ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3547/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta I.C.I. a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA și a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001 anularea deciziei nr. 27 din 20 octombrie 2005 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i restituie terenul în suprafață de 4700 mp situat în orașul Titu, și despăgubiri bănești pentru o construcție demolată. Reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata prin echivalent a bunurilor preluate abuziv și anume a terenului în suprafață de 1627 mp, a casei de locuit preluată de P.T.T.R. și demolată, precum și pentru un număr de 25 pomi fructiferi aflați pe terenul preluat.

Se arată în motivarea acțiunii că imobilul „notificat” a fost proprietatea părinților R.G. și E. iar reclamanta este moștenitoarea acestora în calitate de fiică. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 1255 din 4 octombrie 2007 a dispus: respingerea acțiunii cu privire la capătul de cerere privind măsurile reparatorii pentru construcția demolată, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; admite în parte cererea precizată și anulează decizia nr. 27 din 20 octombrie 2005 emisă de pârâtă pe care o obligă să propună reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren în suprafață de 1628,52 mp identificat prin raportul de expertiză (S.V.); respingere cererea având ca obiect obligarea la măsuri reparatorii prin echivalent pentru 25 pomi fructiferi.

Instanța a reținut: În ce privește capătul de cerere privind măsurile reparatorii pentru construcția demolată notificarea se soluționează de Primarul unității administrativ teritoriale [art. 32 alin. (2) din Legea nr. 10/2001] astfel că pârâta nu poate fi obligată a-l soluționa. În ce privește terenul în suprafață de 1.628,52 mp, pârâta deține terenul identificat prin expertiză, având drept consecință acordarea de măsuri reparatorii. Legea nr. 10/2001 nu cuprinde dispoziții privind pomii fructiferi preluați, azi inexistenți. Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă, prin decizia nr. 89 din 24 aprilie 2008. Instanța curții de apel a confirmat situația de fapt și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente (Legea nr. 10/2001).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea se susține, în esență, că intimata (pârâtă) a fost de rea credință în soluționarea notificării; a făcut dovada dreptului de proprietate al părinților săi cu privire la teren și casă; instanțele nu au coroborat probele administrate și nu le-au interpretat corect, imobilul a fost preluat de autorul pârâtei (Ministerul Poștelor) și notificarea a fost corect îndreptată către intimata-pârâtă. Recursul se privește ca nefondat.

Față de faptul că prima instanță și instanța de recurs au reținut că intimata-pârâtă SC R. SA nu are calitate procesuală pasivă în cererea având ca obiect obligarea la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată, raportat la art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, susținerea recurentei că notificarea a fost corect îndreptată către aceasta, deoarece imobilul a fost preluat „de autorul intimatei-pârâte” face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă nu este întemeiată. În privința construcțiilor demolate, dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au fost corect aplicate în cauză, deoarece textul prevede în mod expres că „în situația imobilelor – construcții demolate”, notificarea se soluționează prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului București.

Prin urmare, intimata-pârâtă nu are obligația soluționării notificării și pentru construcțiile demolate, așa cum corect s-a reținut prin sentința primei instanțe, păstrată prin decizia atacată. Celelalte susțineri al recurentei, care au semnificația unei erori în care s-au aflat instanțele, stabilind situația de fapt printr-o greșită apreciere a probelor administrate, nu fac posibilă încadrarea în art.304 C. proc. civ. și nu vor fi analizate. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta I.C.I. împotriva deciziei nr. 89A din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.