ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 216/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 23 din 27 februarie 2008 a

Curții de Apel Alba Iulia, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de

numitul R.I., în contradictoriu cu Consiliul Național al Audiovizualului

(C.N.A.) și având ca obiect: anularea actelor administrative nr. 9782 din 5

iulie 2007 - anexa 1 și nr.  12034 din 29 august 2007 emise de pârâtul C.N.A. și

obligarea acestuia să respecte art. 1 alin. (5) și art. 13 din Constituția

României; obligarea C.N.A. să amendeze posturile de televiziune T.1.A. și T.2,

pentru difuzarea emisiunilor în limba maghiară; obligarea C.N.A. la daune

morale 1 leu și cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, în fapt, reclamantul este nemulțumit de împrejurarea că

cele două posturi transmit emisiuni în limba maghiară, deși ar trebui că

emisiunile să se transmită numai în limba română și toți maghiarii trebuie să

învețe limba română.

În drept, instanța a reținut

că, potrivit art. 10 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 504/2002, a

audiovizualului, C.N.A., în calitate de garant al interesului public în

domeniul comunicării audiovizuale, are obligația să asigure protejarea culturii

și a limbii române, a culturii și limbilor minorităților naționale,

monitorizând și intervenind din oficiu ori în urma sesizării, dacă există o

încălcare a legii în ceea ce privește o restrângere a drepturilor minorităților

naționale.

Pe de altă parte, a reținut

instanța că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 41/1994 privind organizarea

și funcționare S.R.R. și S.R.T., aceste societăți au obligația să prezinte

obiectiv și imparțial realitățile vieții economice și social-politice, să

asigure informarea corectă a cetățenilor asupra tuturor aspectelor vieții

publice, inclusiv a celor ale minorităților naționale, iar, ca urmare, ca

obiect de activitate, realizarea unor programe în limbile minorităților

naționale, cu scop informativ, cultural, educativ.

În raport cu aceste

dispoziții legale, instanța a apreciat că atitudinea reclamantului este vădit

discriminatorie la adresa minorității maghiare și că daunele solicitate de

acesta sunt nejustificate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat în termen recursul de față reclamantul, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii,

recurentul susține:

-că nu a chemat în judecată

C.N.A. pentru că se transmit emisiuni în limba maghiară, ci a reclamat că

cetățenii maghiari din județele Harghita și Covasna, atunci când vorbesc pe

postul de televiziune, să o facă în limba română, ca limbă oficială a României,

iar nu în limba maghiară cu traducere subtitrată în limba română.

-că nu reclamantul este cel

care face o discriminare, ci pârâtul C.N.A., deoarece admite ca maghiarii să nu

vorbească în limba română, iar autoritățile române în general permit numeroase

încălcări ale Constituției de către cetățenii maghiari, fiind încălcate astfel

dispozițiile art. 13 din Constituție, care prevăd că limba oficială în România

este limba română;

-că scopul acțiunii

reclamantului, astfel cum reiese și din procedura prealabilă la C.N.A., este

acela ca cetățenii maghiari să respecte Constituția României, dar instanța de

fond nu a interpretat corect cererea sa, deși au fost urmate toate căile

prevăzute de Legea nr. 554/2004;

-că instanța de fond a

reținut în mod greșit, în considerente, că reclamantul are o atitudine

discriminatorie, întrucât el nu a investit instanța să-i analizeze atitudinea

lui, ci să facă dreptate fără părtinire sau influențe exterioare;

-că instanța de fond a

denaturat înțelesul acțiunii reclamantului și a făcut referire la alte legi,

care nu erau de interes în cauză, cu scopul de a apăra pârâtul C.N.A. și pe

cetățenii maghiari, deși reclamantul a invocat încălcarea dreptului său

constituțional de a vedea și asculta emisiuni în România numai în limba română,

de către T. și C.N.A.

Recursul nu se fondează.

1.Potrivit dispozițiilor art.

1 „Subiectele de sesizare a instanței”, din Legea nr. 554/2004:

„Orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

În speță, reclamantul a

invocat, pe de o parte, că prin inacțiunea C.N.A., constând în nesancționarea

celor două posturi de televiziune, s-a adus atingere dreptului său de a urmări,

în România, emisiuni în limba română, ca limbă oficială a statului; pe de altă

parte, el a invocat încălcarea Constituției României de către cetățenii

maghiari care apar la cele două posturi tv și vorbesc în limba maghiară, iar nu

în limba română.

Ori, dispozițiile art. 2

alin. (1) lit. o) și ale alin. (2) din Legea nr. 554/2004, definesc „dreptul

vătămat” ca fiind orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau alt act

normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ sau prin

refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept.

În raport cu modul în care

reclamantul a descris dreptul care i-a fost încălcat, acesta s-ar putea

circumscrie dispozițiile art. 31 din Constituția României, „Dreptul la

informație”, dar în speță nu se poate constata că acest drept i-ar fi fost

încălcat. Reclamantul ar fi putut invoca încălcarea lui dacă emisiunile în

limba maghiară nu ar fi fost subtitrate în limba română.

Dar, în fapt, recurentul a

reclamat situația că cetățenii români de etnie maghiară ar încălca Constituția,

întrucât nu vorbesc în limba română la emisiunile de la cele două posturi TV,

aspect care nu se circumscrie sferei noțiunii de „drept vătămat”, și nici celei

a contenciosului administrativ.

2.În ceea ce privește

refuzul C.N.A. de a acționa în sensul sesizărilor formulate de reclamant, acest

refuz trebuie analizat sub incidența dispozițiilor Deciziei C.N.A. nr. 187 din

3 aprilie 2006 (M. Of. nr. 338/14.04.2006) privind „Codul de reglementare a

conținutului audiovizual”.

Acest act normativ nu

conține nici un text care să interzică expres transmiterea unor emisiuni în

limba cetățenilor români de altă etnie.

Dimpotrivă, dispozițiile art.

89 din acest Cod prevăd că programele oferite publicului de posturile de radio

și de televiziune trebuie „să reflecte diversitatea culturală, în respectul

identității naționale și europene”.

Așa fiind, nu exista temei

legal pentru ca C.N.A. să dea curs reclamației recurentului, sancționând cele

două posturi de televiziune, câtă vreme fapta reclamată nu este incriminată ca

abatere de dispozițiile art. 162 din același Cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.I. împotriva sentinței civile nr. 23/F/CA din 27 februarie 2008 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2009.