ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 216/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș, sub nr. 8537/30 din 19 noiembrie 2007, reclamantul F.P. a chemat-o în judecată pe pârâta SC M.I.F.A.B.A.R. SRL, solicitând instanței să dispună anularea Hotărârii A.G.A., organizată la sediul pârâtei, din data de 12 septembrie 2007. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, potrivit celor prevăzute în hotărârea atacată, s-ar înțelege că la data de 12 septembrie 2007, la sediul din București al Cabinetului de avocat S.M., s-ar fi întrunit adunarea generală a acționarilor, în scopul elaborării respectivei hotărâri.

Aceasta însă nu a fost convocată în termenele și în condițiile stipulate de art. 195 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, iar în conținutul hotărârii s-a arătat că au fost prezenți toți asociații, inclusiv asociatul majoritar F.P., în persoana reclamantului, care însă, având domiciliul în Austria, la acea dată nu s-a aflat în București și nici nu a fost reprezentat în baza vreunei procuri speciale. S-au invocat prevederile art. 131 alin. (4) din lege, cu referire la opozabilitatea față de terți și la termenul de înregistrare la O.R.C. care a avut loc doar la 16 noiembrie 2007. S-a mai susținut că nici d-na M.L. nu se afla în București la acea dată, ci în localitatea Caransebeș, că nu s-a publicat în Monitorul Oficial hotărârea și, ca urmare, nu îi este opozabilă, susținând că nu deține un exemplar al hotărârii pentru a putea vedea cine a semnat în numele reclamantului, solicitând instanței să constate că s-a falsificat semnătura acestuia.

Deși, în cuprinsul cererii de chemare în judecată se face referire și la d-na M.L. ca reclamantă, aceasta nu apare ca semnatară a acțiunii și nici nu s-a prezentat în instanță. Prin întâmpinare, pârâta a invocat în principal excepția prescripției dreptului la acțiune, a prematurității formulării cererii și a lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.

S-a solicitat a se constata că cererea reclamantului este formulată peste termenul imperativ prevăzut de art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, cel de 15 zile, care curge de la data la care a luat cunoștință de hotărârea pe care o atacă, prin urmare, acțiunea fiind tardiv formulată, reclamantul luând cunoștință despre aceasta la data de 12 septembrie 2007, adică la data adoptării și semnării ei, acțiunea fiind introdusă numai la 19 noiembrie 2007. În legătură cu această excepție, reclamantul a apreciat că termenul de 15 zile curge de la data publicării în Monitorul Oficial al României, nicidecum de la data la care asociatul a luat cunoștință despre existența hotărârii A.G.A., ori, această publicare nu a avut lor.

S-a mai arătat că, fiind invocate motive de nulitate absolută, potrivit art. 132 alin. (39, dreptul la acțiune este imprescriptibil. Cu privire la prematuritatea introducerii cererii, respectiv înainte de a fi publicată în Monitorul Oficial, reclamantul a solicitat respingerea și a acesteia, motivat de faptul că, potrivit art. 196, termenul de a ataca hotărârile adunărilor generale este de 15 zile de la data la care asociatul a luat cunoștință de hotărârea adunării generale, fără ca textul să facă referire la obligativitatea publicării în Monitorul Oficial și că, la data de 16 noiembrie 2007, reclamantul a înaintat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș opoziție cu privire la înregistrarea acestei hotărâri, cât și a contractului de cesiune, iar Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu a emis avizul prealabil necesar înregistrării respectivelor mențiuni la O.R.C.

Timiș. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost susținută de pârâtă prin indicarea dispozițiilor imperative ale art. 132 alin. (2), care precizează categoriile de persoane care au calitatea de a introduce o acțiune în anularea unei hotărâri A.G.A. (acționarii care nu au luat parte la adunare sau care au votat împotrivă și acționarii care au cerut să se însereze obiecțiunile lor în procesul verbal) ori, în speță, hotărârea a fost semnată de reclamantul care nu a votat împotrivă și nu a ridicat vreo obiecție, iar prezența/identitatea reclamantului din momentul semnării hotărârii este atestată prin avocat. Cu privire la această excepție, reclamantul a solicitat a fi respinsă, având în vedere faptul că acțiunea în nulitate absolută a unei hotărâri poate fi promovată de orice persoană interesată.

Privind cererea de suspendare a punerii în executare a hotărârii supuse cenzurii, reclamantul a solicitat prorogarea punerii în discuție a acestei cereri pe cale de ordonanță președințială, după ce instanța se va pronunța pe excepții. Prin sentința nr. 4/CC din 29 ianuarie 2008, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția prematurității, cât și a tardivității introducerii acțiunii în anulare. A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea în anulare formulată de reclamant, pentru lipsa calității procesuale active. L-a obligat pe reclamant față de pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul și-a motivat acțiunea în anulare în principal prin aceea că nu-i aparține semnătura existentă în hotărârea supusă cenzurii, care este, de altfel, un fals, că nici nu se afla în România la data adoptării acesteia, 12 septembrie 2007, dar în probațiune nu justifică cu înscrisuri aceste afirmații, mai mult, nu declară că se înscrie în fals. Nu poate fi reținută ca motivație incidența dispozițiilor art. 195 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu referire la modalitatea și termenul de convocare a adunării generale a acționarilor, rațiunea textului fiind aceea de a aduce la cunoștința fiecărui asociat cu privire la desfășurarea adunării, acțiunea în nulitate nefiind admisibilă dacă toți asociații au fost prezenți și au votat în unanimitate.

Cât privește calitatea persoanei care poate introduce o acțiune în nulitatea hotărârii, tribunalul a reținut că terții care dovedesc un interes legitim pot ataca hotărârea pe calea instituită de art. 132 alin. (3) când invocă motive de nulitate absolută, oricând, acțiunea fiind imprescriptibilă. Acționarii, însă, care au votat în favoarea hotărârii lovite de nulitate ori s-au abținut de la vot nu au calitatea de a introduce acțiunea în constatarea nulității absolute, altă soluție echivalând cu încurajarea propriei turpitudini.

In speță, reclamantul, în calitate de acționar majoritar, a participat la adoptarea hotărârii (nefacându-se dovada falsului semnăturii), votând în favoarea hotărârii, astfel că acestuia îi lipsește calitatea procesuală activă, în înțelesul art. 132 alin. (2). S-a reținut, prin urmare, că prin acțiunea în anulare, fiind invocate motive care vizează nulitatea absolută, aceasta poate fi invocată oricând, considerent pentru care s-au respins excepțiile privitoare la prematuritatea și tardivitatea introducerii cererii și s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, respectiv s-a respins acțiunea în constatarea nulității pentru lipsa acestei calități. Admiterea acestei ultime excepții a fost apreciată ca făcând de prisos examinarea fondului cauzei.

Prin decizia civilă nr. 117/A din 5 iunie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant și 1-a obligat pe acesta la plata sumei de 5000 RON către intimata SC M.I.F.A.B.A.R. SRL, cu titlu de onorariu avocat, în apel. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele: Schimbând susținerea de fals a semnăturii cu cea de nerecunoaștere a actului semnat, apărările reclamantului exced dispozițiilor art. 294 C. proc. civ., având în vedere că se schimbă, în fapt, obiectul cererii de chemare în judecată, iar în ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 295 alin. (2) C. proc. civ., care se referă la încuviințarea unor probe noi față de cele administrate sau cerute la fond, s-a constatat că acestea nu au fost cerute în limitele impuse de dispozițiile art. 292 C. proc.

civ. Deși s-a criticat de către apelant faptul că nici la fond nu i-au fost admise probele, s-a omis a se prezenta faptul că, la fond, s-a susținut doar nelegala constituite a A.G.A. și faptul că semnăturile sale și ale d-nei M.L. erau false, în timp ce în apel nici nu s-a mai tins a se dovedi aceste susțineri, actele contestate fiind semnate de fiecare asociat, cu semnături necontestate și, mai mult, certificate de un avocat. S-a formulat o cerere de înscriere în fals de către reprezentantul reclamantului, avocat C., însă, nu s-a făcut nicio referire la elementele art. 177 și urm. C. proc. civ., în ce privește autorul falsului, recunoscând însă că îi aparține semnătura.

În esență, raportat la susținerile pe care reclamantul, prin avocat, le-a prezentat în apel, diferite de cele prezentate în primă instanță, nu se poate reține ca fiind incident în cauză nici unul dintre motivele de nulitate absolută a hotărârii adunării generale a pârâtei, ținută în data de 12 septembrie 2007. Raportat la dispozițiile art. 1169 C. civ., în sarcina reclamantului era probarea faptului că s-a aflat în altă localitate decât cea în care s-a ținut adunarea generală, însă, acest aspect nu a fost dovedit deși, fiind în calea devolutivă a apelului, instanța a acordat mai multe termene de judecată în scopul realizării acestei obligații procesuale, diferitele rezervări de bilete de avion, în zile diferite, la o anumită companie aeriană, neputând proba fără putință de tăgadă faptul că reclamantul nu s-a aflat la 12 septembrie 2007 în București, câtă vreme nu s-a dovedit faptul pozitiv, contrar, respectiv acela că s-ar fi aflat într-o altă localitate.

Chiar și factura de la un hotel din Varșovia, pe care se întemeiază apărarea, prezintă cheltuieli efectuate din data de 13 septembrie, astfel că tocmai pentru data de 12 septembrie nu se poate stabili cu certitudine că reclamantul s-ar fi aflat acolo și, în plus, la fila 50 dosar apel, reclamantul a susținut că se afla la Viena în data de referință, 12 septembrie. În fine, a concluzionat instanța de apel, aspectele contradictorii și tendința de a proba diferite fapte juridice, în etape, în absența unor prezentări curente și susținute a stării de fapt și a unor norme de drept incidente în cauză, atât la fond cât și în apel, nu pot decât să conducă la respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamant.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 7 și 5 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei curții de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare. În temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul susține că, în judecarea cauzei, instanța de apel a dat o interpretare greșită textelor legale corespunzătoare situației de fapt, nu a luat în considerare probele existente la dosar din care rezultă că la data de 12 septembrie 2007, între orele 13 - 17 se afla la Viena, beneficiind de asistentă medicală ambulatorie, ceea ce exclude în mod automat prezența sa în București, participarea la Adunarea Generală din 12 septembrie 2007 și semnarea hotărârii.

Arată că era obligatoriu ca Adunarea Generală a Asociaților să fie ținută la sediul societății din Timișoara și nicidecum la București și, totodată, că se impunea respectarea prevederii legale exprese privind obligativitatea convocării de către administratorul societății sau asociatul care deține cel puțin o pătrime din valoarea părților sociale, în contextul în care, în speță, nu s-a făcut niciun fel de convocare. Recurentul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., critică decizia curții de apel, susținând că aceasta nu este motivată, instanța nearătând motivele avute în vedere la soluționarea cauzei. De asemenea, instanța nu și-a format aprecierea în funcție de întregul ansamblu probator administrat, a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil prin respingerea altor probe propuse și nu a dat dovadă de rol activ.

Întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul susține că în mod eronat cererea de recuzare i-a fost respinsă, astfel că judecătorii recuzați au făcut parte din completul care a soluționat cauza, deși în timpul soluționării cauzei s-au antepronunțat, cauzându-i o vătămare a drepturilor, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. Recursul nu este fondat. În ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată următoarele: Ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză au aplicat judicios dispozițiile legale incidente la o situație de fapt corect stabilită și au admis întemeiat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în deplin acord cu dispozițiile imperative ale art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, care prevăd că au calitatea de a introduce o acțiune în anulare a unei hotărâri A.G.A.

oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței. Or, contrar susținerilor reclamantului, inconsecvente și chiar contradictorii privind semnarea/nesemnarea (semnătura aplicată ar fi falsă) și nerecunoașterea/recunoașterea (ar fi fost în eroare cu privire la conținutul actelor semnate), cât și a locului unde se afla reclamantul (Varșovia sau Viena), ceea ce ar exclude prezența sa la București, unde s-a semnat hotărârea A.G.A., din actele dosarului (filele 116 dosar apel, 23 dosar fond) rezultă fără nici un dubiu că hotărârea a fost semnată de reclamantul, care, nu a votat împotrivă și nici nu a ridicat vreo obiecție.

Prin urmare, se constată că hotărârea A.G.A. adoptată a fost semnată de toți asociații și, în plus, prin încheierea nr. 382 din 12 septembrie 2007 au fost atestate conținutul, data înscrisului și identitatea părților, cum la aceeași dată, 12 septembrie 3007, au fost perfectate și contractele de cesiune a părților sociale, prin semnarea lor, de asemenea, de către toate părțile și, din nou, printr-o încheiere, nr. 379 din 12 septembrie 2007, au fost atestate conținutul, data înscrisului, precum și identitatea părților. Astfel fiind, în speță, devin aplicabile dispozițiile art. 121 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora, acționarii reprezentând întreg capitalul social vor putea, dacă niciunul dintre ei nu se opune, să țină o adunare generală și să ia orice hotărâre de competența adunării, fără respectarea formalităților cerute pentru convocarea ei.

Rezultă drept urmare că obligația de convocare a acționarilor este înlăturată atunci când sunt îndeplinite cumulativ două condiții și anume unanimitatea acordului acționarilor și totalitatea capitalului social, aceste două condiții fiind îndeplinite în speță. În virtutea prevederilor textului legal mai sus arătat există posibilitatea de a deroga de la dispozițiile legale și statutare, prin convenția părților, având în vedere motivele de operabilitate și viteza cu care se realizează/derulează tranzacțiile comerciale în prezent. Ca atare, nici locul în care se afla reclamantul în momentul semnării hotărârii și nici data nu au o semnificație deosebită și devin elemente lipsite de relevanță juridică, atât timp cât există certitudinea că toți asociații, inclusiv reclamantul, au semnat hotărârea A.G.A.

În consecință, se reține că instanțele care s-au pronunțat în cauză au apreciat corect că reclamantul este lipsit de calitate procesuală activă în cauză, în raport de dispozițiile imperative ale art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, întrucât, astfel cum s-a mai arătat, hotărârea este semnată de reclamant, acesta nu a formulat nicio obiecție, iar identitatea reclamantului din momentul semnării hotărârii este atestată de avocat. Reclamantul nu are în aceste condiții calitatea de a ataca hotărârea A.G.A. cu o acțiune în constatarea nulității absolute, pentru că a-i recunoaște o astfel de calitate ar însemna a-i da posibilitatea să se prevaleze de propria turpitudine, ceea ce în drept este evident inadmisibil.

Drept urmare, criticile formulate de recurentul-reclamant în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vor fi respinse ca nefondate. Nici criticile întemeiate de recurent pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care de fapt nu vizează exclusiv pct.7 nu sunt fondate, întrucât ambele instanțe, atât cea de fond, cât și cea de apel au luat în considerare întregul probatoriu existent la dosar, au reținut corect și echitabil apărările părților, și-au exercitat rolul activ, mai ales având în vedere susținerile inconsecvente și contradictorii ale reclamantului și au motivat deciziile date prin raportare la textele legale incidente. În fine, ultimul motiv de recurs fundamentat de recurent pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., care conține în esență susținerea potrivit căreia judecătorii, deși recuzați, au făcut parte din completul care a soluționat cauza, cauzându-i recurentului o vătămare este de asemenea nefondat, având în vedere că prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, la data de 29 mai 2008 cererea de recuzare a completului de judecată a fost respinsă, consemnându-se în considerentele acesteia atât faptul că cererea a fost greșit întemeiată pe dispozițiile art. 37 pct. 7, în loc de art. 27 pct. 7 C. proc. civ., cât și că recurentul nu a respectat dispozițiile art. 29 alin. (1) C. proc. civ. și, de asemenea, că, în speță, nu au fost respectate cerințele art. 27 pct. 7 C. proc.

civ., care impuneau ca opinia judecătorului să fie exprimată de aceasta înainte sau în cursul judecății. Drept urmare, reținându-se că recurentul nu a formulat niciun motiv de recurs întemeiat, care în condițiile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamat, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.F. împotriva deciziei civile nr. 117/A din 5 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2009