ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3126/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3126/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prima instanță.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16 mai
2008, reclamanta Federația Sindicatelor Libere din România a solicitat, în
contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea art. 1 alin. (3) din H.G.
nr. 297/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru desfășurarea în bune
condiții a Summit-ului NATO organizat în București în perioada 2-4 aprilie
2008, publicată în M.Of. nr. 216 din 20 martie 2008.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat
că prin înserarea alin. (3) din art. 1, Guvernul României a încălcat voința
părților contractelor colective de muncă, prevederile Legii nr. 130/1996,
respectiv art. 7 alin. (2) potrivit cu care contractele colective de muncă
încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Se mai arată că prin aplicarea art. 1 alin.
(3) din H.G. nr. 297/2008, membrii de sindicat sunt prejudiciați în dreptul lor
de a beneficia de o zi liberă plătită și de un spor de 100% din salariul de
bază pentru activitatea desfășurată în zilele de 12 aprilie, 19 aprilie și 10
mai 2008, drept consacrat de art. 36 alin. (1) lit. i) din Contractul colectiv
de muncă unic la nivel de ramuri de învățământ.
La data de 19 mai 2008, reclamanta Federația
Sindicatelor Libere din Învățământ Spiru Haret, în contradictoriu cu pârâtul
Guvernul României, prin cererea de chemare în judecată aflată pe rolul Curții
de Apel București sub nr. 2913/2/2008 a solicitat anularea art. 1 alin. (3) din
H.G. nr. 297/2008, iar în temeiul dispozițiilor art. 164 C. proc. civ. instanța
a conexat dosarul nr. 2913/2/2008 de dosarul 2900/2/2008.
În data de 14 august 2008, s-a formulat
cerere de intervenție de către Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de
Șanse, în interesul Guvernului României justificată de calitatea de contrasemnatar
al actului normativ a cărui anulare parțială se solicită.
Pârâtul Guvernul României prin
întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că H.G.
nr. 297/2008 este legală, fiind emisă în temeiul art. 108 din Constituția
României.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2843 din 28
octombrie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantele Federația
Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor Libere din
Învățământ Spiru Haret, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și
intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și a dispus
anularea art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 297/1008 privind stabilirea unor măsuri
pentru desfășurarea în bune condiții a summit-ului NATO, publicată în M. Of. nr.
216 din 20 martie 2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța, a
reținut în esență, așa cum reiese din considerentele hotărârii următoarele:
Instanța, a apreciat că dispozițiile
cuprinse în H.G. nr. 297/2008, art. 1 alin. (3) sunt nelegale întrucât se
încalcă art. 132 din Codul muncii și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1990
privind contractul colectiv de muncă, vătămând dreptul salariaților din
învățământ de a beneficia de o zi liberă plătită și un spor de 100% din
salariul de bază.
La data de 2 septembrie 2008, reclamanta
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ în contradictoriu cu pârâtul
Guvernul României și interveneintul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității
de Șanse a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței nr. 2843
din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, în temeiul art. 281
1
C. proc. civ. iar prin
sentința civilă nr. 77 din 13 ianuarie 2009 a fost admisă cererea completatoare
a sentinței în sensul că s-a respins cererea de intervenție accesorie în
interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul Ministerul
Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Instanța de recurs.
Împotriva sentinței nr. 2843 din 28
octombrie 2008 au declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de
Șanse și Guvernul României.
În recursul declarat de Ministerul Muncii,
Familiei și Egalității de Șanse , s-a arătat că soluția instanței de fond este
nelegală, că potrivit art. 1 din H.G. nr. 297/2008, pentru salariații din
sectorul public care desfășoară activitate în municipiul București, zilele de
2, 3, 4 aprilie 2008 au fost stabilite ca zile libere, pentru recuperarea
cărora urma să se lucreze în zilele de 12, 19 aprilie și 10 mai, fără a
beneficia de salarizarea suplimentară sau timp liber suplimentar.
A precizat recurentul că, întrucât zilele
de 2, 3, 4 aprilie erau libere, pentru care contractul colectiv de muncă nu
prevede plata suplimentară și zilele de recuperare trebuie să aibă același
tratament.
Guvernul României a susținut în motivele
de recurs, că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât
prin H.G. nr. 297/2008 s-a acordat timp liber anterior prestării activității, că
zilele pentru care s-a instituit recuperarea erau zile lucrătoare, pentru care
nu se efectua plată suplimentară, în mod firesc și zilele de recuperare nu pot
avea un alt regim de plată salarială.
Din examinarea recursurilor, a
legislației aplicabile și a probelor cauzei Înalta Curte reține următoarele:
Prin H.G. nr. 297/2008 s-au stabilit
o serie de măsuri pentru desfășurarea în bune condiții a Summit-ului NATO organizat
la București în perioada 2-4 aprilie 2008.
În art.1 al acestei hotărâri s-a prevăzut
că pentru salariații din sectorul public care își desfășoară activitatea în
municipiul București, zilele 2, 3 și 4 aprilie sunt zile libere, urmând ca
pentru acestea să se lucreze în zilele de 12, 19 aprilie și 10 mai 2008.
Guvernul României a prevăzut în alin. (3)
al art. 1 din H.G. nr. 297/2008 că prestarea muncii în zilele respective nu
conferă dreptul de salarizare suplimentară sau acordarea de timp liber
corespunzător.
Așa cum a reținut și prima instanță
prevederile art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 297/2008 sunt de natură a nesocoti
prevederile art. 132 C. muncii.
Potrivit art. 132 alin. (2) C. muncii, în
cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul
public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi
acordat și în alte zile, însă pentru această situație de excepție, în alin. (3)
al aceluiași articol s-a prevăzut că salariații vor beneficia de un spor de
salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă, sau după caz, contractul
individual de muncă.
Ca urmare a reglementărilor legale
enunțate, care prevăd plata sporului salarial în raport de contractul colectiv
de muncă, dispozițiile contractului colectiv de muncă dobândesc forță
obligatorie, în baza legii și devin general aplicabile.
Astfel art. 36 lit. i) din Contractul
colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ 2007-2008, stabilește că
pentru activitatea prestată într-o zi de repaus săptămânal, zi liberă sau de
sărbătoare legală ori religioasă, salariatului i se acordă o zi liberă plătită
și un spor de 100% din salariul de bază.
Față de această prevedere din contractul
colectiv de muncă, care devine general obligatorie, întrucât Codul muncii i-a
acordat acest caracter, art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 297/2008 se constituie
într-o reglementare nelegală, motiv pentru care corect s-a aplicat sancțiunea
anulării acestuia.
Susținerea din recurs că s-a acordat timp
liber anterior, după cum și aceea ca zilele pentru care s-a instituit
recuperarea erau zile lucrătoare sunt lipsite de relevanță, atâta vreme cât
contractul colectiv de muncă instituie pentru activitatea prestată în zilele de
repaus, atât dreptul la o zi liberă plătită cât și sporul de 100% din salariul
de bază.
Plata efectivă a sporului de 100% se
poate face însă numai în măsura în care s-a prestat activitatea în zilele
libere.
Având în vedere considerentele din
prezenta decizie recursurile declarate de intervenientul Ministerul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale și pârâtul Guvernul României sunt nefondate,
astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursurile declarate de intervenientul Ministerul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale și pârâtul Guvernul României împotriva sentinței
civile nr. 2843 din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5
iunie 2009.