ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 729/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului

administrativ, precizată ulterior, reclamanta SC T. SA Arad a chemat în

judecată pârâtele Administrație Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Arad

și A.N.A.F., solicitând anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală nr.

1236 din 30 mai 2007, a deciziei de impunere fiscală nr. 49/2007 emise de

pârâta I și a Deciziei nr. 29 din 31 ianuarie 2008 emisă de pârâta II în

privința unei impuneri de 697.652 lei cu titlu de TVA și accesorii.

Motivându-și acțiunea,

reclamanta a arătat că actele de impunere fiscală atacate sunt nelegale,

deoarece organele fiscale au colectat TVA în sumă de 9.362 lei asupra bunurilor

contestate ca fiind lipsă din gestiune. S-a arătat că organele fiscale au

procedat corect la stabilirea TVA asupra minusului în gestiune, dar au greșit

în stabilirea corectă a bazei de impozitare asupra acestor bunuri.

Cu privire la factura din 2004,

pentru care s-a stabilit TVA suplimentar de 2714,20 Euro, s-a arătat că

reclamanta nu datorează TVA suplimentar, întrucât a stornat și înregistrat în

același timp operațiunea corectă, explicația înscrisă pe factură reprezentând

doar o greșeală materială, înregistrările contabile fiind corecte.

Reclamanta a mai susținut că

la estimarea veniturilor aferente facturilor care nu au putut fi găsite,

calcularea TVA suplimentară – de 6400 lei – trebuia să se ia în considerare

valoarea medie a facturilor din blocul de facturi respective și nu să se

calculeze o valoare medie pe factură aferentă tuturor veniturilor raportate la

numărul de facturi emise.

S-a mai învederat că

organele fiscale au calculat TVA suplimentară de 41.362 lei aferentă unor

facturi prezentate în copii xerox, a unor documente înregistrate dublu în

evidența fiscală și celei aferente bonurilor fiscale care nu sunt lizibile. În

cazul facturilor lizibile s-a trecut la reconstituirea acestora, furnizorii

confirmând desfășurarea operațiunilor comerciale în condițiile legii. S-a

arătat că organele fiscale pârâte au stabilit în mod eronat TVA suplimentară

aferentă facturilor de leasing – în valoare de 58420 lei – fără a ține seama că

facturile fiscale respective sunt emise anticipat, iar exigibilitatea lor

intervine la data facturării.

Reclamanta a mai solicitat

restituirea cauțiunii în sumă de 21.342 lei achitată în dosarul nr. 3508/108/2007

al Tribunalului Arad, în care s-a dispus suspendarea executării actelor fiscale

atacate.

Prin sentința civilă nr. 188

din 30 iulie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscala, respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei. Totodată, a fost respinsă

și cererea pentru restituirea cauțiunii.

Pentru a pronunța o asemenea

decizie instanța de fond a reținut că, prin Decizia de impunere fiscală nr. 49

din 31 mai 2007, pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili

Mijlocii Arad a obligat-o pe reclamantă, ca urmare a solicitării acesteia de a

i se rambursa TVA, la plata sumei de 159.021 lei cu titlu de TVA, cu accesorii

de 428.822 lei pentru perioada 01 aprilie 2004 – 31 decembrie 2006. Totodată,

s-a stabilit TVA fără drept de rambursare în valoare de 682.727 lei.

Pârâta A.N.A.F. a emis, în

procedură prealabilă, decizia nr. 29 din 31 ianuarie 2008, prin care a respins

ca nemotivată și neîntemeiată, contestația pentru TVA de plată în sumă totală

de 147.562 lei, rezultată ca urmare a respingerii ca neîntemeiată a T.V.A.

suplimentară în sumă totală de 723.524 lei și a majorărilor de întârziere

aferente de 15.298 lei, a penalităților aferente de 318 lei și ca urmare a

respingerii ca nemotivată a contestației pentru suma de 106.765 lei și a

desființării parțiale a deciziei de impunere fiscală pentru suma de 422.348

lei.

Precizându-și acțiunea,

reclamanta a arătat că obiectul acestuia îl reprezintă suma de 697.652 lei,

cuprinsă la punctul 1 din decizia de procedură prealabilă, iar prin concluziile

scrise a precizat că nu mai susține acțiunea pentru TVA calculată suplimentar,

în sumă de 9.362 lei pentru minusurile în gestiune, pentru 6.400 lei aferentă

facturilor contestate lipsă, pentru suma de 1.208 lei aferentă facturilor

neprezentate în original și pentru 10.951 lei TVA aferentă facturilor

prezentate în copii xerox.

Concluziile expertizei

contabile fiscale, dispusă în cauză, au fost înlăturate de instanță deoarece

exced cadrului legal aplicabil în speță.

Instanța de fond a mai

reținut că în privința TVA în sumă de 568.369 lei calculat pentru transportul

internațional de mărfuri legat de exportul sau importul de bunuri, reclamanta

nu a prezentat documentele cerute potrivit legislației în materie, iar

administratorul societății a declarat organelor fiscale că nu deține asemenea

documente, inclusiv licența de intermediere în transportul internațional de

mărfuri pentru perioada 1 aprilie  2004 – 31 decembrie 2006. Apărările

prezentate de reclamantă în legătură cu acest capăt de cerere au fost apreciate

ca fiind irelevante.

În privința TVA în sumă de

40.306 lei calculată pentru activitatea de transport internațional de persoane,

instanța de fond a reținut că, deși pârâtele au solicitat reclamantei să

prezinte, pentru operațiunile din această categorie, foile Interbus, licența de

transport și alte documente provenind de la organele vamale, nu  s-a dat curs

solicitării. Totodată, instanța de fond a mai reținut că invocarea contractului

de închiriere încheiat cu SC A. SRL și a celui de asociere în participațiune nu

fac proba realității efectuării activității pretinse.

Cu privire la TVA în sumă de

58.420 lei, stabilită în mod suplimentar pentru operațiunile de leasing,

instanța de fond a stabilit că în anul 2006, societatea reclamantă a dedus TVA

aferentă ratelor de leasing la o valoare mai mare decât cuantumul ratelor

scadente la datele prevăzute în contractele de leasing.

În ceea ce privește

solicitarea de restituire a cauțiunii în sumă de 21.342 lei, prima instanță a

reținut că aceasta a fost depusă într-un alt dosar al Tribunalului Arad.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs recurenta SC T. SA

Arad, susținând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, instanța de

fond înlăturând în mod nejustificat și nemotivat expertiza contabilă efectuată

în cauză.

În dezvoltarea acestui motiv

de recurs recurenta arată că proba menționată confirmă temeinicia acțiunii

sale, iar instanța de fond a înlăturat-o nemotivat, printr-o simplă afirmație –

în sensul că „concluziile.. exced cadrului legal aplicabil în litigiu”.

Potrivit art. 212 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care instanța nu este

lămurită de concluziile expertizei, aceasta trebuie să ceară o nouă expertiză;

această nouă expertiză nu a fost cerută nici de instanță, nici de pârâta în

cauză, astfel că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită de prima

instanță.

Un alt motiv de nelegalitate

invocat de recurentă este nerespectarea Ordinul M.F.P. nr. 94/2001 pentru

aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. și

cu Standardele Internaționale de Contabilitate, modificat prin Ordinul M.F.P. nr.

1752/2005, care consacră principiul prevalenței economicului asupra

juridicului, în sensul că tranzacțiile trebuie prezentate și contabilizate în

concordanță cu fondul lor, iar nu doar cu forma lor juridică. Totodată, instanța

de fond este criticată pentru că nu a ținut seama de prevederile Ordinul M.F.P.

nr. 2222 din 22 decembrie 2006 care, la art. 1 lit. b) precizează că transportatorul

este orice persoană impozabilă care realizează servicii de transport cu

mijloace de transport proprii sau închiriate.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din 8

aprilie 2008 instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize

contabile, având ca obiectiv calculul TVA datorat de societate pentru

operațiunile economice efectuate în perioada controlată, expertiză efectuată de

expert contabil B.N. și care stabilește că suma totală datorată de societate

este de 27.921 lei, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere de

6.652 lei. Cu toate acestea, instanța de fond înlătură nemotivat concluziile

acestui raport tehnic, arătând doar că „în cauză s-a dispus efectuarea unei

expertize contabile fiscale, ale cărei concluzii au fost înlăturate de instanță

pentru că exced cadrului legal aplicabil în litigiu”.

Procedând în acest mod

instanța de fond nu a analizat apărările reclamantei, reluând în motivare

exclusiv argumentele autorităților administrativ fiscale și nepronunțându-se pe

fondul litigiului.

Pentru acest considerent,

Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ.,

pentru ca instanța de fond să se pronunțe motivat asupra înlăturării sau

menținerii concluziilor expertizei, având inclusiv posibilitatea de a dispune o

nouă expertiză, în baza art. 212 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

SC T. SA Arad împotriva sentinței civile nr. 188 din 30 iulie 2008 a Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2009.