ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1334/2009

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 28

august 2008 revizuientul D.C., în nume personal și în calitate de administrator

al SC D.P.C.I. SRL Craiova, în temeiul art. 322-328 C. proc. civ.

, a formulat cerere pentru revizuirea deciziei

civile nr. 48 din 23

ianuarie 2008

pronunțată în dosarul nr. 142/63/2005 al Curții de Apel

Craiova

solicitând schimbarea în tot a deciziei atacate, reținerea cauzei spre

rejudecare, admiterea recursului și casarea sentinței recurate.

Prin motivele formulate ulterior (filele 13-14 din dosar) a arătat

că decizia mai sus menționată este nelegală

și potrivnică cu decizia civilă 2271 din 30 august 2005 pronunțată în dosarul

1743/COM/2005 al Curții de Apel Craiova, deoarece în una și aceeași pricină au

fost dispuse două hotărâri contradictorii.

A susținut că

la data de 22 martie 2005 Tribunalul Dolj a pronunțat sentința civilă 2217 prin

care a dispus dizolvarea SC D.P.C.I. SRL Craiova și a numit lichidator pe

P.I. iar această sentință a rămas irevocabilă

prin decizia civilă

2271 din 30 august 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova.

La data de 16 februarie 2006, la cererea formulată de D.G.F.P.

Dolj, Tribunalul Dolj a pronunțat sentința 99

prin care a dispus deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995

împotriva debitoarei SC D.P.C.I. SRL Craiova. Sentința a devenit irevocabilă

prin respingerea recursului așa cum rezultă din decizia nr. 48 din 23 ianuarie

2008.

A mai arătat

că întrucât în acest ultim dosar a fost respins

recursul său soluția fiindu-i nefavorabilă, iar prin decizia 2271 din 7

iunie 2005 a fost respins recursul Administrației Finanțelor Publice

Craiova decizia fiind favorabilă revizuienrului, cele două hotărâri sunt

contradictorii.

Î

n continuare a invocat dispozițiile art. 322 pct.

5 C. proc. civ. pentru a demonstra imposibilitatea în care se află de la

înfățișa

înscrisurile referitoare la numirea lichidatorului,

împrejurarea fiind

mai presus de voința sa

și a susținut că de la data pronunțării deciziei

curții de apel nu a

reușit să obțină un înscris de la ORC Dolj sau de la judecătorul sindic privind

numirea lichidatorului judiciar P.I.

Prin

încheierea de ședință de la 13 noiembrie 2008, instanța a dispus disjungerea

cererii de revizuire aflată în copie la fila 19 din dosar, considerând că este

investită doar cu soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 5 și art. 322 pct. 7 C. proc. civ. înregistrată la data de 28

august 2008.

Prin decizia

nr. 62 din 15 ianuarie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a

respins cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 formulată împotriva

sentinței nr. 99 din 16 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj și a

încheierii judecătorului delegat 2217 din 22 martie 2005 și a declinat

competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5

C. proc. civ. declarată împotriva aceleiași sentințe la Tribunalul Dolj, secția

comercială.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța a reținut că pentru

soluționarea cererii de revizuire a sentinței nr. 99/2006 întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. competența revine

tribunalului potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., așa cum a susținut și

revizuientul astfel că în temeiul art. 158, art. 159 C. proc. civ. a declinat

competența la Tribunalul Dolj, secția comercială.

Cu privire la

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a arătat că pentru invocarea acestui

motiv

este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de lege în sensul că

hotărârile să fie contradictorii, să fie pronunțate în același litigiu, să

existe o triplă identitate de părți, obiect și cauză, să fie pronunțate în

dosare diferite, să nu fi fost analizată excepția puterii lucrului judecat în

al doilea dosar.

În cauză prin

încheierea nr. 2217 din 22 martie 2005 judecătorul delegat a constatat

dizolvată persoana juridică SC

D.P.C.I. SRL

Craiova în temeiul Legii nr. 359/2004

încheiere rămasă irevocabilă prin

decizia 2271 din 30 august 2005, iar prin sentința 99 din 16 februarie 2006

pronunțată în dosarul nr. 181/F/2005 Tribunalul Dolj, secția comercială, a

dispus deschiderea reorganizării judiciare și a falimentului respingând

contestația debitoarei astfel că cele două hotărâri s-au pronunțat în dosare

diferite dar între cele două cereri soluționate prin încheierea nr. 2217/2005

și sentința nr. 99/2006 nu există identitate de părți, obiect și cauză, nefiind

pronunțate în aceeași pricină, prima cerere formulată de O.R.C. având obiect

constatarea dizolvării de drept a societății pentru nerespectarea dispozițiilor

legale de preschimbarea certificatului de înmatriculare, cea de-a doua cerere

având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței la cererea creditoarei

Administrația Finanțelor Publice.

Împotriva

acestei decizii revizuientul D.C. a formulat recurs prin care a solicitat

casarea hotărârii deoarece instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor

legale invocând art. 304 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 105 C. proc.

civ. motivând că soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revine în competența Curții de Apel Craiova care

trebuie să judece ca instanță de fond, astfel că în conformitate cu art. 255

alin. (1) C. proc. civ.

completul de

judecată trebuia să fie format dintr-un singur judecător,

așa cum

dispune art. 57 din Legea nr. 304/2004.

Recursul este nefondat.

Conform art.

304 pct. 5 C. proc. civ. hotărârea poate fi casată dacă instanța a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)

C. proc. civ.

Motivele de

recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu pot fi

reținute întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege mai

sus menționat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Revizuirea

este o cale de atac de retractare care se adresează instanței care a pronunțat

hotărârea a cărei revizuire se cere, cu excepția cererilor întemeiate pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

care revin în competența instanței mai mare în grad.

În cauză,

prin aceeași cerere s-au formulat motive de revizuire în temeiul art. 322 pct.

5 C. proc. civ. și art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit art.

323 alin. (2) C. proc. civ. în cazul art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va

îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțate

hotărârile potrivnice

astfel că se constată

că în mod corect Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, a reținut

spre soluționare doar cererea formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., judecând ca instanță mai mare în grad față de Tribunalul Dolj, așa cum

rezultă din decizia nr. 62 din 15 ianuarie 2009.

Cererea de

revizuire este o cale de atac de retractare care se poate exercita numai

împotriva hotărârilor definitive și în cazurile limitativ prevăzute de lege

având ca finalitate anularea hotărârilor atacate.

De aceea nu

poate fi primită interpretarea recurentului potrivit căreia cererea de

revizuire trebuia să fie soluționată de Curtea de Apel Craiova ca instanță de

fond, întrucât nu ne aflăm în fața unei cereri introductive de tipul celor

prevăzute de art. 3 alin. (1) C. proc. civ. ci în fața unei căi de atac de

retractare care corect a fost judecată în compunerea completului format din

trei judecători.

Se constată

astfel că hotărârea atacată este legală și la adăpost de orice critică, nefîind

îndeplinite condițiile cerute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În acest

context conform dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de revizuientul D.C. împotriva deciziei nr. 62 din 15

ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.