ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5422/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 485 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantelor Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor Libere din Învățământ „Spiru Haret” formulată în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării și Inovării. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea introductivă, reclamantele au solicitat anularea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Inovării nr. 5702 din 23 octombrie 2008 emis pentru aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. a)-e) din O.G.

nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ prin care s-au reglementat valori ale coeficientului de multiplicare de 1,00 pentru calcularea salariilor, de 266,026 pentru funcția de profesor universitar și 299,933 pentru celelalte funcții didactice de predare și pregătire/instruire practică și funcții didactice auxiliare. Instanța a reținut că reclamanta a criticat încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură, dispoziții care reglementează obligația pârâtei de a consulta federațiile semnatare ale contractului anterior inițierii oricărui act normativ, însă, așa cum rezultă din adresa pârâtului din 16 octombrie 2008, instanța de fond a constatat că sindicatele respective din învățământ au solicitat aplicarea prevederilor O.G.

nr. 15/2008 prin creșterea salariilor de bază cu 9% pentru perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2008, creștere ce a fost luată în considerare tocmai prin emiterea ordinului atacat. S-a reținut că cenzurarea legalității unui act, cum este ordinul nr. 5702/2008, se face în considerarea actelor normative cu forță superioară în temeiul cărora a fost adoptat și implicit care erau în vigoare la momentul adoptări, fără ca modificările subsecvente ale acestor acte normative să aibă relevanță în analizarea legalități actului atacat. Astfel, instanța a reținut că nu poate fi reținută critica formulată de reclamantă pentru încălcarea unor prevederi ce au intrat în vigoare la o dată ulterioară emiterii acestui act, întrucât legalitatea unui act se analizează raportat la prevederile în vigoare la momentul emiterii sale și nu raportat la acte normative ce au intrat în vigoare ulterior.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Federația Sindicatelor Libere din Învățământ „Spiru Haret”. În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă a susținut în esență că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, recurenta a criticat sentința instanței de fond apreciind că în mod eronat s-a reținut faptul că sindicatele reprezentative din învățământ au solicitat aplicarea prevederilor O.G. nr. 15/2008, deși doar una dintre reclamante a solicitat acest lucru iar prevederile art. 4 alin. (2) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură – Învățământ prevăd consultarea tuturor federațiilor semnatare ale contractului, în cazul inițierii unui act normativ și/sau act administrativ cu caracter normativ care privește relațiile de muncă și sistemul național de învățământ.

Astfel fiind, recurenta consideră că, în fapt, la emiterea ordinului atacat au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (2) și art. 14 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură, dispozițiile Legii nr. 130/1996 și ale H.G. nr. 314/2001, precum și dispozițiile art. 41 alin. (5) din Constituția României care prevăd dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective. Recurenta a criticat soluția instanței de fond și sub aspectul că ordinul atacat care reglementează o valoare a coeficientului de multiplicare de 1,00 încalcă prevederile din Legea nr. 221/2008 fiind inferioară celei instituite prin dispozițiile actului normativ.

Totodată, recurenta a susținut încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., art. 261 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004. Intimatul Ministerul Educației, Cercetării,Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de către instanța de fond, susținând în esență că ordinul atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în baza cărora a fost emis. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că recursul formulat este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate: Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Inovării nr. 5702 din 23 octombrie 2008 care a făcut obiectul acțiunii formulate de recurenta-reclamantă, a fost emis pentru aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. a)-e) din O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, prin care s-au reglementat valori ale coeficientului de multiplicare de 1,00 pentru calcularea salariilor, de 266,026 – pentru funcția de profesor universitar și 299,933 – pentru celelalte funcții didactice de predare și pregătire/instruire practică și didactică auxiliare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect instanța de fond a analizat legalitatea actului atacat în raport de actele normative cu forță superioară în temeiul cărora a fost emis, respectiv prin raportare la dispozițiile O.G. nr. 15/2008 în vigoare la data emiterii. Criticile formulate de către recurentă cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) și 14 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură, ca și a dispozițiilor art. 41 alin. (5) din Constituția României în sensul că anterior emiterii ordinului atacat aceasta nu a fost consultată, sunt nefondate. Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză anterior emiterii ordinului atacat, prin adresa din 16 octombrie 2008 sindicatele reprezentative din învățământ au solicitat Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului aplicarea prevederilor O.G.

nr. 15/2008, iar ordinul nr. 5702/2008 a fost emis în vederea punerii în aplicare a prevederilor acestei ordonanțe. În ceea ce privește criticile recurentei-reclamante referitoare la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ în sensul că prin ordinul atacat s-a reglementat o valoare inferioară a coeficientului de multiplicare celei instituite prin lege, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate întrucât astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, legalitatea ordinului atacat se analizează în raport cu prevederile legale în vigoare la data emiterii acestuia și nu a unor prevederile legale ulterioare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, nefiind incident în speță nici un motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia și, în consecință în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Federația Sindicatelor din Învățământ „Spiru Haret” împotriva sentinței nr. 485 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2010.