilor nu este o categorie de vot reglementată de Legea nr. 31/1990, care să nu poată fi modificat iar în ceea ce privește fondatorii Legea nr. 31/1990, republicată, reglementează anumite condiții pe care trebuie să le îndeplinească aceștia, fără a avea anumite drepturi în plus față de ceilalți acționari. Prin cererea de recurs formulată, reclamantul J.V. a susținut netemeinicia și nelegalitatea deciziei recurate, motivat de faptul că motivarea instanței privind inexistența condiției unanimității pentru adoptarea hotărârilor este străină de cauză, întrucât prin acțiunea în anulare formulată nu s-a susținut încălcarea unei astfel de condiții pentru adoptarea hotărârilor.

Modificarea clauzei nu era condiționată de acordul unanim al acționarilor, ci de acordul unanim al fondatorilor semnatari ai actului constitutiv. Clauza privind dreptul de veto acordă un avantaj fondatorilor, un drept intangibil, recunoscut printr-un act juridic supus dispozițiilor art. 969 C. civ. Eliminarea dreptului de veto fără acordul fondatorilor înseamnă lipsirea de dreptul de a mai decide aprobarea hotărârilor avute în vedere. Instanța nu a avut în vedere specificitatea dreptului recunoscut de art. 13.1 alin. (2) din actul constitutiv al societății, analiza limitându-se la verificarea îndeplinirii condițiilor de cvorum și majoritate cerute de lege pentru adoptarea unei hotărâri A.G.A.

a asociaților. Faptul că acționării au votat cu cvorumul și majoritatea cerută de lege nu înseamnă și că scopul urmărit de acționari prin adoptarea acestei hotărâri a fost cel recunoscut de lege, respectiv formarea voinței societății pentru realizarea intereselor acesteia. Instanța a omis să analizeze aspectele specifice abuzului de drept, limitându-se la a verifica majoritatea întrunită pentru adoptarea hotărârii, iar nu dacă scopul adoptării hotărârii A.G.A. independent de majoritatea cu care a fost adoptată, a fost cel stabilit de lege. Temeiul de drept indicat de recurent îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea din 21 august 2006 a A.G.E.A.

SC F.C.R. SA este legală, fiind luată cu respectarea legii și a actului constitutiv. Recursul nu este fondat. Înalta Curte analizând decizia recurată în raport de motivul invocat de recurent, de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită situația prevăzută de dispoziția invocată. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. duce la modificarea sau casarea unei hotărâri, atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Potrivit temeiului de drept pe care și-a întemeiat recursul J.V.

rezultă că motivul de nelegalitate privește controlul legalității deciziei pronunțate de instanța de apel și nu judecata fondului, întrucât recurentul nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, beneficiind deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea. Înalta Curte analizând decizia recurată sub aspectul legalității constată că în mod corect s-a reținut că în cadrul A.G.A. SC F.C.R. SA a fost adoptată hotărârea A.G.A. din 21 august 2006 prin care s-a aprobat eliminarea dispozițiilor articolului 13.1 alin. (2) din actul constitutiv. Potrivit art. 13 alin. (1) „Adunarea generală și extraordinară sunt constituite valabil și pot lua hotărâri dacă la prima și următoarele convocări acționarii prezenți sau reprezentați prin procură specială dețin 85% din capitalul social”.

Hotărârile sunt valabile cu 95% din capitalul social reprezentat la adunare. Conform art. 13.1 alin. (2) din actul constitutiv „fiecare acționar fondator al societății are un drept de veto cu privire la modificarea cvorumului de prezență și a celui decizional”, astfel cum sunt menționate la alin. (1). Aprobarea unor astfel de hotărâri se va face cu votul tuturor acționarilor fondatori ai societății. Eliminarea alin. (2) din actul constitutiv s-a făcut prin voința A.G.A., conform hotărârii din 21 august 2006. Astfel, nu s-a produs niciun abuz de drept în cadrul adunării generale, ci dimpotrivă, dat fiind cvorumul cu care s-a adoptat hotărârea A.G.A. din 21 august 2006, în acord cu actul constitutiv al societății, rezultă că aceasta a fost voința acționarilor.

Exercitarea dreptului de vot și adoptarea unei hotărâri de modificare a actului constitutiv al societății, cu votul „pentru” al unanimității acționarilor prezenți la adunarea generală legal convocată, în prezența acționarilor reprezentând 99,98082% din capitalul social, nu poate să reprezinte un abuz de drept al acționarilor majoritari. Pentru aceste considerente, decizia Curții este temeinică și legală, cu interpretarea corectă a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din actul constitutiv al societății. În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamantul J.V. împotriva deciziei comerciale nr. 27 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul J.V., împotriva deciziei comerciale nr. 27 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6 martie 2009.