ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1334/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 28 august 2008 revizuientul D.C., în nume personal și în calitate de administrator al SC D.P.C.I. SRL Craiova, în temeiul art. 322-328 C. proc. civ. , a formulat cerere pentru revizuirea deciziei civile nr. 48 din 23 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 142/63/2005 al Curții de Apel Craiova solicitând schimbarea în tot a deciziei atacate, reținerea cauzei spre rejudecare, admiterea recursului și casarea sentinței recurate. Prin motivele formulate ulterior (filele 13-14 din dosar) a arătat că decizia mai sus menționată este nelegală și potrivnică cu decizia civilă 2271 din 30 august 2005 pronunțată în dosarul 1743/COM/2005 al Curții de Apel Craiova, deoarece în una și aceeași pricină au fost dispuse două hotărâri contradictorii.

A susținut că la data de 22 martie 2005 Tribunalul Dolj a pronunțat sentința civilă 2217 prin care a dispus dizolvarea SC D.P.C.I. SRL Craiova și a numit lichidator pe P.I. iar această sentință a rămas irevocabilă prin decizia civilă 2271 din 30 august 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova. La data de 16 februarie 2006, la cererea formulată de D.G.F.P. Dolj, Tribunalul Dolj a pronunțat sentința 99 prin care a dispus deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei SC D.P.C.I. SRL Craiova. Sentința a devenit irevocabilă prin respingerea recursului așa cum rezultă din decizia nr. 48 din 23 ianuarie 2008. A mai arătat că întrucât în acest ultim dosar a fost respins recursul său soluția fiindu-i nefavorabilă, iar prin decizia 2271 din 7 iunie 2005 a fost respins recursul Administrației Finanțelor Publice Craiova decizia fiind favorabilă revizuienrului, cele două hotărâri sunt contradictorii.

Î n continuare a invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru a demonstra imposibilitatea în care se află de la înfățișa înscrisurile referitoare la numirea lichidatorului, împrejurarea fiind mai presus de voința sa și a susținut că de la data pronunțării deciziei curții de apel nu a reușit să obțină un înscris de la ORC Dolj sau de la judecătorul sindic privind numirea lichidatorului judiciar P.I. Prin încheierea de ședință de la 13 noiembrie 2008, instanța a dispus disjungerea cererii de revizuire aflată în copie la fila 19 din dosar, considerând că este investită doar cu soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

înregistrată la data de 28 august 2008. Prin decizia nr. 62 din 15 ianuarie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 formulată împotriva sentinței nr. 99 din 16 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj și a încheierii judecătorului delegat 2217 din 22 martie 2005 și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. declarată împotriva aceleiași sentințe la Tribunalul Dolj, secția comercială. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că pentru soluționarea cererii de revizuire a sentinței nr. 99/2006 întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. competența revine tribunalului potrivit art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., așa cum a susținut și revizuientul astfel că în temeiul art. 158, art. 159 C. proc. civ. a declinat competența la Tribunalul Dolj, secția comercială. Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a arătat că pentru invocarea acestui motiv este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de lege în sensul că hotărârile să fie contradictorii, să fie pronunțate în același litigiu, să existe o triplă identitate de părți, obiect și cauză, să fie pronunțate în dosare diferite, să nu fi fost analizată excepția puterii lucrului judecat în al doilea dosar. În cauză prin încheierea nr. 2217 din 22 martie 2005 judecătorul delegat a constatat dizolvată persoana juridică SC D.P.C.I.

SRL Craiova în temeiul Legii nr. 359/2004 încheiere rămasă irevocabilă prin decizia 2271 din 30 august 2005, iar prin sentința 99 din 16 februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 181/F/2005 Tribunalul Dolj, secția comercială, a dispus deschiderea reorganizării judiciare și a falimentului respingând contestația debitoarei astfel că cele două hotărâri s-au pronunțat în dosare diferite dar între cele două cereri soluționate prin încheierea nr. 2217/2005 și sentința nr. 99/2006 nu există identitate de părți, obiect și cauză, nefiind pronunțate în aceeași pricină, prima cerere formulată de O.R.C. având obiect constatarea dizolvării de drept a societății pentru nerespectarea dispozițiilor legale de preschimbarea certificatului de înmatriculare, cea de-a doua cerere având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței la cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice.

Împotriva acestei decizii revizuientul D.C. a formulat recurs prin care a solicitat casarea hotărârii deoarece instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale invocând art. 304 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 105 C. proc. civ. motivând că soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revine în competența Curții de Apel Craiova care trebuie să judece ca instanță de fond, astfel că în conformitate cu art. 255 alin. (1) C. proc. civ. completul de judecată trebuia să fie format dintr-un singur judecător, așa cum dispune art. 57 din Legea nr. 304/2004. Recursul este nefondat. Conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ. hotărârea poate fi casată dacă instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu pot fi reținute întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege mai sus menționat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Revizuirea este o cale de atac de retractare care se adresează instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, cu excepția cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. care revin în competența instanței mai mare în grad. În cauză, prin aceeași cerere s-au formulat motive de revizuire în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

în cazul art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțate hotărârile potrivnice astfel că se constată că în mod corect Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a reținut spre soluționare doar cererea formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., judecând ca instanță mai mare în grad față de Tribunalul Dolj, așa cum rezultă din decizia nr. 62 din 15 ianuarie 2009. Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive și în cazurile limitativ prevăzute de lege având ca finalitate anularea hotărârilor atacate. De aceea nu poate fi primită interpretarea recurentului potrivit căreia cererea de revizuire trebuia să fie soluționată de Curtea de Apel Craiova ca instanță de fond, întrucât nu ne aflăm în fața unei cereri introductive de tipul celor prevăzute de art. 3 alin. (1) C. proc.

civ. ci în fața unei căi de atac de retractare care corect a fost judecată în compunerea completului format din trei judecători. Se constată astfel că hotărârea atacată este legală și la adăpost de orice critică, nefîind îndeplinite condițiile cerute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În acest context conform dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de revizuientul D.C. împotriva deciziei nr. 62 din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.