ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3547/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta I.C.I. a chemat în

judecată pe pârâta SC R. SA și a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001

anularea deciziei nr. 27 din 20 octombrie 2005 emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să-i restituie terenul în suprafață de 4700 mp situat în orașul Titu, și

despăgubiri bănești pentru o construcție demolată.

Reclamanta și-a precizat acțiunea în

sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata prin echivalent a bunurilor

preluate abuziv și anume a terenului în suprafață de 1627 mp, a casei de locuit

preluată de P.T.T.R. și demolată, precum și pentru un număr de 25 pomi

fructiferi aflați pe terenul preluat.

Se arată în motivarea acțiunii că

imobilul „notificat” a fost proprietatea părinților R.G. și E. iar reclamanta

este moștenitoarea acestora în calitate de fiică.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr. 1255 din 4 octombrie 2007 a dispus: respingerea

acțiunii cu privire la capătul de cerere privind măsurile reparatorii pentru

construcția demolată, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă; admite în parte cererea precizată și anulează decizia nr. 27

din 20 octombrie 2005 emisă de pârâtă pe care o obligă să propună reclamantei

măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren în suprafață de

1628,52 mp identificat prin raportul de expertiză (S.V.); respingere cererea

având ca obiect obligarea la măsuri reparatorii prin echivalent pentru 25 pomi

fructiferi.

Instanța a reținut:

În ce privește capătul de cerere

privind măsurile reparatorii pentru construcția demolată notificarea se

soluționează de Primarul unității administrativ teritoriale [art. 32 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001] astfel că pârâta nu poate fi obligată a-l soluționa.

În ce privește terenul în suprafață

de 1.628,52 mp, pârâta deține terenul identificat prin expertiză, având drept

consecință acordarea de măsuri reparatorii.

Legea nr. 10/2001 nu cuprinde

dispoziții privind pomii fructiferi preluați, azi inexistenți.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă, prin decizia nr. 89

din 24 aprilie 2008.

Instanța curții de apel a confirmat

situația de fapt și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente (Legea

nr. 10/2001).

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea se susține, în esență,

că intimata (pârâtă) a fost de rea credință în soluționarea notificării; a

făcut dovada dreptului de proprietate al părinților săi cu privire la teren și

casă; instanțele nu au coroborat probele administrate și nu le-au interpretat

corect, imobilul a fost preluat de autorul pârâtei (Ministerul Poștelor) și

notificarea a fost corect îndreptată către intimata-pârâtă.

Recursul se privește ca nefondat.

Față de faptul că prima instanță și

instanța de recurs au reținut că intimata-pârâtă SC R. SA nu are calitate

procesuală pasivă în cererea având ca obiect obligarea la măsuri reparatorii

prin echivalent pentru construcția demolată, raportat la art. 32 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, susținerea recurentei că notificarea a fost corect

îndreptată către aceasta, deoarece imobilul a fost preluat „de autorul

intimatei-pârâte” face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

însă nu este întemeiată.

În privința construcțiilor demolate,

dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au fost corect aplicate în

cauză, deoarece textul prevede în mod expres că „în situația imobilelor –

construcții demolate”, notificarea se soluționează prin dispoziția motivată a

primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat

imobilul, respectiv a primarului general al municipiului București.

Prin urmare, intimata-pârâtă nu are

obligația soluționării notificării și pentru construcțiile demolate, așa cum

corect s-a reținut prin sentința primei instanțe, păstrată prin decizia

atacată.

Celelalte susțineri al recurentei,

care au semnificația unei erori în care s-au aflat instanțele, stabilind

situația de fapt printr-o greșită apreciere a probelor administrate, nu fac

posibilă încadrarea în art.304 C. proc. civ. și nu vor fi analizate.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta I.C.I. împotriva deciziei nr. 89A din 24 aprilie 2008 a Curții de

Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.