ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 707/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, sub nr. 1495/32/2005 V.V. a solicitat anularea deciziei civile nr. 174/2005 a acestei instanțe, în temeiul art. 318 C. proc. civ. S-a susținut că hotărârea instanței de mai sus este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece, anterior, printr-o altă hotărâre se dispusese integrarea sa la locul de muncă, hotărâre pe care unitatea intimată nu a respectat-o, emițând în temeiul art. 56 C. muncii o nouă decizie, contestată în cauza de față. La termenul din 30 mai 2007, contestatorul a ridicat în fața instanței excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 C. muncii.

În motivarea excepției de necontituționalitate, intervenită la 6 iunie 2007, contestatorul a arătat că dispozițiile art. 56 lit. C) C. muncii, în temeiul căruia a încetat de drept contractul său individual de muncă prin decizia nr. 70 din 29 august 2003 este în contradicție cu dispozițiunile art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (1) și (2) și art. 129 din Constituție. Punând în discuție admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel, Bacău prin încheierea din 21 noiembrie 2007 a respins ca inadmisibilă excepția ridicată de contestatorul V.V. S-a reținut că o atare excepție ridicată de parte în calea extraordinară de atac a contestației în anulare nu are legătură cu cauza dedusă judecății, deoarece cauza a fost soluționată în fond, astfel că nu sunt incidente cerințele art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva încheierii a declarat recurs V.V. susținând că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Curții Constituționale, instanța săvârșind nulitatea prevăzută de art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. Curtea de Apel Bacău nu aduce argumente valide care să susțină soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale privitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiunilor art. 56 lit. C) C. muncii. Referirea instanței la O.U.G. nr. 55/006 ale cărei prevederi cuprinde chiar abrogarea dispoziției legale în legătură cu care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate- nu face altceva decât să aducă un surplus de greutate soluției finale a unui act juridic supus unei căi extraordinare de atac și să dovedească refuzul manifestat de Curtea de Apel Bacău de a se opune controlului constituțional și de confirmarea temeiniciei excepției ridicate.

Încheierea atacată a fost dată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul neîndoielnic al acestuia [art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.]. Instanța dă un alt înțeles excepției ridicate, căutând a se îndepărta de la prevederile art. 56 C. muncii ca temei al deciziei nr. 70 din 29 august 2003 emisă de SC A.R. SA Buzău, sucursala Roman, care este de fapt obiectul principal al deciziei nr. 174/2005. Prin modul de motivare respingerii excepției de neconstituționalitate și limitare a acesteia la faza de fond și apel, instanța golește de conținut temeiurile legale ale contestației în anulare, deși și acestea sunt supuse excepțiilor de neconstituționalitate.

Încheierea de ședință atacată a fost emisă cu producerea unor vicii de procedură care au înfrânt provederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Recursul este nefondat.

În temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 instanța de judecată are rolul de a filtra excepția de neconstituționalitate invocată în fața sa sub aspectul respectării cerințelor prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 și competența de a respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale atunci când excepțiile sunt contrare prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3). În speță, excepția de neconstituționalitate a art. 56 lit. C) C. muncii este contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 care statuează că instanța constituțională decide asupra excepției incidente în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi, ori a unei ordonanțe sau dispoziții integrate lor numai dacă acestea sunt în vigoare și au legătură cu cauza.

Corect Curtea de Apel Bacău a respins cererea de desesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 56 lit. C) C. muncii deoarece textul a cărui neconstituționalitate a fost invocată a fost abrogat prin O.U.G. nr. 55/2006 iar faptul că textul era în vigoare la încetarea contractului de muncă și a constituit temeiul legal al desfacerii acestuia este irelevant, deoarece îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 se raportează la momentul în care se discută admisibilitatea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a textului de lege. Excepția de neconstituționalitate a art. 56 C. muncii nu are legătură cu obiectul cauzei.

Contestația în anulare, fiind o cale extraordinară de atac operează în situațiile limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ. și poate duce la anularea hotărârii pronunțate în recurs dacă cerințele procedurale sunt îndeplinite, ocazie cu care se poate proceda la rejudecarea recursului. Deci, în faza soluționării contestației în anulare când sunt analizate doar condițiile de admisibilitate ale acesteia nu se poate prejudeca fondul cauzei în legătură cu textul legal de referință a cărui neconstituționalitate se invocă, deoarece momentan decizia pronunțată în recurs nefiind anulată nu este realizată cerința prevăzută de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Nici cel de al doilea motiv de recurs nu este întemeiat deoarece efectele deciziei Curții Constituționale operând pentru viitor, este contrar prevederilor legale și irelevant să se cerceteze la acest moment constituționalitatea unui text de lege abrogat.

Instanța a pronunțat încheierea din 21 noiembrie 2007 cu respectarea art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Încheierea cuprinde punctele de vedere ale părților care s-au prezentat și al instanței. Faptul că SC A.R. SA nu s-a prezentat și nici nu a formulat în scris un punct de vedere deși a fost legal citată nu este de natură a-l prejudicia în vreun fel pe recurent și să efectueze legalitatea soluției. Așadar, criticile formulate de V.V. împotriva încheierii din 21 noiembrie 2007 fiind nefondate, recursul acestuia va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V.V. împotriva încheierii din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2009.