CtEDO 09.11.2006 Auto

FIRSOVA v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
09.11.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
FIRSOVA v. RUSSIA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Prima secțiune decizia nr. 2997/03 de Yelena Vladimirovna FIRSOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 9 noiembrie 2006 în calitate de Camera compusă de: C.L. Rozakis, Președintele, L. Loucaides, dna F. Tulkens, dna N. Vajić, A. Kovler, D. Spielmann, S.E. Jebens, judecători și dl. Nielsen Sectiar Având în vedere cererea depusă la 30 decembrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, dna Yelena Vladimirovna Firsova, este un național rus care locuiește în Novocherkassk în regiunea Rostov. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 decembrie 1995 s-a încheiat o procedură penală împotriva reclamantului cu suspiciune de transfer ilegal de titlu la bunuri imobile. Ea a dat o angajare scrisă de a nu părăsi orașul. La 27 februarie 1997, un investigator a acuzat-o de acțiuni false și arbitrare și a renunțat la acuzarea de transfer ilegal de titlu. La 24 iunie 1997, Tribunalul Novocherkassk a trimis cazul la biroul procurorului Novocherkassk pentru anchetă suplimentară. În mai multe ocazii, un investigator a întrerupt și redeschis procedura penală.Decizia finală, încheiând procedura penală, a fost eliberată la 30 iunie 2003. Această decizie a declarat că nu există nici o indicație a infracțiunii în acțiunile reclamantului. Reclamantul a fost informat despre dreptul ei la reabilitare. Potrivit Guvernului, ea a folosit această cale. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție și al articolului 2 din Protocolul nr. 4 că autoritățile investigatoare și instanțele au comis o serie de încălcări procedurale, că durata procedurii a fost excesivă, că procedura a fost întreruptă de către o autoritate nejudiciară, că ea nu a putut circula liber pentru că ea a dat o întreprindere scrisă de a nu părăsi orașul și că nu a avut niciun remediu eficace împotriva acestor încălcări. HOTĂRÂREA La 30 decembrie 2002, reclamanta a depus o cerere în fața Curții. La 26 februarie 2003, ea a trimis o scrisoare de actualizare a Curții cu privire la starea procedurii penale împotriva ei. La 11 octombrie 2005, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 20 ianuarie 2006, au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii și reclamantul a fost invitat să prezinte observații scrise în răspuns până la 28 martie 2006. La 17 februarie 2006, versiunea engleză a observațiilor guvernamentale a fost transmisă reclamantului. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 28 martie 2006, la 12 iunie 2006, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la eliminarea cererii din lista de cauze a Curții. 37 din Convenția care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Curtea constată că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cazului. Reclamantul a fost, de asemenea, informat cu privire la consecințele neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că aceaceasta ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea art. 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista de cazuri. Søren Nielsen Christos Președintele grefierului Rozakis

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă