ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3697/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de unii procurori care funcționează sau au funcționat în cadrul D.I.I.C.Or.T., printre care și R.N.O., din cadrul Biroului Teritorial Argeș, privind recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs R.N.O., criticând-o pentru nelegalitate. Recurenta a arătat că, începând cu data de 4 septembrie 2006, prin Ordinul nr. 1876/2006 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost numită pe o perioadă nedeterminată în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T., serviciul teritorial Argeș.

Recurenta a precizat faptul că numirea sa în funcție s-a făcut în temeiul dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 304/2004 și ale art. 8 din Legea nr. 508/2004, cu avizul favorabil al C.S.M., secția pentru procurori, în urma admiterii la interviul organizat. Recurenta a susținut, în consecință, că numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților admiși în urma procedurii de selecție prevăzută de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura respectivă. Totodată, recurenta a precizat faptul că D.I.I.C.O.T. a fost înființată din rațiuni de politică a justiției, de eficientizare a luptei împotriva criminalității organizate, în vederea realizării obiectivelor de aderare a României la U.E.

și a invocat în sprijinul susținerilor sale jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Intimatul C.S.M. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, susținând că, potrivit art. 43 din Legea nr. 304/2004, promovarea procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante la parchete. S-a mai susținut faptul că, a considera că procurorii de la D.I.I.C.O.T. dobândesc în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție înseamnă, în mod evident, eludarea dispozițiilor legale privitoare la promovarea în funcții de execuție imediat superioare.

De asemenea, intimatul a arătat că salarizarea procurorilor din cadrul D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă acestora de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet. Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă instanței de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente. În esență, problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorului R.N.O., care a fost numită la D.I.I.C.O.T., în condițiile art. 8 din Legea nr. 508/2004 și ale art. 75 din Legea nr. 304/2004, în vigoare la acea dată.

Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest fapt rezultând în mod expres și fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „prin prezenta lege se înființează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”. De asemenea, este necontestat faptul că numirea recurentei la D.I.I.C.O.T. s-a făcut potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 508/2004 și ale art. 75 din Legea nr. 304/2004, în vigoare la acea dată, dispoziții cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, recurenta R.N.O. a fost numită în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul nr. 1876/2006 emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ulterior interviului susținut și avizului favorabil de numire în funcție emis de Secția pentru procurori a C.S.M. Este evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T., în condițiile speciale derogatorii de la dreptul comun și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 303/2004. Sub acest aspect, se are în vedere faptul că recurenta nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui parchet.

Existența unei anumite conjuncturi socio-politice a făcut necesară înființarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu servicii și birouri teritoriale, fără a trage însă concluzia că procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul acestora ar avea competențe sau grade diferite, deoarece ei se află în cadrul aceleiași structuri și anume D.I.I.C.O.T. Având în vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T. și de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri nu se poate reține o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.

De altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea are în vedere și practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”. Or, în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că, îndeplinind în condițiile legii o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T.

dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detașări sau delegări - instituții care nu se confundă cu „numirea” în funcție). Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților”, prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror. Or, în cauză este necontestat faptul că recurenta a fost numită, în condițiile legii speciale, la D.I.I.C.O.T.

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor. Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege. În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce o privește pe recurenta R.N.O., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ., va anula Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce o privește pe recurentă, va admite cererea acesteia și îl va obliga pe intimat să recunoască recurentei gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de R.N.O. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată în ceea ce o privește pe recurentă. Obligă intimatul C.S.M. să-i recunoască recurentei gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2008.