ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2277/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2277/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 257 din 21 ianuarie 2009
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de I.I.
împotriva sentinței civile nr. 3149 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Împotriva acestei decizii, în temeiul
dispozițiilor art. 317-318 C. proc. civ., la data de 2 februarie 2009 I.I. a formulat contestație în anulare.
În motivarea contestației, contestatoarea
a susținut că instanța de judecată nu a examinat înscrisurile depuse la dosarul
cauzei și nu a verificat legalitatea actelor prin care Episcopia Sloboziei și
Călărașilor i-a îngrădit dreptul la muncă.
Contestatoarea a arătat că impunerea
prezentării avizului Cultelor este de natură să-i îngrădească dreptul la muncă
în învățământul religios de stat în baza diplomei de studii superioare obținută
în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă și cu dublă specialitate în Facultatea
de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității București.
Analizând actele și lucrările din dosar,
Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată pentru
următoarele considerente:
Motivele pentru care s-a solicitat
retractarea deciziei nr. 257 din 21 ianuarie 2009 nu se încadrează în ipotezele
juridice reglementate pentru calea extraordinară de atac exercitată.
Deși a invocat drept temei juridic al cererii
sale dispozițiile art. 317-318 C. proc. civ., contestatoarea nu a motivat și nu
a dovedit existența unuia din cazurile prevăzute expres și limitativ de lege
pentru retractarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, pe calea
contestației în anulare.
Argumentele invocate de contestatoare
vizează în realitate probleme de fond, cum sunt cele referitoare la aprecierea
probelor administrate și la situația de fapt avută în vedere la judecarea
recursului, dar acestea nu pot fi examinate în cadrul contestației în anulare.
În consecință, nefiind îndeplinite
condițiile prevăzute de lege pentru calea extraordinară de atac exercitată,
Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată
de contestatoarea I.I. împotriva Deciziei nr. 257 din 21 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,
ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009.