ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 340/2009

Asupra recursurilor penale

de față;

În baza actelor și

lucrărilor cauzei se rețin următoarele:

Prin sentința penală nr. 119

din 9 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia s-a respins, ca nefondată,

plângerea petenților D.L., D.T. și D.A. împotriva rezoluției din 4 martie 2008

dispusă de procuror în dosarul nr. 40/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Alba Iulia, menținând rezoluția atacată.

În motivarea sentinței se

arată că, prin rezoluția din 4 martie 2008, dată în dosarul nr. 40/P/2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea

urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu pentru judecătoarea D.E., a infracțiunii de

fals în declarații și înșelăciune avocata S.D., D.E., P.M. și D.F.E.

Pentru a dispune astfel,

procurorul a reținut următoarele:

Petenții D.L. din

localitatea Petroșani, județul Hunedoara, D.T. și A. din localitatea Bucium,

județul Alba, prin avocat, s-au plâns împotriva judecătoarei D.E. de la

Judecătoria Câmpeni pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu;

împotriva avocatului S.D., fost avocat în localitatea Câmpeni, în prezent

notar, pentru fals și fals în declarații și înșelăciune; împotriva lui D.E., P.M.

și D.F.E., pentru fals în declarații și înșelăciune.

S-a susținut că D.E., P.M.

și D.F.E., prin avocatul ales, S.D., au pornit nelegitim o acțiune în

constatarea uzucapiunii asupra unor imobile; au consemnat în acțiunea

introductivă lucruri mincinoase, deși cunoșteau foarte bine care era

realitatea, creându-și o poziție procesuală care i-a avantajat, în paguba

persoanelor vătămate; judecătorul, cumnat al reclamanților a judecat favorabil

acțiunea deși procedural trebuia să se abțină; hotărârea obținută într-o

manieră neprocedurală i-a lipsit de părțile indivize ce li se cuveneau ca

moștenire din niște terenuri localizate, întabulate și situate pe raza

localității Abrud-Alba.

S-au efectuat acte

premergătoare și s-a reținut că, la data de 31 ianuarie 2003, s-a înregistrat

sub nr. 478/2003, la Judecătoria Câmpeni – Alba, acțiunea reclamanților D.E., P.M.

și D.F.E., acțiune formulată și susținută de avocatul S.D.; se solicita, între

altele, sub regimul codului civil austriac, constatarea uzucapiunii,

reținându-se în prealabil joncțiunea posesiilor, după o schemă logică indicată,

asupra unor părți indivize din niște terenuri întabulate în cărți funciare

localizate pe raza comunei Abrud – Alba; procedurile s-au desfășurat pe durata

a patru termene, până la 9 aprilie 2003, sub conducerea judecătorului D.E.,

care apoi a judecat cauza și a motivat sentința; hotărârea a rămas definitivă

și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac și a profitat reclamanților în

sensul în care aceștia au solicitat în acțiune introductivă; titlul a fost

întabulat, iar terenurile vândute; pentru dovedirea acțiunii, între altele,

s-au depus extrase de carte funciară privind terenurile vizate, s-a efectuat o

expertiză de localizare și dezmembrare pe loturi, așa cum s-a cerut; s-au

audiat martori în legătură cu exercițiul posesiilor în succesiunea lor;

hotărârea, conform acțiunii precizate, a constatat împlinirea termenelor de

prescripție achizitivă asupra părților din terenurile vizate și a reținut

dobândirea dreptului de proprietate asupra loturilor indicate, obligând pe

pârâți la recunoașterea acestei situații juridice; au fost dezmembrate loturile

delimitate de expert prin lucrarea topometrică și s-a dispus ieșirea din

indiviziune între reclamanți așa cum s-a dorit de către aceștia; s-a constatat

care este realitatea faptică asupra terenurilor astfel lotizate.

De asemenea, s-a stabilit că

este de notorietate că judecătorul D.E. este cumnata reclamantului D.E.

O astfel de acțiune de

constatare a prescripției achizitive are, conform jurisprudenței unanim

acceptate, regimul juridic indicat de legea sub care s-a început posesia:

regimul indicat de vechea lege civilă austriacă și de Legea nr. 115/1938

privind publicitatea imobiliară; reclamanții trebuiau să pornească procesul în

contradictoriu cu proprietarii de carte funciară; dacă aceștia mai trăiau la

data pornirii acțiunii, cu succesorii acestora; în termeni practici,

reclamanții, prin avocatul lor, trebuiau să ceară citarea proprietarilor

tabulari ori ai moștenitorilor lor dacă ei erau decedați; dacă proprietarii

tabulari nu erau cunoscuți și nu existau moștenitori, procedurile se puteau

realiza prin afișare la ușa instanței; numai așa, ca efect al respectării

principiilor generale de procedură și de contradictorialitate, precum și a

celor de publicitate imobiliară înscrise în legea veche (nr. 115/1938),

hotărârea constatatoare a uzucapiunii ar fi putut să fie opozabilă

proprietarilor tabulari ori succesorilor lor. Or, în speță, reclamanții au

citat în contradictoriu proprietarii tabulari care sunt decedați și, evident

necunoscuți, la data pornirii acțiunii; ei au omis să învedereze instanței că

acești proprietari tabulari au succesori deși din actele premergătoare

efectuate rezultă că știau acest lucru; convenindu-le citarea la ușa instanței

ei au obținut indirect, printr-un artificiu procedural, în general uzitat în

practică, o ieșire din indiviziune în folosul lor exclusiv, fără ca la

dezbaterea acestei partajări să participe toți cei care puteau invoca un

interes legitim, adică persoanele vătămate.

Nemulțumiți de această

hotărâre, petenții, în termenul legal, au declarat recursurile de față, criticând-o

pentru greșita apreciere a probelor și pe baza cărora au cerut a li se admite

pe fond plângerea lor, a se desființa rezoluția procurorului pe care au

atacat-o și apoi să se trimită dosarul la parchet pentru a începe urmărirea

penală împotriva celor pe care i-au chemat în judecată, fiind vinovați, de

fapta reclamată de ei.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând actele din

dosarul parchetului, hotărârea atacată, prevederile art. 278

1

C.

proc. pen.; în raport de criticile aduse precum și din oficiu, urmează să

constate că rezoluția dată de procuror la 4 martie 2008 în dosarul nr. 40/P/2008

este temeinică și legală și, ca atare, va fi menținută.

Procedura instituită de art.

278

1

C. proc. pen., după rațiunea legiuitorului, nu a fost adoptată,

ca o nouă cale de atac, a părților care, în special în litigiile civile, ce

privesc dobândirea proprietății sau, în cazul partajelor succesorale, se

socotesc nedreptățite.

Aceste părți, cum este cazul

petenților recurenți, din prezenta cauză, au deschisă calea controlului

judiciar civil, corespunzător obiectului acțiunii lor civile, pentru

îndreptarea oricărei eventuale erori comise.

Apoi se mai constată că tot

petenții în litigiul civil ce îi nemulțumește, au încercat să nesocotească

legea civilă, tocmai prin faptul că, i-au trecut cu vederea pe moștenitorii

proprietarilor tabulari, deși actele premergătoare dovedesc că ei, cunoșteau de

existența acestora. Recurenții au urmărit, să obțină o ieșire din indiviziune,

doar în folosul lor exclusiv, fără ca la dezbaterile litigioase să participe

toți cei interesați și care aveau un drept legal.

Aceasta fiind situația de

fapt, rezoluțiile procurorului vor fi menținute ca temeinice și legale precum

și hotărârea atacată. În consecință, recursurile de față, nefiind fondate, vor fi

respinse ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții petiționari D.L., D.T. și D.A. împotriva

sentinței penale nr. 119 din 9 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

penală.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 30 ianuarie 2009.