ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3231/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju Mare,

județul Mehedinți, la data de 27 iunie 2007, reclamanta CN P.R. SA, D.R.P.

Craiova a solicitat în contradictoriu cu pârâta comuna Obârșia de Câmp, prin

Primar să se constate dreptul său asupra imobilului compus din teren si

construcție, în care funcționează Oficiul Poștal Obârșia de Câmp.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin H.G. nr.

451/1996 art. 1-4 s-au transmis in administrarea Poștei Române mai multe

imobile compuse din construcții si terenuri aferente in care își au sediile

unitățile proprii ale Poștei Române, printre care și imobilul în litigiu, CN

P.R. SA fiind proprietara tuturor imobilelor aflate in patrimoniul RA P.R.,

potrivit H.G. nr. 371/1998.

Judecătoria Vânju – Mare prin

sentința nr. 343 din 29 februarie 2008 a respins acțiunea formulată de

reclamanta CN P.R. SA - D.R.P. Craiova, împotriva pârâtului primarul comunei

Obârșia de Câmp – dosar nr. 1306/332/2007.

În motivarea soluției s-a reținut

că, potrivit art. 111 C. proc. civ., prin acțiunea în constatare se poate

constata existența sau inexistența unui drept, această acțiune putând fi

introdusă numai atunci când nu este posibilă promovarea unei acțiuni în

realizarea dreptului. Întrucât în cauză, H.G. nr. 371/1998 reprezintă un act de

proprietate, rezultă că reclamanta dorește în fapt interpretarea acestui act

normativ, în sensul recunoașterii dreptului de proprietate.

Reclamanta CN P.R. SA - D.R.P.

Craiova a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, invocând la termenul din

4 decembrie 2008, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de

nelegalitate parțială a H.G. nr. 451/1996, respectiv a anexei referitoare la

pct. 5 din hotărâre.

Tribunalul Mehedinți prin încheierea

din 4 decembre 2008 – dosar nr. 3721/101/2008 a dispus sesizarea Curții de Apel

Craiova, cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de

recurenta-reclamantă.

În motivarea excepției de

nelegalitate s-a arătat că, în mod nelegal, imobilul-teren și construcție a

fost trecut în domeniul public prin H.G. nr. 451/1996, întrucât se afla în

patrimoniul Poștei din anul 1986, reclamanta fiind vătămată, prin actul

normativ contestat, în dreptul său de proprietate, dobândit în baza legii.

Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 57 din 19 februarie 2009

a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr.

451/1996 – anexa referitoare la Județul Mehedinți – pct. 5, invocată de

reclamanta CN P.R. SA - D.R.P. Craiova.

În motivarea soluției s-a reținut cu

privire la excepția de nelegalitate a unui act admis unilateral, cu caracter

individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 că este

înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 și art. II, alin. (2) teza

finală din Legea nr. 262/2007, întrucât aceste dispoziții contravin dreptului

la un proces echitabil și dreptului la justiție, consacrate de Convenția

europeană a drepturilor omului, de practica C.E.D.O., de Carta drepturilor

fundamentale a Uniunii Europene, de practica Curții de Justiție de la

Luxemburg.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen – reclamanta CN P.R. SA - D.R.P. Craiova, motivat în

drept potrivit art. 304 pct. 8-9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

susținând în esență că, prin sentința atacată i-a fost încălcat accesul la

justiție și dreptul de proprietate, hotărârea fiind dată prin comiterea unui

abuz de drept. Reclamanta mai susține că, instanța avea obligația legală de a

cita emitentul actului administrativ și de a stabili dacă H.G. nr. 451/1996 are

caracter individual sau normativ.

Examinând sentința atacată, critica

formulată în recurs, actele normative incidente pricinii, precum și potrivit

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ în vigoare de la 7 ianuarie 2005 a prevăzut în art. 4 că, legalitatea

unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui

proces, pe cale de excepție, de către instanța de contencios administrativ,

dispozițiile legii fiind aplicabile actelor administrative unilaterale, comunicate

sau publicate după data intrării sale în vigoare.

Este de observat că, legiuitorul utilizează

sintagma „un act administrativ unilateral”, fără să distingă între actele

normative și cele individuale.

Din interpretarea sistematică și

teleologică a textelor de lege rezultă că, este inadmisibilă excepția de

nelegalitate referitoare la actele administrative individuale emise sau

adoptate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Acceptarea tezei contrare ar

determina încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice și al

securității juridice.

Întrucât H.G. nr. 451/1996 a fost

emisă anterior datei de 7 ianuarie 2005, în mod corect prima instanță a respins

excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, cu motivarea că, aceasta nu poate fi

soluționată în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004,

întrucât legea civilă nu poate retroactiva, în raport cu art. 15 alin. (2) din

Constituție.

Până la data intrării în vigoare a

Legii contenciosului administrativ sunt aplicabile principiile generale de

drept recunoscute de practica judiciară, excepția de nelegalitate a unui act

administrativ putând fi soluționată direct de către instanță în fața căreia

este invocată, în raport și de prevederile art. 17 C. proc. civ.

Urmează a fi înlăturată și

susținerea recurentei referitoare la obligația instanței de a cita din oficiu –

emitentul actului administrativ, față de soluția pronunțată și în raport cu

cadrul procesual fixat prin voința reclamantei, potrivit principiului

disponibilității părților, care guvernează procesul civil.

Stabilirea unor condiționări pentru introducerea

unor acțiuni în justiție nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces

la justiție și la un proces echitabil, contrar susținerilor recurentei,

deoarece legiuitorul poate institui în considerarea unor situații deosebite,

reguli speciale de procedură și modalități de exercitare a drepturilor

procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea

neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și

modalitățile stabilite de lege.

În consecință, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. raportat la art. 4 și art. 20 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de CN P.R. SA – D.R.P. Craiova împotriva sentinței nr. 57 din

19 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.