ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 749/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 noiembrie 2006

reclamantul J.V. a chemat în judecată pe pârâta SC F.C.R. SA solicitând să se

constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 21 august 2006 prin care s-a

decis eliminarea din cuprinsul actului constitutiv al societății a textului alin.

(2) din art. 13.1, cu consecința radierii acestei hotărâri din Registrul

Comerțului, precum și anularea actului adițional la actul constitutiv al

societății pârâte aprobat prin hotărârea A.G.A. atacată, publicat în M. Of. al

României nr. 3567/10.11.2006.

Prin sentința comercială nr.

10114 din 18 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul J.V. domiciliat în Elveția,

Geneva, cu domiciliul ales la SCA Z.R.P., în București, sector 2, împotriva

pârâtei SC F.C.R. SA cu sediul în București, sector 1, și a obligat la plata

sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin hotărârea din 21 august

2006 a acționarilor societății pârâte, a cărei constatare a nulității se

solicită prin acțiunea dedusă judecăți s-a aprobat eliminarea dispozițiilor art.

13.1 alin. (2) din actul constitutiv.

Actul constitutiv al SC

F.C.R. SA în forma dinainte de modificarea adusă prin hotărârile adoptate la

adunarea acționarilor din 21 august 2006 prevedea la art. 13.1 alin. (2) că

„Fiecare acționar fondator al societății are un drept de veto cu privire la

modificarea qvorumului de prezență și a celui decizional, astfel cum sunt

menționate la alin. (1) de mai sus, precum și cu privire la modificarea

dispozițiilor art. 3.6 din actul constitutiv. Aprobarea unor astfel de hotărâri

se va face cu votul „pentru” a tuturor acționarilor fondatori ai societății”.

Alin. (1) al aceluiași

articol prevedea că „Adunarea generală ordinară și cea extraordinară sunt

constituite valabil și pot lua hotărâri dacă la prima și următoarele convocări

acționarii prezenți sau reprezentați, numai de alți acționari ori de soțul,

ascendentul, descendentul și/sau colateralul până la gradul 2 inclusiv al

acționarului respectiv ori de către o persoană afiliată astfel cum este

definită la art. 10.2 alin. (3) din actul constitutiv, prin procură specială,

dețin 85% din capitalul social. Hotărârile sunt valabile cu 95% din capitalul

social reprezentat în adunare, dacă legea sau actul constitutiv nu impun o altă

majoritate mai mare”.

Sub aspectul convocării la A.G.E.A.

din data de 21 august 2006 în cauză s-a reținut că au fost respectate atât

dispozițiile legale cât și prevederile art. 12 din actul constitutiv al

societății.

Referitor la qvorumul

ședinței, din procesul - verbal al adunării rezultă prezența acționarilor care

dețin 99,98082% din capitalul social al societății, iar hotărârea privind

eliminarea art. 13.1 alin. (2) din actul constitutiv a fost adoptată cu

unanimitatea voturilor celor prezenți, fiind astfel respectate dispozițiile

legale cât și cele prevăzute la art. 13.1 din actul constitutiv.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 27 din 28 ianuarie 2008 a respins

ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant J.V. împotriva sentinței

comerciale nr. 10114 din 18 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, și a obligat apelanta la plata către intimata SC

F.C.R. SA a sumei de 500 ron reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu

avocat conform chitanței din 12 decembrie 2007).

Instanța de apel a reținut

că interpretarea apelantului privind art. 13 din actul constitutiv este eronată,

întrucât trebuie avut în vedere alin. (1) al

art.

13 care prevede un qvorum de 95% din

capitalul social pentru modificarea actului constitutiv, qvorum ce a fost

îndeplinit la adunarea generală din 21 august 2006 (99,98%, conform procesului -

verbal), în actul constitutiv nefiind prevăzută unanimitatea pentru luarea

hotărârilor.

Ceea ce susține reclamantul

că este voința societății, este de fapt voința sa, care reprezintă foarte puțin

din capitalul social.

Dreptul de veto asigurat

fondatorilor nu este o categorie de vot reglementată de Legea nr. 31/1990, care

să nu poată fi modificat iar în ceea ce privește fondatorii Legea nr. 31/1990,

republicată, reglementează anumite condiții pe care trebuie să le îndeplinească

aceștia, fără a avea anumite drepturi în plus față de ceilalți acționari.

Prin cererea de recurs

formulată, reclamantul J.V. a susținut netemeinicia și nelegalitatea deciziei

recurate, motivat de faptul că motivarea instanței privind inexistența

condiției unanimității pentru adoptarea hotărârilor este străină de cauză,

întrucât prin acțiunea în anulare formulată nu s-a susținut încălcarea unei

astfel de condiții pentru adoptarea hotărârilor.

Modificarea clauzei nu era

condiționată de acordul unanim al acționarilor, ci de acordul unanim al

fondatorilor semnatari ai actului constitutiv.

Clauza privind dreptul de

veto acordă un avantaj fondatorilor, un drept intangibil, recunoscut printr-un

act juridic supus dispozițiilor art. 969 C. civ. Eliminarea dreptului de veto

fără acordul fondatorilor înseamnă lipsirea de dreptul de a mai decide aprobarea

hotărârilor avute în vedere.

Instanța nu a avut în vedere

specificitatea dreptului recunoscut de art. 13.1 alin. (2) din actul

constitutiv al societății, analiza limitându-se la verificarea îndeplinirii

condițiilor de cvorum și majoritate cerute de lege pentru adoptarea unei

hotărâri A.G.A. a asociaților.

Faptul că acționării au

votat cu cvorumul și majoritatea cerută de lege nu înseamnă și că scopul

urmărit de acționari prin adoptarea acestei hotărâri a fost cel recunoscut de

lege, respectiv formarea voinței societății pentru realizarea intereselor

acesteia.

Instanța a omis să analizeze

aspectele specifice abuzului de drept, limitându-se la a verifica majoritatea

întrunită pentru adoptarea hotărârii, iar nu dacă scopul adoptării hotărârii A.G.A.

independent de majoritatea cu care a fost adoptată, a fost cel stabilit de

lege.

Temeiul de drept indicat de

recurent îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată

s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea din 21

august 2006 a A.G.E.A. SC F.C.R. SA este legală, fiind luată cu respectarea legii

și a actului constitutiv.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte analizând

decizia recurată în raport de motivul invocat de recurent, de actele dosarului

și de dispozițiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să

conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită situația prevăzută

de dispoziția invocată.

Motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. duce la modificarea sau casarea

unei hotărâri, atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau

a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Potrivit temeiului de drept

pe care și-a întemeiat recursul J.V. rezultă că motivul de nelegalitate

privește controlul legalității deciziei pronunțate de instanța de apel și nu

judecata fondului, întrucât recurentul nu se poate prevala de o analiză a

susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, beneficiind deja de

căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în

concordanță cu acestea.

Înalta Curte analizând

decizia recurată sub aspectul legalității constată că în mod corect s-a reținut

că în cadrul A.G.A. SC F.C.R. SA a fost adoptată hotărârea A.G.A. din 21 august

2006 prin care s-a aprobat eliminarea dispozițiilor articolului 13.1 alin. (2)

din actul constitutiv.

Potrivit art. 13 alin. (1)

„Adunarea generală și extraordinară sunt constituite valabil și pot lua

hotărâri dacă la prima și următoarele convocări acționarii prezenți sau

reprezentați prin procură specială dețin 85% din capitalul social”.

Hotărârile sunt valabile cu

95% din capitalul social reprezentat la adunare.

Conform art. 13.1 alin. (2)

din actul constitutiv „fiecare acționar fondator al societății are un drept de

veto cu privire la modificarea cvorumului de prezență și a celui decizional”,

astfel cum sunt menționate la alin. (1).

Aprobarea unor astfel de

hotărâri se va face cu votul tuturor acționarilor fondatori ai societății.

Eliminarea alin. (2) din

actul constitutiv s-a făcut prin voința A.G.A., conform hotărârii din 21 august

2006.

Astfel, nu s-a produs niciun

abuz de drept în cadrul adunării generale, ci dimpotrivă, dat fiind cvorumul cu

care s-a adoptat hotărârea A.G.A. din 21 august 2006, în acord cu actul

constitutiv al societății, rezultă că aceasta a fost voința acționarilor.

Exercitarea dreptului de vot

și adoptarea unei hotărâri de modificare a actului constitutiv al societății,

cu votul „pentru” al unanimității acționarilor prezenți la adunarea generală

legal convocată, în prezența acționarilor reprezentând 99,98082% din capitalul

social, nu poate să reprezinte un abuz de drept al acționarilor majoritari.

Pentru aceste considerente,

decizia Curții este temeinică și legală, cu interpretarea corectă a

dispozițiilor art. 13 alin. (1) din actul constitutiv al societății.

În temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat

de reclamantul J.V. împotriva deciziei comerciale nr. 27 din 28 ianuarie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul J.V., împotriva deciziei comerciale nr. 27 din 28 ianuarie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 6 martie 2009.