ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 997/2009

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1314/CA din 31 octombrie2007 pronunțată de Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, au fost respinse excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Alba și excepția netimbrării acțiunii. A fost admisă excepția prematurității acțiunii pentru lipsa procedurii concilierii directe și a fost respinsă acțiunea reclamantei formulată prin administrator social și desemnați de judecătorul sindic, cu ocazia declanșării procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2000. Totodată s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâta SC J. SRL JIDVEI, ALBA și s-a fixat termen pentru soluționare la 28 noiembrie 2007 cu citarea obligatorie a părților.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere că art. 6 din CEDO conferă oricărei persoane dreptul la un proces echitabil, motiv pentru care instanța arbitrală menționată și contractul de închiriere nu asigură posibilitatea unui recurs la o instanță națională, constatând că tribunalul este competent pentru a soluționa cauza. Referitor la excepția netimbrării acțiunii, tribunalul a avut în vedere că aceasta a fost promovată prin administrator social și judiciar, desemnați de judecătorul sindic, cu prilejul declanșării procedurii insolvenței devenind incidente dispozițiile legale înscrise în Legea nr. 85/2006, și, potrivit cărora acțiunile introduse de administratorul judiciar sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.

În legătură cu prematuritatea acțiunii formulată de reclamantă, tribunalul a arătat că procedura prealabilă a concilierii directe nu era necesară, deoarece litigiul este guvernat de legile comerciale, motiv pentru care și răspunderea delictuală a pârâtei privește fapte ilicite săvârșite în legătură cu obiectul de activitate al societății, așa încât sunt incidente dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. S-a avut în vedere necunoașterea reclamantei privind neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii care este obligatorie anterior sesizării instanței, situație în care tribunalul a admis excepția prematurității acțiunii, în temeiul art. 109 alin. (2) C. proc. civ. S-a dispus disjungerea cererii neconvenționale formulată de pârâtă și s-a fixat termen de judecată la 28 noiembrie 2007, cu obligarea pârâtei de a-și preciza cuantumul pretențiilor în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru.

Nemulțumită de această soluție reclamanta - societate în procedura insolvenței, a declarat apel în argumentarea căruia a arătat că acțiunea a fost promovată de administratorul judiciar în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 este de competența judecătorului sindic conform art. 77 din aceeași lege. Prin urmare, tribunalul a judecat cauza cu încălcarea normelor de competență materială, iar în ceea ce privește faptele menționate de pârâtă în cererea reconvențională nu se regăsesc în art. 2 C. com. în sensul că pârâta primind în custodie plantația de viță de vie de la organele de urmărire penală, fapta de însușire a acestor fructe nu are caracterul unei fapte de comerț.

Curtea de Apel Alba-Iulia prin decizia nr. 47/A din 11 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei reținându-se, în esență, în considerente că obiectul cauzei dedus judecății nu se încadrează printre acțiunile prevăzute expres în competența judecătorului sindic înscrise în art. 11 din Legea nr. 85/2006 fapt pentru care nu sunt incidente dispozițiile art. 80 din aceeași lege; s-a apreciat că obiectul contractului de închiriere nr. 1341 din 30 noiembrie 1999 este un act de comerț, situație în care intră sub incidența legii și faptele licite sau ilicite săvârșite de comercianți în legătură cu activitatea lor comercială, așa încât procedura prealabilă prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ.

trebuia îndeplinită cum în mod corect tribunalul a înlăturat susținerile reclamantei că această operațiune nu era necesară. În contra celei din urmă hotărâri reclamanta - societate în insolvență, a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de casare prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că au fost încălcate normele de competență materială înscrise în art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006, în opinia sa competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Alba prin judecătorul sindic, iar textele de lege evocate de instanța de apel nu sunt aplicabile speței. Prin urmare, cauza având ca obiect cererea de insolvență comercială a societății reclamante trebuia soluționată de judecătorul sindic.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. recurenta a susținut, în esență, că faptele menționate în cererea introductivă nu sunt fapte sau acte de comerț, situație în raport de care procedura prealabilă în art. 720 1 C. proc. civ. nu se impunea. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Potrivit art. 6 din Legea insolvenței, toate procedurile prevăzute de această lege sunt de competența tribunalului și sunt exercitate de judecătorul sindic. Sub raportul competenței materiale, tribunalul este competent să judece astfel de proceduri și datorită dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., întrucât procedurile de insolvență sunt cereri sau litigii comerciale neevaluabile în bani, care se subsumează competenței generale a tribunalului în materie comercială.

Tribunalul este competent să judece atât cererea de deschidere a procedurii insolvenței cât și cererea de închidere a procedurii, precum și toate cererile și acțiunile aferente sau care derivă din procedura insolvenței. Unele acțiuni sunt date expres prin lege în competența tribunalului care a deschis procedura. Art. 11 alin. (1) din Legea insolvenței stabilește enumerativ o listă de atribuții ale judecătorului-sindic, listă care precizează competența materială. Prin urmare, hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de competență materială privind procedura insolvenței prevăzută expres de art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea 85/2006 norme imperative, încălcarea acestora atrăgând casarea hotărârii pronunțate.

Întrucât, obiectul cauzei dedus judecății privește procedura insolvenței comerciale prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006, competența soluționării cauzei revine în primă instanță Tribunalului Alba, judecătorul-sindic. În consecință, Înalta Curte constată incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în sensul admiterii recursului, casării deciziei curții de apel precum și a sentinței comerciale nr. 1314/CA din 3 octombrie 2007 a Tribunalului Alba, secția comercială și de contencios administrativ, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în primă instanță, la Tribunalul Alba, judecătorul-sindic. Cu ocazia rejudecării cauzei, tribunalul va examina și celelalte critici formulate de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC S.I. SRL Jidvei prin Casa de I.T. S.P.R.L. împotriva deciziei nr. 47/A din 11 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială. Casează decizia atacată precum și sentința nr. 1314/CA din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Alba, secția comercială și de contencios administrativ, și trimite cauza Tribunalului Alba, Judecătorului sindic. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.