ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 707/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel Bacău, sub nr. 1495/32/2005

V.V. a solicitat

anularea deciziei civile nr. 174/2005 a acestei instanțe, în temeiul art. 318 C.

proc. civ. S-a susținut că hotărârea instanței de mai sus este rezultatul unei

greșeli materiale, deoarece, anterior, printr-o altă hotărâre se dispusese

integrarea sa la locul de muncă, hotărâre pe care unitatea intimată nu a

respectat-o, emițând în temeiul art. 56 C. muncii o nouă decizie, contestată în

cauza de față.

La termenul din 30 mai

2007, contestatorul a ridicat în fața instanței excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 C. muncii.

În motivarea excepției

de necontituționalitate, intervenită la 6 iunie 2007, contestatorul a arătat că

dispozițiile art. 56 lit. C) C. muncii, în temeiul căruia a încetat de drept

contractul său individual de muncă prin decizia nr. 70 din 29 august 2003 este

în contradicție cu dispozițiunile art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (1) și (2) și

art. 129 din Constituție.

Punând în discuție

admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel, Bacău prin

încheierea din 21 noiembrie 2007 a respins ca inadmisibilă excepția ridicată de

contestatorul V.V.

S-a reținut că o atare

excepție ridicată de parte în calea extraordinară de atac a contestației în

anulare nu are legătură cu cauza dedusă judecății, deoarece cauza a fost

soluționată în fond, astfel că nu sunt incidente cerințele art. 29 alin. (6)

din Legea nr. 47/1992.

Împotriva încheierii a

declarat recurs V.V. susținând că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea competenței

altei instanțe, respectiv a Curții Constituționale, instanța săvârșind

nulitatea prevăzută de art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Curtea de Apel Bacău nu

aduce argumente valide care să susțină soluția de respingere a cererii de

sesizare a Curții Constituționale privitoare la excepția de

neconstituționalitate a dispozițiunilor art. 56 lit. C) C. muncii.

Referirea instanței la

O.U.G. nr. 55/006 ale cărei prevederi cuprinde chiar abrogarea dispoziției legale

în legătură cu care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate- nu face altceva

decât să aducă un surplus de greutate soluției finale a unui act juridic supus

unei căi extraordinare de atac și să dovedească refuzul manifestat de Curtea de

Apel Bacău de a se opune controlului constituțional și de confirmarea

temeiniciei excepției ridicate.

Încheierea atacată a

fost dată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbând

natura și înțelesul neîndoielnic al acestuia [art. 304 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ.].

Instanța dă un alt

înțeles excepției ridicate, căutând a se îndepărta de la prevederile art. 56 C.

muncii ca temei al deciziei nr. 70 din 29 august 2003 emisă de SC A.R. SA Buzău,

sucursala Roman, care este de fapt obiectul principal al deciziei nr. 174/2005.

Prin modul de motivare

respingerii excepției de neconstituționalitate și limitare a acesteia la faza

de fond și apel, instanța golește de conținut temeiurile legale ale

contestației în anulare, deși și acestea sunt supuse excepțiilor de

neconstituționalitate.

Încheierea de ședință

atacată a fost emisă cu producerea unor vicii de procedură care au înfrânt

provederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Recursul este

nefondat.

În temeiul art. 29

alin. (6) din Legea nr. 47/1992 instanța de judecată are rolul de a filtra

excepția de neconstituționalitate invocată în fața sa sub aspectul respectării

cerințelor prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 și

competența de a respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții

Constituționale atunci când excepțiile sunt contrare prevederilor art. 29 alin.

(1), (2) și (3).

În speță, excepția de

neconstituționalitate a art. 56 lit. C) C. muncii este contrară prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 care statuează că instanța

constituțională decide asupra excepției incidente în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi, ori a unei ordonanțe sau dispoziții integrate lor numai dacă acestea sunt

în vigoare și au legătură cu cauza.

Corect Curtea de Apel

Bacău a respins cererea de desesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a art. 56 lit. C) C. muncii deoarece textul a cărui

neconstituționalitate a fost invocată a fost abrogat prin O.U.G. nr. 55/2006

iar faptul că textul era în vigoare la încetarea contractului de muncă și a

constituit temeiul legal al desfacerii acestuia este irelevant, deoarece

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

se raportează la momentul în care se discută admisibilitatea sesizării Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a textului de lege.

Excepția de

neconstituționalitate a art. 56 C. muncii nu are legătură cu obiectul cauzei.

Contestația în anulare, fiind o cale extraordinară de atac operează în

situațiile limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ. și poate

duce la anularea hotărârii pronunțate în recurs dacă cerințele procedurale sunt

îndeplinite, ocazie cu care se poate proceda la rejudecarea recursului.

Deci, în faza

soluționării contestației în anulare când sunt analizate doar condițiile de

admisibilitate ale acesteia nu se poate prejudeca fondul cauzei în legătură cu

textul legal de referință a cărui neconstituționalitate se invocă, deoarece

momentan decizia pronunțată în recurs nefiind anulată nu este realizată cerința

prevăzută de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Nici cel de al doilea

motiv de recurs nu este întemeiat deoarece efectele deciziei Curții Constituționale

operând pentru viitor, este contrar prevederilor legale și irelevant să se

cerceteze la acest moment constituționalitatea unui text de lege abrogat.

Instanța a pronunțat

încheierea din 21 noiembrie 2007 cu respectarea art. 29 alin. (4) din Legea nr.

47/1992. Încheierea cuprinde punctele de vedere ale părților care s-au

prezentat și al instanței. Faptul că SC A.R. SA nu s-a prezentat și nici nu a

formulat în scris un punct de vedere deși a fost legal citată nu este de natură

a-l prejudicia în vreun fel pe recurent și să efectueze legalitatea soluției.

Așadar, criticile

formulate de V.V. împotriva încheierii din 21 noiembrie 2007 fiind nefondate,

recursul acestuia va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul

declarat de reclamantul V.V. împotriva încheierii din 21 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie

2009.