ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3547/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3547/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta I.C.I. a chemat în
judecată pe pârâta SC R. SA și a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001
anularea deciziei nr. 27 din 20 octombrie 2005 emisă de pârâtă și obligarea
acesteia să-i restituie terenul în suprafață de 4700 mp situat în orașul Titu, și
despăgubiri bănești pentru o construcție demolată.
Reclamanta și-a precizat acțiunea în
sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata prin echivalent a bunurilor
preluate abuziv și anume a terenului în suprafață de 1627 mp, a casei de locuit
preluată de P.T.T.R. și demolată, precum și pentru un număr de 25 pomi
fructiferi aflați pe terenul preluat.
Se arată în motivarea acțiunii că
imobilul „notificat” a fost proprietatea părinților R.G. și E. iar reclamanta
este moștenitoarea acestora în calitate de fiică.
Tribunalul București, secția a IV-a
civilă, prin sentința nr. 1255 din 4 octombrie 2007 a dispus: respingerea
acțiunii cu privire la capătul de cerere privind măsurile reparatorii pentru
construcția demolată, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate
procesuală pasivă; admite în parte cererea precizată și anulează decizia nr. 27
din 20 octombrie 2005 emisă de pârâtă pe care o obligă să propună reclamantei
măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren în suprafață de
1628,52 mp identificat prin raportul de expertiză (S.V.); respingere cererea
având ca obiect obligarea la măsuri reparatorii prin echivalent pentru 25 pomi
fructiferi.
Instanța a reținut:
În ce privește capătul de cerere
privind măsurile reparatorii pentru construcția demolată notificarea se
soluționează de Primarul unității administrativ teritoriale [art. 32 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001] astfel că pârâta nu poate fi obligată a-l soluționa.
În ce privește terenul în suprafață
de 1.628,52 mp, pârâta deține terenul identificat prin expertiză, având drept
consecință acordarea de măsuri reparatorii.
Legea nr. 10/2001 nu cuprinde
dispoziții privind pomii fructiferi preluați, azi inexistenți.
Apelul declarat de reclamantă a fost
respins de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă, prin decizia nr. 89
din 24 aprilie 2008.
Instanța curții de apel a confirmat
situația de fapt și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente (Legea
nr. 10/2001).
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs reclamanta, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea se susține, în esență,
că intimata (pârâtă) a fost de rea credință în soluționarea notificării; a
făcut dovada dreptului de proprietate al părinților săi cu privire la teren și
casă; instanțele nu au coroborat probele administrate și nu le-au interpretat
corect, imobilul a fost preluat de autorul pârâtei (Ministerul Poștelor) și
notificarea a fost corect îndreptată către intimata-pârâtă.
Recursul se privește ca nefondat.
Față de faptul că prima instanță și
instanța de recurs au reținut că intimata-pârâtă SC R. SA nu are calitate
procesuală pasivă în cererea având ca obiect obligarea la măsuri reparatorii
prin echivalent pentru construcția demolată, raportat la art. 32 alin. (1) din
Legea nr. 10/2001, susținerea recurentei că notificarea a fost corect
îndreptată către aceasta, deoarece imobilul a fost preluat „de autorul
intimatei-pârâte” face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
însă nu este întemeiată.
În privința construcțiilor demolate,
dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au fost corect aplicate în
cauză, deoarece textul prevede în mod expres că „în situația imobilelor –
construcții demolate”, notificarea se soluționează prin dispoziția motivată a
primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat
imobilul, respectiv a primarului general al municipiului București.
Prin urmare, intimata-pârâtă nu are
obligația soluționării notificării și pentru construcțiile demolate, așa cum
corect s-a reținut prin sentința primei instanțe, păstrată prin decizia
atacată.
Celelalte susțineri al recurentei,
care au semnificația unei erori în care s-au aflat instanțele, stabilind
situația de fapt printr-o greșită apreciere a probelor administrate, nu fac
posibilă încadrarea în art.304 C. proc. civ. și nu vor fi analizate.
Față de cele ce preced, în temeiul
art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta I.C.I. împotriva deciziei nr. 89A din 24 aprilie 2008 a Curții de
Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea
intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.