ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea de ședință nr. 7792/2/2008 din 18 decembrie 2008, a amânat soluționarea apelurilor în cauză la 15 ianuarie 2009, perioadă în care a menținut arestarea preventivă a inculpatului D.G., în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Verificând actele și lucrările dosarului instanța de apel a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cauză a inculpatului D.G. în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc.

pen., cu începere de la data de 16 iunie 2006 impun în continuare privarea de libertate întrucât motivele verosimile inițiale privind săvârșirea unei infracțiuni grave de violență pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani s-au confirmat prin condamnarea acestuia în primă instanță prin sentința penală nr. 573 din 27 octombrie 2008 a Tribunalului Giurgiu, secția penală, la pedeapsa principală de 23 ani închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. (în seara de 25 mai 2006 a ucis prin înjunghiere în public victima M.S., pe care îl cunoscuse anterior în Penitenciarul Poarta Albă unde „au făcut pușcărie” amândoi, pe motiv că a aflat de la martorul C.V.

că victima vorbea urât despre el). Recursul declarat în cauză de inculpat vizând revocarea arestării preventive / punerea sa în libertate pe motiv că este nevinovat, prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Conform art. 160 b alin. (1) C. proc.

pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu, de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, dispunând prin încheiere motivată după caz: a) menținerea arestării preventive, când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate [(alin. (3)] sau b) revocarea arestării preventive și punerea în libertate de îndată a inculpatului dacă constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate [(alin. (2)]. În speță, respectând procedura pronunțată, instanța de apel a efectuat verificări privind arestarea preventivă în cauză a inculpatului concluzionând motivat asupra menținerii sale, în condițiile art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., data fiind confirmarea învinuirii ce a ocazionat trimiterea acestuia în judecată prin condamnarea în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 23 ani închisoare [împrejurare ce a justificat legalitatea și temeinicia arestării sale preventive în cursul urmăririi penale, prelungită ulterior succesiv de instanțe în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. și art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.D.O.]. În plus prin condamnarea în primă instanță chiar nedefinitivă arestarea preventivă în cauză a inculpatului este justificată și pe temeiul juridic nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O.

[„dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”]. Ca atare, solicitarea inculpatului privind revocarea arestării preventive, punerea sa în libertate prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., este neîntemeiată, menținându-se încheierea atacată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 18 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 7792/2/2008. Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 7 ianuarie 2009.