ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1684/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea reclamanta L.F. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr.

1106 din 29 august 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de

persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a născut la data de 14 februarie 1942 în București, Raionul Tudor Vladimirescu, anterior nașterii sale familia

sa având domiciliul în Oradea. În decembrie 1940, părinții săi S.P. și S.A.,

împreună cu cei patru copii născuți până la acea dată, au plecat din Oradea la București, fiind nevoiți să se refugieze în urma Dictatului de la Viena.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și

declarațiile autentificate ale unor martori din care a rezultat că familia

acesteia a fost nevoită să se refugieze deoarece au fost alungați din

localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după

Dictatul de la Viena.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 197/CA/2008-PI

din 10 noiembrie 2008 Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea, a anulat hotărârea

nr. 1106 din 30 aprilie 2002 emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască

reclamantei calitatea de persoană refugiată.

Pentru a adopta această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada, prin probele

administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi.

Împotriva acestei hotărâri pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se susține că

reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, deoarece părinții săi s-au refugiat anterior nașterii sale, iar

aceasta s-a născut pe un teritoriu care nu a fost niciodată ocupat de un alt

regim.

Se mai arată că nu pot beneficia de prevederile

acestei legi copiii care s-au născut ulterior strămutării părinților iar

intimata, la data când părinții acesteia s-au refugiat nu exista ca persoană

fizică și deci nu putea avea un domiciliu de unde să se refugieze.

Examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ele ce se vor

arăta în continuare:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act

normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată,

expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din

motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi

compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999

și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la

art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de

probă prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă și-a dovedit

calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a

celei cu martori.

Așadar, înscrisurile și declarațiile

martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă

cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru reclamantă și

familie, s-a datorat persecuțiilor etnice, exercitate după Dictatul de la Viena.

Cum în cauză s-a făcut dovada și este de

necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada de refugiu a părinților

săi, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta, începând cu data

nașterii sale, respectiv 14 februarie 1942, a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 197/CA/2008-PI din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.