ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 997/2009

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1314/CA din 31 octombrie2007 pronunțată de

Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, au fost

respinse excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Alba și excepția

netimbrării acțiunii.

A fost admisă excepția

prematurității acțiunii pentru lipsa procedurii concilierii directe și a fost

respinsă acțiunea reclamantei formulată prin administrator social și desemnați

de judecătorul sindic, cu ocazia declanșării procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2000.

Totodată s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâta SC J.

SRL JIDVEI, ALBA și s-a fixat termen pentru soluționare la 28 noiembrie 2007 cu

citarea obligatorie a părților.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a avut în vedere că art. 6 din CEDO conferă oricărei persoane

dreptul la un proces echitabil, motiv pentru care instanța arbitrală menționată

și contractul de închiriere nu asigură posibilitatea unui recurs la o instanță

națională, constatând că tribunalul este competent pentru a soluționa cauza.

Referitor la excepția netimbrării

acțiunii, tribunalul a avut în vedere că aceasta a fost promovată prin

administrator social și judiciar, desemnați de judecătorul sindic, cu prilejul

declanșării procedurii insolvenței devenind incidente dispozițiile legale

înscrise în Legea nr. 85/2006, și, potrivit cărora acțiunile introduse de

administratorul judiciar sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.

În legătură cu prematuritatea

acțiunii formulată de reclamantă, tribunalul a arătat că procedura prealabilă a

concilierii directe nu era necesară, deoarece litigiul este guvernat de legile

comerciale, motiv pentru care și răspunderea delictuală a pârâtei privește

fapte ilicite săvârșite în legătură cu obiectul de activitate al societății, așa

încât sunt incidente dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ.

S-a avut în vedere necunoașterea

reclamantei privind neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii care

este obligatorie anterior sesizării instanței, situație în care tribunalul a

admis excepția prematurității acțiunii, în temeiul art. 109 alin. (2) C. proc.

civ.

S-a dispus disjungerea cererii

neconvenționale formulată de pârâtă și s-a fixat termen de judecată la 28

noiembrie 2007, cu obligarea pârâtei de a-și preciza cuantumul pretențiilor în

vederea stabilirii taxei judiciare de timbru.

Nemulțumită de această soluție

reclamanta - societate în procedura insolvenței, a declarat apel în

argumentarea căruia a arătat că acțiunea a fost promovată de administratorul

judiciar în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 este de competența

judecătorului sindic conform art. 77 din aceeași lege. Prin urmare, tribunalul

a judecat cauza cu încălcarea normelor de competență materială, iar în ceea ce

privește faptele menționate de pârâtă în cererea reconvențională nu se regăsesc

în art. 2 C. com. în sensul că pârâta primind în custodie plantația de viță de

vie de la organele de urmărire penală, fapta de însușire a acestor fructe nu

are caracterul unei fapte de comerț.

Curtea de Apel Alba-Iulia prin decizia

nr. 47/A din 11 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei

reținându-se, în esență, în considerente că obiectul cauzei dedus judecății nu

se încadrează printre acțiunile prevăzute expres în competența judecătorului

sindic înscrise în art. 11 din Legea nr. 85/2006 fapt pentru care nu sunt

incidente dispozițiile art. 80 din aceeași lege; s-a apreciat că obiectul

contractului de închiriere nr. 1341 din 30 noiembrie 1999 este un act de

comerț, situație în care intră sub incidența legii și faptele licite sau

ilicite săvârșite de comercianți în legătură cu activitatea lor comercială, așa

încât procedura prealabilă prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.

trebuia îndeplinită cum în mod corect tribunalul a înlăturat susținerile

reclamantei că această operațiune nu era necesară.

În contra celei din urmă hotărâri

reclamanta - societate în insolvență, a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 3 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare

prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că

au fost încălcate normele de competență materială înscrise în art. 20 alin. (1)

lit. l) din Legea nr. 85/2006, în opinia sa competența de soluționare a cauzei

revine Tribunalului Alba prin judecătorul sindic, iar textele de lege evocate

de instanța de apel nu sunt aplicabile speței. Prin urmare, cauza având ca

obiect cererea de insolvență comercială a societății reclamante trebuia

soluționată de judecătorul sindic.

Prin cel de-al doilea motiv de

recurs întemeiat pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. recurenta a susținut, în

esență, că faptele menționate în cererea introductivă nu sunt fapte sau acte de

comerț, situație în raport de care procedura prealabilă în art. 720

1

C. proc. civ. nu se impunea.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit art. 6 din Legea

insolvenței, toate procedurile prevăzute de această lege sunt de competența

tribunalului și sunt exercitate de judecătorul sindic. Sub raportul competenței

materiale, tribunalul este competent să judece astfel de proceduri și datorită

dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., întrucât procedurile de

insolvență sunt cereri sau litigii comerciale neevaluabile în bani, care se

subsumează competenței generale a tribunalului în materie comercială.

Tribunalul este competent să judece

atât cererea de deschidere a procedurii insolvenței cât și cererea de închidere

a procedurii, precum și toate cererile și acțiunile aferente sau care derivă

din procedura insolvenței.

Unele acțiuni sunt date expres prin

lege în competența tribunalului care a deschis procedura. Art. 11 alin. (1) din

Legea insolvenței stabilește enumerativ o listă de atribuții ale

judecătorului-sindic, listă care precizează competența materială.

Prin urmare, hotărârea a fost dată

cu încălcarea normelor de competență materială privind procedura insolvenței

prevăzută expres de art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea 85/2006 norme imperative,

încălcarea acestora atrăgând casarea hotărârii pronunțate.

Întrucât, obiectul cauzei dedus

judecății privește procedura insolvenței comerciale prevăzută de art. 11 alin. (1)

lit. l) din Legea nr. 85/2006, competența soluționării cauzei revine în primă

instanță Tribunalului Alba, judecătorul-sindic.

În consecință, Înalta Curte constată

incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în sensul admiterii

recursului, casării deciziei curții de apel precum și a sentinței comerciale

nr. 1314/CA din 3 octombrie 2007 a Tribunalului Alba, secția comercială și de contencios

administrativ, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în primă

instanță, la Tribunalul Alba, judecătorul-sindic.

Cu ocazia rejudecării cauzei,

tribunalul va examina și celelalte critici formulate de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC

S.I. SRL Jidvei prin Casa de I.T. S.P.R.L. împotriva deciziei nr. 47/A din 11

aprilie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială.

Casează decizia atacată precum și

sentința nr. 1314/CA din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Alba, secția comercială

și de contencios administrativ, și trimite cauza Tribunalului Alba,

Judecătorului sindic.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 martie 2009.