ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 969/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de

Apel București la data de 22 august 2008, reclamantul C.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, suspendarea

executării ordinelor nr. 156 din 9 iulie 2008 și nr. 170 din 11 iulie 2008,

emise de autoritatea pârâtă și a actelor premergătoare și subsecvente acestora,

în temeiul art. 15 din Legea nr. 156 din 9 iulie 2007.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că prin ordinul nr. 156 din 9 iulie 2007 s-a dispus încetarea, înainte

de expirarea duratei prevăzute, a contractului de management nr. 20 din 30

ianuarie 2007, încheiat în calitate de manager al Teatrului Național din Târgu

Mureș.

A mai arătat că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării

actelor administrative, date fiind complexitatea actului de conducere,

administrare și gestionare a Teatrului Național din Târgu Mureș, dificultățile

inerente interimatului funcției de manager, motivele temeinice de fapt și de

drept care susțin demersul său procesual față de actele atacate, necesitatea

menținerii continuității actului de conducere, pagubele iminente, cu consecințe

greu de cuantificat, ce s-ar putea produce pe diverse paliere și vădita nelegalitate

a actelor atacate.

Prin sentința nr. 2437 din 25 septembrie

2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a respins cererea ca neîntemeiată, reținând că nu sunt îndeplinite

condițiile cumulativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, așa cum sunt

definite în art. 2 lit. s) și t) din Legea nr. 554/2004.

Sentința menționată a fost atacată cu

recurs, în temeiul prevăzut de art. 14 alin (4) din Legea nr. 554/2004, de

către reclamant, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru

motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate,

recurentul-reclamant a arătat că sentința atacată cuprinde o motivare succintă

și neconvingătoare, nu analizează mijloacele de probă prezentate în susținerea

cererii și concluziile pe fondul cauzei.

În ceea ce privește condițiile prevăzute

de lege pentru suspendarea executării actelor administrative, a arătat că

iminența producerii unei pagube rezultă din Ordinul nr. 170 din 11 iulie 2008,

potrivit căruia pe data emiterii lui, contractul de management al recurentului-reclamant

a încetat de drept, interimatul funcției urmând a fi fost asigurat pe o

perioadă de maxim 60 de zile lucrătoare, până la data de octombrie 2008.

De asemenea, a arătat că intimatul-pârât

nu a respectat actele normative care legiferează organizarea concursului pentru

ocuparea postului în discuție, suspendarea executării ordinului fiind necesară

pentru menținerea continuității actului de conducere, în scopul evitării unor

efecte negative determinate de existența unei perioade de interimat.

În fine, recurentul-reclamant a arătat că

vătămarea care i-a fost produsă rezidă în modul subiectiv și tendențios în care

Comisia i-a evaluat performanțele manageriale și din caracterul vădit ilegal al

ordinelor atacate, în sensul considerentelor expuse pe larg în cererea de

chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. 4223/2/2008.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

intimatul-pârât a arătat că recursul este inadmisibil, de vreme ce art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că instanța poate să dispună

suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea

instanței de fond, excluzând posibilitatea formulării unei căi de atac.

În altă ordine de idei, intimatul-pârât a

arătat că sentința recurată este temeinică și legală, pentru că instanța de

fond a analizat în mod corect motivele de fapt și de drept invocate de ambele

părți în susținerea interesului lor, precum și materialul probator administrat

în cauză, ajungând la concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile cumulativ

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, așa cum au fost definite prin lege

și interpretate în jurisprudență.

În recurs a fost administrată proba cu

înscrisuri, admisibilă conform art. 305 C. proc. civ., recurentul-reclamant

depunând la dosar, în copie, adeverința nr. 1355 din 14 octombrie 2008, emisă

de Teatrul Național Târgu Mureș , din care rezultă că începând cu data de 3

octombrie 2008 nu mai este angajatorul instituției, adresa nr. 2417/D.A.I. din 8

octombrie 2008, prin care Ministerul Culturii a nominalizat o altă persoană

(directorul adjunct) pentru a asigura buna desfășurare a activității teatrului,

o notă de constatare întocmită de dirigintele de șantier care a efectuat

lucrările de reparații și modernizarea clădirii Teatrului Național Târgu Mureș

în perioada 1 iunie-31 decembrie 2007 și raportul de activitate al directorului

general pentru perioada 1 ianuarie 2007-3 ianuarie 2008.

Înalta Curte constată, în prealabil, că

recursul a fost exercitat în temeiul art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

potrivit căruia hotărârea pronunțată asupra suspendării poate fi atacată cu

recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Aceste dispoziții se aplică în mod

corespunzător și în cazul în care suspendarea executării este solicitată

concomitent sau ulterior sesizării instanței cu acțiunea principală având ca

obiect anularea actului administrativ, conform normei de trimitere cuprinse în

art. 15 alin. (2) din aceeași lege.

Examinând cauza prin prisma motivelor de

recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte de Casație și Justiție Curte constată că recursul nu este fondat.

Sentința atacată cuprinde motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței, expuse într-o manieră

clară și concisă, îndeplinind exigențele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ.

De asemenea, hotărârea instanței de fond

reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 14 alin. (1),

la care face trimitere art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce

privește condițiile în care poate fi dispusă măsura de protecție provizorie a

suspendării executării actului administrativ .

Actele administrative deduse judecății

sunt ordinele nr. 156 din 9 iulie 2008 și nr. 170 din 11 iulie 2008, prin care

Ministrul Culturii și Cultelor a aprobat rezultatul Comisiei de evaluare a

performanțelor manageriale ale conducătorilor instituțiilor publice de spectacole

sau concerte, aflate în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, privind

performanțele manageriale ale recurentului-reclamant, în calitatea sa de

director general al teatrului Național Târgu Mureș și a dispus încetarea

contractului de management, în temeiul art. 6 alin. (1) lit. c) și O.G. nr.

26/2005, privind managementul instituțiilor publice de cultură, cu modificările

și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 15 lit. a) din contractul

de management nr. 20 din 3 ianuarie 2007.

Așa cum a reținut și prima instanță, art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative pentru

suspendarea actului administrativ: cazul bine justificat și paguba iminentă.

Cazul bine justificat este definit în

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurarea legată de

starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra

legalității actului administrativ.

În cadrul procedurii suspendării executării

actului administrativ nu poate fi prejudiciat fondul litigiului, astfel că

îndeplinirea condiției amintite mai sus trebuie să poată fi ușor sesizată,

printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului.

Cu privire la paguba iminentă, așa cum

este ea definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte constată că probele cauzei nu sunt de natură să formeze convingerea

instanței în sensul existenței unui risc de prejudiciu material viitor și

previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a activității

instituției publice, greu sau imposibil de înlăturat în cazul în care în final

ordinele contestate ar fi anulate.

În consecință, recursul va fi respins ca

nefondat, neexistând motive de casare sau de modificare a sentinței, conform

art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

C.I. împotriva sentinței civile nr. 2437 din 25 septembrie 2008 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

februarie 2009.