ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului

de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea

de ședință nr. 7792/2/2008 din 18 decembrie 2008, a amânat soluționarea

apelurilor în cauză la 15 ianuarie 2009, perioadă în care a menținut arestarea

preventivă a inculpatului D.G., în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Verificând actele și

lucrările dosarului instanța de apel a constatat că temeiurile ce au determinat

arestarea preventivă în cauză a inculpatului D.G. în baza art. 143 raportat la art.

148 lit. f) C. proc. pen., cu începere de la data de 16 iunie 2006 impun în

continuare privarea de libertate întrucât motivele verosimile inițiale privind

săvârșirea unei infracțiuni grave de violență pedepsită cu închisoare mai mare

de 4 ani s-au confirmat prin condamnarea acestuia în primă instanță prin

sentința penală nr. 573 din 27 octombrie 2008 a Tribunalului Giurgiu, secția

penală, la pedeapsa principală de 23 ani închisoare cu executare în regim de

detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută

de art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. (în seara de 25 mai 2006 a

ucis prin înjunghiere în public victima M.S., pe care îl cunoscuse anterior în

Penitenciarul Poarta Albă unde „au făcut pușcărie” amândoi, pe motiv că a aflat

de la martorul C.V. că victima vorbea urât despre el).

Recursul declarat în cauză

de inculpat vizând revocarea arestării preventive / punerea sa în libertate pe

motiv că este nevinovat, prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în

continuare.

Conform art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar

nu mai târziu, de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive,

dispunând prin încheiere motivată după caz:

a) menținerea arestării

preventive, când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă

impun în continuare privarea de libertate [(alin. (3)] sau

b) revocarea arestării preventive

și punerea în libertate de îndată a inculpatului dacă constată că arestarea

preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de

libertate [(alin. (2)].

În speță, respectând

procedura pronunțată, instanța de apel a efectuat verificări privind arestarea

preventivă în cauză a inculpatului concluzionând motivat asupra menținerii sale,

în condițiile art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., data fiind

confirmarea învinuirii ce a ocazionat trimiterea acestuia în judecată prin

condamnarea în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

și deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. d) C.

pen., la pedeapsa de 23 ani închisoare [împrejurare ce a justificat legalitatea

și temeinicia arestării sale preventive în cursul urmăririi penale, prelungită ulterior

succesiv de instanțe în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc.

pen. și art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.D.O.].

În plus prin condamnarea în

primă instanță chiar nedefinitivă arestarea preventivă în cauză a inculpatului

este justificată și pe temeiul juridic nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit.

a) din C.E.D.O. [„dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de

către un tribunal competent”].

Ca atare, solicitarea

inculpatului privind revocarea arestării preventive, punerea sa în libertate

prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc.

pen., este neîntemeiată, menținându-se încheierea atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 18 decembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în dosarul nr. 7792/2/2008.

Obligă recurentul la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 7 ianuarie 2009.