ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2263/2009

Examinând recursul e față constată: Prin sentința penală nr. 1237 din 11 noiembrie 2008 Judecătoria Tulcea a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de petiționarele L.A.M. și L.A.L., în favoarea Tribunalului Tulcea reținând că decizia penală nr. 110 din 20 iunie 2008, împotriva căreia s-a formulat contestația la executare a fost pronunțată de această instanță. Tribunalul Tulcea, prin sentința penală nr. 21 din 27 ianuarie 2009, a declinat competența la Judecătoria Tulcea reținând că titlurile executorii contestate au fost emise de această din urmă instanță. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, sesizată cu soluționarea conflictului de competență ivit între cele două instanțe, a stabilit, prin sentința penală nr. 43 din 2 aprilie 2009 competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea și a dispus înaintarea dosarului la instanța competentă.

S-a reținut că, potrivit art. 460 C. proc. pen., competența de soluționare a contestației revine instanței de executare, respectiv Judecătoriei Tulcea. Petiționarele au declarat recurs împotriva hotărârii pronunțate ce Curtea de Apel Constanța. Recursul nu este admisibil. Conform art. 42 alin. (4) C. proc. pen. hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului. Pe de altă parte art. 43 C. proc. pen. nu cuprinde nici o dispoziție potrivit căreia hotărârea prin care se soluționeze conflictul de competență este supusă vreunei căi de atac.

Din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că hotărârea prin care o instanță superioară celor aflate în conflict, care exercită practic un control ce privește exclusiv competența, stabilește care instanța este competentă să judece cauza, este definitivă și nu este supusă vreunei căi de atac . Având în vedere considerentele expuse Înalta Curte va respinge recursurile ca inadmisibile conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. fiecare recurentă petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarele L.A.M. și L.A.L. împotriva sentinței penale nr. 43 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentele petiționare la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică la 15 iunie 2009.