ÎCCJ, decizie (scj.ro #84957)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84957) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

. Dreptul la repaus săptămânal.

Recuperarea zilelor libere acordate ca măsură pentru

desfășurarea în bune condiții a unui eveniment

internațional.

Constituția

României, art. 37 alin. (2) și art. 41 alin. (5)

Codul

muncii, art. 132 alin. (3)

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic: Contract colectiv de

muncă

Dreptul la repaus săptămânal

Hotărâre de guvern

Spor salarial

Zile libere. Recuperare

Este nelegală prevederea

cuprinsă în art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1221/2007 potrivit căreia,

prestarea muncii în zilele de sâmbătă pentru  recuperarea

zilelor libere acordate în cadrul săptămânii de lucru, ca măsură

luată pentru desfășurarea în bune condiții a celei de a

XI-a Reuniuni la nivel de șefi de state și de guvern a

Organizației Internaționale a Francofoniei, nu conferă dreptul

la salarizare corespunzătoare sau acordarea de timp liber corespunzător.

Faptul că prin clauzele contractului colectiv aplicabile reclamantei,

și aflate în vigoare la data adoptării hotărârii de guvern, era

prevăzut dreptul salariaților de a beneficia pentru activitatea

prestată într-o zi de repaus săptămânal, de o zi liberă

plătită și de un spor de 100% din salariul de bază, face ca

prevederea în cauză să contravină atât dispozițiilor art.

132 alin. (3) din Codul Muncii, care stabilesc imperativ în sarcina

angajatorilor obligația acordării unui spor la salariu în situația

în care repausul săptămânal este acordat în alte zile decât

sâmbăta și duminica, cât și dispozițiilor  cuprinse în

art. 37 alin. (2) și art.  41 alin. (5) din Constituția

României, care garantează dreptul la repaus săptămânal,

și respectiv  caracterul obligatoriu al convențiilor colective.

ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 260 din 24 ianuarie 2008

Prin acțiunea înregistrată

la data de 25.01.2007, reclamantul Sindicatul Salariaților din

Învățământ a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României

- reprezentat prin Primul Ministru, solicitând ca prin sentința ce se va

pronunța să se dispună anularea art.l alin. (3) din H.G. din

15.09.2006, privind stabilirea unor măsuri pentru desfășurare în

bune condiții a celei de a 11 - a Reuniuni la nivelul șefilor de stat

și guvern a Organizației Internaționale a Francofoniei.

In motivarea acțiunii s-a arătat

ca art.l alin. (3) din H.G. 1221/15.09.2006, interzice expres salarizarea

suplimentară sau acordarea de timp liber corespunzător pentru

activitatea prestată în plus, contravenind prevederilor art. 132 și

art. 137 alin. (2) din Codul muncii, art. 40 alin. (3) lit. c) din Contractul

Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005 - 2006, ale

art.20 alin. (3) și art.36 alin. (l) lit. i) din Contractul Colectiv de

Muncă Unic la Nivel de Ramura Învățământ și ale art.

19 alin. (3) și art.35 alin. (l) lit. h) din Contractul Colectiv de

Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului

București.

Reclamantul a susținut ca toate aceste

texte reglementează expres acordarea de timp liber corespunzător

și a unui spor de salariu pentru activitatea prestata în zilele

nelucrătoare, în categoria zilelor nelucrătoare fiind incluse ăi

zilele de repaus săptămânal (sâmbăta și duminica).

A mai arătat reclamantul, ca membrii

de sindicat sunt prejudicial în dreptul lor de a beneficia de o zi libera

plătită și de un spor de 100% din salariul de baza, pentru

activitatea desfășurată în zilele de 07,14 și 21 octombrie

2006, dar și de dreptul de a beneficia de un repaus săptămânal

de 2 zile consecutive, în săptămânile 2-8 octombrie și 16-22

octombrie 2006, salariații beneficiind de o singură zi liberă.

Totodată, s-a mai susținut

ca art. l alin. (3) din H.G. nr. 1221/2006 încalcă și prevederile

art. 41 alin. (5) din Constituția României, potrivit cărora dreptul

negocierii colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al

convențiilor colective sunt garantate.

Curtea de Apel București - secția

a VIII-a contencios administrativ si fiscal a apreciat cererea reclamantului ca

fiind nefondată, acesta făcând o interpretare eronată a

dispozițiilor legale invocate, deoarece în speță, a fost o

situație specială și anume, reuniunea la nivelul șefilor de

stat și guvern a Organizației Internaționale a Francofoniei

motiv pentru care, în vederea desfășurării în bune

condițiuni a evenimentului menționat s-au acordat trei zile libere,

necontestate de reclamant, zile libere care au reprezentat diminuarea timpului

de muncă din săptămâna 25 - 29 sept.2006 și care, în mod

normal, urmau sa fie recuperate cum s-a stabilit prin hotărâre.

În consecința, a constatat

instanța că nu se poate invoca încălcarea dispozițiilor

arătate de reclamant privind acordarea de timp liber corespunzător

și a unui spor la salariu pentru activitatea prestată în zilele

nelucrătoare de sâmbătă 7, 14 si 21 octombrie 2006, care

reprezintă zile de repaus săptămânal.

S-a mai reținut ca invocarea de

către reclamant a art.132 din Codul muncii nu este aplicabil în

speță, deoarece acesta se referă la timpul de muncă care

depășește atât durata normală, cât și numărul de

zile lucrătoare, or în cauză se pune problema recuperam zilelor

libere acordate în timpul săptămânii lucrătoare și nu o

compensare a muncii prestate suplimentar.

A concluzionat Curtea de Apel București

că dispozițiile H.G. nr. 1221/2006 nu încalcă prevederile art.41

alin. (5) din Constituția României privind caracterul obligatoriu al

convențiilor colective, deoarece potrivit art.243 alin. (l) din Codul

muncii și art.7 alin. (2) din Legea 130/1996, executarea contractului

colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, astfel încât

cererea reclamantului nu este rezonabilă.

Împotriva sentinței civile nr. 987 din 11 aprilie 2007 a Curții de

Apel București-Secția a –VIII-a contencios administrativ și

fiscal a formulat recurs în termen legal reclamantul Sindicatul

Salariaților din Învățământ - București, prin care s-a

solicitat admiterea căii de atac și modificarea în tot a

hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost

formulată.

Recurentul a apreciat că prin

aplicarea art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1221/2006, membrii săi de sindicat

sunt prejudiciați în dreptul lor de a beneficia de o zi liberă

și de un spor de 100% din salariul de baza pentru activitatea

desfășurată în zilele de 7, 14 și 21 octombrie 2006 - drept

consacrat de art. 36 alin. (1) lit. (i) din Contractul Colectiv de Muncă

Unic la Nivel de Ramura Învățământ și art. 35 alin. (1)

lit. h) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului

Școlar al Municipiului București - dar și de dreptul de a

beneficia de un repaus săptămânal de doua zile consecutive - în

săptămânile 2-8 octombrie, 9-15 octombrie și 16-22 octombrie

2006 salariații beneficiind de o singura zi liberă, în

contradicție totală cu prevederile art.132 din Codul muncii.

Sub acest aspect, recurentul a

arătat că în mod total eronat instanța de fond a apreciat ca

art. 132 din Codul muncii nu este aplicabil în speță, deoarece textul

art. 132 alin. (1)-(3) vizează în exclusivitate zilele de repaus

săptămânal, care, potrivit legii, trebuie să se acorde

obligatoriu în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și

duminica. În condițiile în care Codul muncii reglementează

obligativitatea a doua zile consecutive de repaus săptămânal - care

nu s-au acordat în săptămânile 2-8 octombrie, 9-15 octombrie și

16-22 octombrie 2006 - era imperios necesar că, în situația în care

acest lucru nu era posibil, să se acorde compensările stabilite de

convențiile colective, fapt interzis expres prin art.1 alin. (3) din actul

administrativ normativ atacat.

Totodată, a menționat recurentul,

din cuprinsul sentinței recurate nu rezulta motivele pentru care

instanța de fond a respins argumentul întemeiat pe dispozițiile art.

137 alin. (2) din Codul muncii, astfel că hotărârea atacată nu

cuprinde nici motivele pe care se întemeiază.

În același timp, reclamantul a

relevat că prima instanță a reținut în mod greșit

că nu au fost încălcate dispozițiile art. 41  alin.

(5)  din Constituția României privind caracterul obligatoriu al

convențiilor colective, fiind evident ca dispozițiile art.1 alin. (3)

din H.G. nr. 1221/2006 interzic expres salarizarea suplimentară sau

acordarea de timp liber corespunzător pentru activitatea prestată

sâmbăta, aceste drepturi fiind garantate prin contractele colective de

muncă aplicabile. Mai mult, s-a arătat, că a fost încălcat

și principiul general consacrat de art.1 alin. (5) din Constituția

României, în condițiile în care printr-o hotărâre de guvern

(emisă în aplicarea legii) se încalcă, de fapt dispozițiile unei

legi, respectiv a Codului muncii.

A mai învederat recurenta că, în

opinia sa, Guvernul României și-a exercitat abuziv dreptul de apreciere

prin inserarea în cuprinsul art.1 al HG nr. 1221/2006 a alin. (3) potrivit

căruia „ Prestarea muncii în zilele de sâmbăta, potrivit alin. (2),

nu conferă dreptul de salarizare suplimentară sau acordarea de timp

liber corespunzător". Prin acest text, executivul încalcă

voința părților contractelor colective de muncă, ceea ce

denotă caracterul abuziv al acestei decizii, și încalcă

prevederile art.7 alin. (2) ale Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv

de muncă potrivit căruia „contractele colective de muncă,

încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților"

precum și ale art.30 alin. (1) din același act normativ, conform

căruia „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie

pentru părți".

La nivel de ramură

învățământ, s-a încheiat contract colectiv de muncă unic,

acesta fiind înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale

și Familiei și publicat în Monitorul Oficial al României. Conform

art. 36 alin. (1) lit. i) din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de

Ramura Învățământ „personalul din învățământ care

prestează activitate într-o zi de repaus săptămânal, zi liberă

sau de sărbătoare legală ori religioasă beneficiază de

o zi libera plătită și de un spor de 100% din salariul de

bază".

In temeiul contractului la nivel de

ramuă, a fost încheiat Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivelul

Inspectoratului Școlar al Municipiului București, care la art. 35

alin. (1) lit. h) reiterează dispozițiile contractului de nivel

superior, stipulând la litera h) ca „ pentru activitatea prestată într-o

zi de repaus săptămânal, zi liber sau de sărbătoare

legală ori religioasă, salariatului i se acorda o zi liberă

plătită și un spor de 100% din salariul de bază.

Prin întâmpinarea formulată în

cauză Cancelaria Primului - Ministru a solicitat respingerea recursului

declarat de Sindicatul Salariaților din Învățământ -

București ca nefondat.

În speță, a învederat intimatul,

nu sunt aplicabile dispozițiile art.132 din Codul muncii, întrucât în

cazul prevăzut de H.G. nr. 1221/2006 munca prestată în zilele de

repaus săptămânal reprezintă o măsură de recuperare a

zilelor libere acordate în cadrul săptămânii lucrătoare 25-29

septembrie 2006, când timpul de muncă a fost considerabil mai mic decât

durata normală, reglementată de art. 109 alin. (1) din Codul muncii.

În concret, în săptămâna 25-29 septembrie 2006, salariații din

sectorul public au avut 5 zile de repaus săptămânal în loc de 2 zile,

cum prevede art. 110 alin. (1) din Codul muncii.

De asemenea, intimatul a susținut ca

nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 137 alin. (2) din Codul muncii,

care se referă la munca prestată în zilele de sărbătoare

legală, în condițiile în care recuperarea zilelor libere acordate în

cadrul săptămânii lucrătoare 25-29 septembrie 2006 nu s-a

făcut în zile de sărbătoare legală.

In fine, în ceea ce privește

prevederile contractelor colective de muncă, invocate de recurent, s-a

precizat că acestea nu sunt nici ele aplicabile în speță,

neavând forța juridică superioara unei hotărâri de guvern, atâta

vreme cât art. 243 alin. (1) din Codul muncii și art. 7 alin. (2) din

Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă

prevede că executarea contractului colectiv

de muncă este obligatorie pentru părți.

Recursul este fondat.

Prevederea legală atacată

în contencios administrativ de către recurenta Sindicatul

Salariaților din Învățământ București este cuprinsă

în art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1221/13 septembrie 2006 privind stabilirea

unor măsuri pentru desfășurarea, în bune condiții, a cele

de-a XI a Reuniuni la nivel de șefi de state și de guvern a

Organizației Internaționale a Francofoniei, publicată în M.

Of. I nr. 782/15 septembrie 2006 și are

următorul conținut „ Prestarea muncii

în zilele de

sâmbătă, potrivit alin. (2), nu conferă dreptul la salarizare

corespunzătoare sau acordarea de timp liber corespunzător".

Aceasta dispoziție legală este

nelegală, întrucât intra în coliziune cu prevederile actelor normative cu

forța juridică superioară în special cu art. 132 alin. (3) din

Codul muncii, care stabilește că în situația în care repausul

săptămânal se acordă în alte zile decât sâmbăta și

duminica, salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin

contractul colectiv de muncă sau, după

caz, prin contractul individual de muncă. Acest

text normativ nu

poate fi interpretat în sensul indicat de intimatul pârât Guvernul României,

Codul muncii stabilind imperativ și nu facultativ, în sarcina

angajatorilor, obligația acordării unui spor la salariu.

Pe de alta parte, dispozițiile

cuprinse în art.1 alin. (3) din H.G.

nr.

1221/2006 sunt nelegale și datorită faptului ca prin acestea s-au

încălcat prevederile art. 41 alin. (5) din Constituția României care

dispun că dreptul la negocieri colective în

materie de muncă

și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate,

art.7 alin. (2) și 30 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul

colectiv de muncă, potrivit cu care contractele colective de muncă,

încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea

părților, iar executarea contractului colectiv de munca este

obligatorie pentru părți, prevederile art. 36 alin. (1) lit. (i) din

Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură

Învățământ,

precum și

prescripțiile art. 35 alin. (1) lit. (h)

din  Contractul   Colectiv   de

Muncă   Unic  la  Nivelul

Inspectoratului   Școlar   al

Municipiului

București,

fiind vătămat

dreptul salariaților din Învățământ de a beneficia de o zi

liberă plătită și de un spor de 100% din salariul de

bază.

Intr-adevăr, potrivit art. 36

alin. (1) lit. (i) din și potrivit art. 35 alin. (1) lit. (h) din

Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar

al Municipiului București, salariatul din Învățământ

beneficiază pentru activitatea prestată într-o zi de repaus

săptămânal, zi liberă sau de sărbătoare legală ori

religioasă de o zi liberă plătită și de un spor de

100% din salariul de bază.

Potrivit art. 9 alin.

(2) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură

Învățământ, „dacă contractul nu este denunțat de

niciuna din părți cu minimum 60 de zile înainte de data

expirării lui sau dacă niciuna din părți nu are inițiativa

renegocierii lui, contractul se prelungește automat pe o perioada de un

an".

Nu rezultă din probele dosarului

că contractul colectiv de muncă menționat mai sus a fost

denunțat sau renegociat, nefiind îndeplinite cerințele art. 33 alin.

(4) din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă care impun

cerința notificării organului la care contractul a fost depus pentru

înregistrare, pentru situația în care părțile contractante

constata încetarea efectelor acestuia.

În cauză, reclamanta a dovedit

vătămarea dreptului sau proteguit de lege, respectiv dreptul la

repaus săptămânal, reglementat de art. 37 alin. (2) din

Constituție și

de art. 132 din

Codul muncii, acest drept putând fi apărat de sindicat conform art. 9 din

Constituția

României.

Dreptul constituțional

la repaus săptămânal a fost așadar vătămat de

intimatul

Guvernul României care, prin edictarea

alineatului (3) al articolului 1 din H.

G.

nr. 1221/2006, a depășit limitele puterii sale discreționare, de

apreciere.

In aceste

condiții, reținând ca hotărârea atacată este nelegală

și netemeinică și ca

recursul declarat în

cauza este fondat, s-a  dispus admiterea

recursului

formulat de Sindicatul Salariaților din Învățământ

București și modificarea sentinței civile pronunțată

de Curtea de Apel București - Secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal în sensul admiterii acțiunii în contencios

administrativ

și a anularii art.

1 alin. (3) din H.G. nr. 1221/2006 privind stabilirea unor măsuri pentru

desfășurarea în bune condiții a celei de-a XI a Reuniuni la

nivel de șefi de

stat și

de guverne a Organizației Internaționale a Francofoniei, publicata în

M. O

f. nr. 782 din 15 septembrie 2006.