ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1657/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și familie , prin încheierea de ședință nr. 2849.3/102/2008 din 24 aprilie 2008, a amânat din motive de ordin procedural soluționarea apelurilor la un termen de judecată ulterior fixat la data de 22 mai 2009 interval de timp în care verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive în cauză a inculpatului-apelant C.C.M., a dispus menținerea acestei măsuri preventive în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Referitor la menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, instanța de apel a reținut/motivat următoarele: Inculpatul C.C.M.

este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174 și 176 lit. b) și c) C. pen., fapta pentru care inculpatul a și fost condamnat de către prima instanță la o pedeapsă rezultantă de 25 de ani închisoare, cu executare în regim de detenție. Instanța apreciază că și la acest moment procesual subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ce au dus la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, din împrejurarea că prin faptele comise inculpatul a adus o vătămare ireparabilă valorii sociale ocrotite special de legiuitorul român, și anume viața persoanei, cât și din circumstanțele comiterii acestora.

Este de reținut că inculpatul a mai fost condamnat anterior, prin sentința nr. 444/2004 a Tribunalului Mureș, pentru o faptă similară, respectiv pentru tentativă la omor, situație în care, dacă nu s-a produs rezultatul letal, aceasta s-a datorat exclusiv intervențiilor medicale de urgență. Instanța apreciază că sunt, de asemenea, îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., respectiv există probe și indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat penal motive în raport de care se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul apelant C.C.M. în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen. 2. Recursul declarat împotriva încheierii amintite de către inculpatul C.C.M., cu solicitarea de a se reaprecia situația juridică actuală a acestuia în sensul de a se dispune verificarea arestării preventive și punerea sa de îndată în libertate, prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 160 b C. proc. pen.

(având titlul marginal „verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății”), statuează că: „(1) În cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive;” (2) „Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului;” (3) „Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.

Potrivit dispozițiilor legale precitate revocarea arestării preventive și punerea în libertate de îndată a inculpatului astfel cum se solicită de recurent în cauză, poate avea loc numai dacă instanța constată că „arestarea preventivă este nelegală sau că „temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri ori care să justifice privarea de libertate”. În speță, temeiurile inițiale ce au impus arestarea preventivă în cauză a inculpatului în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc.

pen., cu începere de la data de 23 mai 2008, astfel cum în mod corect s-a reținut de Curte prin încheierea atacată, se mențin nemodificate avându-se în vedere că motivele de bănuială legitimă privind săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav s-au confirmat prin condamnarea sa în primă instanță la pedeapsa de 25 ani închisoare cu executare în regim de detenție conform sentinței penale nr. 84 din 16 martie 2009 a Tribunalului Mureș, secția penală. În plus condamnarea inculpatului în primă instanță chiar nedefinitivă justifică privarea sa de libertate în continuare pentru termenul său prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. „dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent” (cauza W. vs. Germania, Bvs.

Austria, L. vs. Italia). În consecință, cerințele legale privind aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., nu subzistă astfel încât încheierea atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută ca atare în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.M. împotriva încheierii din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 2849.3/102/2008. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2009.